Ion COJA. Trei scrisori împotriva Băsescului

Trei scrisori împotriva Băsescului

Publicat de Ion Coja in Publicistică.Varia pe 14.01.2012 | 7 comentarii

Prima scrisoare

BĂ, BĂSESCULE, BĂ!

Te-am prins că UDMR-ul îți face discursurile de președinte, președinte pârît ce ești al tuturor românilor proști!… Îți fac bozgorii temele, așadar! Mă, eu pentru asta nu te mai pot ierta!…
Ascultă la mine:
Ai făcut deunăzi pe avocatul legii Educației, și ai promulgat-o cu explicații, ale tale, neroade rău însă! Nu de mintea ta scornite, se vede de la o poștă, ci de una udemeristă sadea! De care asculți precum corigentul de premiantul clasei! Și toți nerozii din țara asta încă te mai cred deștept…
Nu te bucura că te bucuri degeaba! În România sunt ei proștii mulți, dar nu sunt ei majoritatea! Ai avut voturile lor, e adevărat, și-o să le mai ai, poate, în caz de referendum. Dar nu ți-ar fi de ajuns… Asta să n-o uiți!… Te-au votat toți proștii din România, dar în România nu vor fi niciodată destui proști ca să pună președinte pe unul de-al lor! Mai trebuie apelat și la hoți, la hoții!… Și așa, la voturile proștilor și ale prostiților a trebuit să mai adaugi încă pe atât, voturile furate! Numai tu știi mai bine decât mine cum și câte le-ai furat… Hai, mă, să le spunem și la proști!… Nu! Firește, nu acum, dar cât mai curând. Ai ceva împotrivă? Nu-i așa că nu?!
Mă, Băsescule, îți zic așa, bă și mă, pentru că eu, ție, președinte nu-ți pot spune! Sau domnule!… Nici măcar n-aș pierde vremea să încerc. Știu bine ce pot și ce nu pot… Nu pot să-ți zic nici tu președinte, nici tu domnule! Nici mă, omule!, nu-ți pot spune, ci am să zic și eu, ca ăi de te înjură, bă, Băsescule, deși știu că nici așa nu zic bine, căci nu te cheamă Băsescu! Dar nu știu cum mama dracului să-ți zic altfel, dar și corect, dacă numele nu ți-l știe nimeni pe cel adevărat, de la născarea ta într-un secret național total?! Tată necunoscut… Din pricina numelui!… Mă, ești sigur că numele tătâne-tu cel de început nu era mai frumos decât ăsta împrumutatul? Cum naiba putea să sune mai rău, de nu ți-a plăcut?! Mă tot mir…
Că așa și-a bătut joc de noi Dumnezeu sau, mai degrabă, domnul Dracul să vă ia pe toți trei președinții cu care ne-au pricopsit KGB & comp., CIA, Mossad și celelalte oficine. Trei președinți, Satano, și toți trei ne-ați mințit: nici unul nu ați fost în stare să ne spuneți frumos, ca la clasa întâi, cine vi-i mamașa, cine vi-i tăicuțul, ca să le mulțumim din toți borjocii că noi fără mă-ta voastră a fiecăruia și fără tap-tul vostru, nu v-am mai fi cunoscut, bă, bă, bă, și ce bine ne-ar fi prins la toți?!… În ce lume minunată am fi trăit?! O lume fără Iliescu, fără Constantinescu, fără Băsescu… Aia nu mai era lume, era Rai curat, Paradis, Eden! Chiar și numai fără tine, Bă-băsescule…
Așa că orice ți-aș zice, n-ai de ce să te superi, tu nu ești tu! Îl înjură toată lumea în gura mare pe unul Băsescu și puțin îi pasă huiduitului, căci adevăratul său nume este altul, este secret de stat și de comunitate europeană, iar titularul stă liniștit. Înjură prostitul popor o ficțiune. Iar eu vorbesc acum despre o persoană pe care nu știu nici măcar cum o cheamă! Cine să mă ia în serios?! Sau cine să se simtă jignit sau insultat? Nimeni! Orice i-aș spune!
Și am multe a-ți spune…
Primo: Băi, Băsescule, cum ai promulgat tu Legea Educației de față cu toată presa românească și niciunul dintre comentatorii și formatorii noștri de opinie națională nu ți-a pus măcar din ochi o întrebare?! O interogație mută! Măcar întrebarea cu care te-ai obișnuit de la toate examenele, vorbesc de examenele la care te-ai prezentat. La celelalte examene, pe care le-ai luat prin neprezentare – deh!, gradul bate funcția de profesor de când lumea, fără să mai acostezi în fața comisiei, știu cum a fost! S-a dus buhul în tot portul! Dar cercetându-ți profesorii și examinatorii pe care i-ai avut în timp, cam toți zic că după ce ai răspuns anapoda la prima întrebare, pe fiecare i-ai făcut să-ți pună mai departe aceeași întrebare, de parcă erau hipnotizați sau vorbiți între ei: Băi, Băsescule, bă, băiatule, tu ai citit ceva? Ai citit, mă, băiete, legea pe care ai promulgat-o cu atâta voioșie?!… Miroși de la o poștă că nu! Puți îngrozitor! N-ai citit-o!…
Ți-au băgat udemeriștii în buzunar o fițuică – ca la frizer bacșișul, și ne-ai dat un citat din Proclamația de la 1 decembrie 1918, cea dela Alba Iulia! Deh, ai venit cu argumente istorice, ca UDMR-ul la Trianon! Băi, bă! După cum citeai de poticnit din fițuică, eu pun rămășag că atunci vedeai prima dată citatul acela de două rânduri. Restul, vreo două pagini ale Declarației, pun capul pe tăietor că nu le-ai văzut niciodată! Dar să le mai fi citit?!… N-ați fost, tu și proclamația de la Alba Iulia, niciodată în aceeași clădire măcar! Ori cartier! Măcar din întâmplare! Ce te-ai apucat să dai, mă, citate?!… Mă, de când dai tu citate?!… I-ai făcut să rîdă de tine și cu curu pe toți barbugiii din port când te-au văzut ce scoți din buzunar… De când porți tu așa ceva asupra ta? Citate, mă?! Umbli cu citate la tine?! Dacă greșeai buzunarul și scoteai șișul?…
N-ai citit legea!… E limpede! Nu te mai întreb! Dar te informez și te avertizez că întovărășindu-te cu UDMR ți-ai pus în cârd cu proști mult mai mari decât ai tăi, ăi din PDL. E drept, nu mai proști decât transfugii lui Diaconescu, această călăuză oarbă a rătăciților în politica românească… Păi, măi, Băsescule, bă, spune cinstit: de când ești tu în UDMR, ai întâlnit tu udemerist deștept, mai deștept decât tine? Vreau să spun unul care să fie și udemerist, dar și maghiar?… Sunt și udemeriști deștepți, nu zic nem, dar când îi râcâi puțin cu unghia vezi că de sub tencuială iese ba un evreu plin de pistrui, ba un român împuțit (budos olah?), ba un țigan parfumat… Dar bozgor-bozgor, deștept și udemerist, eu încă nu am văzut. Era unul, deputat, pe când eram eu senator, dar l-au dat ai lui Marcu afară din UDMR… Era cam maghiar. Maghiar și punct! Chiar prea maghiar!… Secui! Mai era și profesor! Cum o fi ajuns un maghiar-maghiar deputat UDMR?!… Domnul Benedek Nagy! Plecăciune!
Căci, măi, Băsescule, măi, voi acolo cu UDMR-ul la sân ați clocit Legea Educației Naționale nici bozgorești, nici românești! În văzul a toată lumea! Fără nicio jenă! Și ați supărat și enervat toată lumea cu legea voastră. Ba i-ați făcut cu ea de rîs și pe arlechinii din Curtea Constituțională! Ceea ce nu-i chiar așa de rău!… E chiar partea bună a lucrurilor! O să se contabilizeze la fapte bune! Dracul mai face și câte una bună la șapte ticăloșii!…
…Urît mi-e de proști!… Nu v-ați dat, mă, seama, minți intrate la apă, că nici măcar ungurilor celor mai udemeriști nu li se pot aplica prevederile legii, atât ați fost de proști! N-ați pus mâna, mă, hahalerelor, pe creion să vedeți ce costuri mari pretinde aplicarea legii dacă ar fi s-o aplicăm numai la două județe, alea?! Costuri disproporționate, imposibil de susținut, mai ales la sărăcia din bugetele pedeliste?! Dar să se mai aplice legea și la maghiarii din restul țării, din celelalte județe?! Nici bugetul Chinei nu ne-ar ajunge!…
Ce să mai vorbim de celelalte minorități, prezente în textul legii doar așa, la derută, ca să se lase ceața și să nu se vadă că legea, ca și defunctul statut al minorităților, este un  troc făcut numai de dragul și în beneficiul UDMR, adică de dragul și în schimbul dolarilor pompați dinspre jertfelnica și aeriana diasporă maghiară!…
Mă, Băsescule, la ce îți trebuie ție atâta SRI, cât ți-a crescut în ogradă, dacă nu-l folosești pe tot? Lacom mai ești!… Îi ții pe leafă mare, la căldurică, nu le dai nimic să facă, numai să nu lucreze cumva pentru alții… Pune-i, bă, la treabă! Pune-i să spioneze puțin pe coclaurile secuiești, prin case și instituții, să asculte pe la ferestrele oamenilor, sau când se spovedesc la biserică și nu vrea domnul pastor să-i ierte de păcatul că și-au trimis copilul la școală românească! Și află ce probleme are nu numai biserica ungurească, dar în primul rând UDMR-ul are ce are cu secuii și maghiarii care își dau copiii la școli românești unde și joaca în recreația copiilor se predă în limba română! Încearcă, mă, și află pentru ce sunt sancționați liderii UDMR cel mai aspru, pedeapsa capitală: nu pentru șpagă sau deturnare de fonduri, nu pentru sodomie sau proxenetism, ca la alte partide, normale, ci pentru că nu știu să impună linia UDMR nici măcar în fața electoratului casnic: soacră, nevastă și copii! Toți ai casei s-au coalizat împotriva domnului parlamentar și nu lasă copilul la școala bozgorească… Iar el cedează la presiunea străzii, a patului nupțial!… Halal bozgor! Nu se mai face Ungaria Mare cu asemenea boanghini! Auzi la ei, maghiari care, nesiliți de autoritățile române, ignoră sila udemeristă, și-și trimit copiii la școală în limba română!…
Pune, mă, SRI-ul să afle de ce maghiarii din București nu-și dau copiii la școala bozgorească din Capitală! Cine-i manipulează?… Le-au făcut comuniștii liceu cu predare în limba maghiară, a rămas în funcțiune și după venirea la guvernare a UDMR, și cu toate astea, în fiecare an, UDMR are probleme cu copiii, cu bitancii cei mici din Capitală, care nici bătuți cu linia la palmă nu vor să audă de liceul cu predare în limba maghiară!
Pune SRI-ul pe ei – sau măcar presa în care ai băgat atâta agonisită personală, și află de unde-și scot ei toamna, din pălărie, ca la hocus-pocus, elevii, chipurile maghiari, cu care să-și țină orele de alfabetizare la ditamai liceul! Cheamă-l pe lunaticul din biroul lui Spiru Haret și fă-te că te dai la el: de ce nu te-a încunoș-tin-țat hahalera despre ce se întâmplă la liceul maghiar din București și despre teroarea în care trăiesc pretutindeni secuii și maghiarii care și-au dat copiii la școli românești?! Să vedem, o să recunoască că nu a știut nimic și că nu are nicio vină? Că doar n-o fi vina lui că așa l-a lăsat Dumnezeu…
Ca și cu legea asta desciocălată și inaplicabilă. Ce vină are bietul ministru infantil și retardat? Doar te-a avertizat și v-a spus cinstit în față la toată conducerea PDL că în viața lui n-a ținut sub braț un catalog!
Află, Băsescule, că dacă vrei să te plătești la UDMR, pentru cine știe ce șantaj îți fac ăștia la onoare sau la libertate, mergi, mă, mai bine până la capăt și fă-le, băiete, o lege să n-o poată duce! Dă-le exact legea la care visează, o lege care să-i oblige pe toți maghiarii să nu știe și să nu vorbească sau să priceapă boabă românește! Fă-le, mă, pe plac tovarășilor de coaliție și obligă-i pe toți maghiarii sau măcar odraslele udemeriste să meargă de mâine numai la școlile unde se predă în limba mumă-sii lor de udemeriști! Satură-i pe maghiari și pe secui, satură-i de UDMR și de proștii lor, precum și noi ne-am săturat de proștii și ticăloșii noștri, în frunte cu ghici cine?!…
Amen!

 Ion  Coja

 P.S. Nu te-am uitat cu fițuica de la Alba Iulia. Nu uit, căci nu te pot ierta! Voi reveni.


A doua scrisoare

 Președintele udemerist

       Stimați compatrioți,
Numitul Traian Băsescu nu are nicio vină pentru citatul total neadecvat cu care și-a argumentat semnătura pusă pe Legea Educației Naționale, pe capitolul din această lege dedicat învățământului în limba maternă a minorităților naționale din România. Citatul este din vestita Proclamație („Rezoluțiune”) de la Alba Iulia, de la Marea Adunare Națională a românilor ardeleni și nu numai. Căci mai erau acolo români din Banat și mulți din Câmpia Tisei, unii chiar de la Vest de Tisa, inclusiv din satele românești din jurul Balatonului.
Mulți dintre dumneavoastră știu că, în conformitate cu înțelegerile care au premers intrarea noastră în marea conflagrație, hotarul dintre România și nou înființatul stat ungar urma să fie pe Tisa, în acord cu situația demografică de pe teren. Marile Puteri reunite la Versailles după Marele Război nu și-au respectat cuvîntul. Dar chiar și cu un hotar pe Tisa, ar mai fi rămas în noul stat ungar, la vest de Tisa, un număr semnificativ de români, ca singurii autohtoni de pe acele meleaguri. Care urma să fie soarta românilor minoritari din Ungaria? Și, în general, a tuturor minoritarilor din noua Europă?
Textul „rezoluțiunei” de la Alba Iulia este foarte clar:
„Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie.”
O formulă admirabilă, care merita bătută în piatra cea mai rezistentă la vitregiile istoriei. Formulă care redă foarte bine spiritul în care românii au primit împlinirea peste cele mai optimiste așteptări a visului lor de unitate națională. În 1916 intrasem în război cu inima frântă în două: deciși să murim pentru o victorie care ne-ar fi adus Unirea cu frații din Austro-Ungaria, având a plăti însă, ca preț al cobeligeranței cu Rusia, separarea în continuare de Basarabia românească, de românii de peste Prut.
Între timp însă, după intrarea noastră în război, Rusia, lovită de Marea Revoluție, a ieșit din toate tratatele încheiate de țar. În scop pur propagandistic, Lenin a decretat dreptul popoarelor din Rusia de a hotărî asupra soartei lor. Românii din Basarabia, moldovenii de peste Prut, deși cunoșteau cât poate fi de sinceră invitația sovietică la autodeterminare, au intrat în joc, au luat în serios invitația și și-au proclamat separarea de marele colos. Act de mare curaj, pe care nu l-a mai avut nici unul dintre cele peste o sută de popoare trăitoare pe teritoriul Mamei Rusia!
Conștienți că se petrecea un miracol dumnezeiesc, prin care, e drept, era răsplătită capacitatea românilor de a se dărui până la jertfă pentru Întregirea Țării, românii, prin oamenii lor politici s-au arătat de o generozitate fără egal. Și au dat această proclamațiune, care să pună principii noi și corecte la baza noului stat românesc. Și nu numai a statului daco-roman, ci a tuturor statelor europene, atât de greu încercate de crâncenul război. Meritau milioanele de morți ca pe jertfa lor să se clădească ceva bun și trainic! Proclamațiunea de la Alba Iulia ne propune o variantă de reorganizare a Europei pe bazele noi ale unei democrații generoase, care înfierbânta deja mintea multor idealiști.
Pentru ca această declarație solemnă de bune intenții să devină act juridic, sursă de drepturi și obligații – cum ne propune domnul președinte Băsescu, ea trebuia să devină act internațional, semnat între două sau mai multe state, prin care guvernele semnatare s-ar fi angajat ca în Țara proprie să se acorde deplină libertate națională popoarelor conlocuitoare. Conform principiului, unanim acceptat pe plan internațional: fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba proprie.
Românii au fost încă din ziua de 1 decembrie 1918 bucuroși să semneze un astfel de act. Deși se înfăptuise România Mare, în afara hotarelor stabilite la Versailles rămâneau câteva milioane de români de jur împrejurul Țării, în URSS, în Ungaria, în toate țările balcanice. Lăsându-i deoparte pe minoritarii țigani și evrei, lipsiți de o patrie mamă, ceilalți minoritari din România, ruși, ucrainieni, maghiari, sârbi, bulgari, greci, albanezi etc., erau de vreo trei ori mai puțini decât românii care trăiau la 1918 ca minoritari în țările din jurul României. Din această cauză românii au fost întotdeauna doritori ca fiecare om să aibă dreptul la propria sa identitate etnică, netulburat de presiunea guvernanților, a politicii de asimilare etnică și religioasă forțată. Nu poate fi identificată niciodată, sub niciun regim politic, intenția ori practica de a-i descuraja pe minoritarii din România, de a-i forța să-și abandoneze identitatea. Românul are acest comportament în primul rând pentru că așa este corect, așa este drept în față lui Dumnezeu să vedem lucrurile, iar în al doilea rând pentru că procedând așa, românii din România vin sau speră să vină în sprijinul românilor care trăiesc ca minoritari în țările învecinate sau apropiate.
Cu alte cuvinte, orice angajament românesc în materie de protecție a minoritarilor trebuia să se bazeze pe reciprocitate cu statul mamă al populației respective. Au răspuns guvernanții din Ungaria invitației de la Alba Iulia? Au venit ei să semneze un asemenea act cu Bucureștiul? Act bazat pe politici și legi similare, pe reciprocitate în atitudinea față de problemele minoritarilor? Nu!
Rezultatul: Din aproape o jumătate de milion de români câți trăiau în Ungaria la 1 decembrie 1918, azi abia vreo 20-30.000 de români mai au curajul să se declare români…  Rugăm, cine are posibilitatea, să-i ofere președintelui udemerist al României cifrele de mai sus și următoarele:
În schimb, din 1918 și până azi, numărul maghiarilor din România nu a scăzut, ci, a crescut. Nu semnificativ, dar în niciun caz maghiarii din România nu au avut soarta tragică a românilor din Ungaria! Nici măcar pe a maghiarilor din Ungaria: numărul maghiarilor din Ungaria a scăzut de la Trianon încoace. Singura țară în care maghiarii au înregistrat un spor demografic este …România! Dacă o ținem tot așa, ultimii maghiari vor fi înregistrați în România…
Citatul dat de Băsescu în sprijinul Legii Educației Naționale dovedește că nu are nici măcar cunoștințe decente de istorie a românilor. Citatul respectiv a fost deseori invocat de UDMR după 1990, pentru a inventa această mistificare, cum că românii au făcut la 1 decembrie 1918 promisiuni pe care nu le-au onorat, că le-am rămas astfel datori ungurilor.
Această interpretare fantezistă și pe nimic fundamentată, un fel de pai de care se agață înecatul udemerist, a fost respinsă de comentatorii români, de cărturari români. Din păcate, cuvîntul și părerea acestor români nu prea au acces la mass media. Cazul subsemnatului, bunăoară. Replica noastră la aberațiile udemeriste abia de reușește să se strecoare pe Internet. Prin Internet ne-am adresat pe acest subiect și autorităților, în mai multe rânduri. Cu gândul că orice lider politic, și mai ales un președinte sau un prim ministru au niște consilieri și măcar la aceștia să ajungă adevărul!
Una din două: ori acești consilieri nu există – un consilier cunoscător al istoriei noastre, al contenciosului româno-maghiar, care să lumineze cochilia seacă de pe umerii președintelui, ori președintele, chiar informat corect fiind, are prea mari datorii la UDMR ca să nu susțină pretențiile udemeriste, indiferent cât de exagerate sunt. Când udemeriștilor le datorezi fotoliul de președinte, când știi că românii cam toți te înjură și că ai ajuns președinte al românilor mai ales pe voturile ne-românilor și pe voturi furate, evident că adevărul istoric nu mai are nicio valoare, nicio putere de atracție pentru politicianul român sau pârît că ar fi român!…

Ion Coja

 Nota bene!
Ce valoare are Proclamația de la Alba Iulia și chiar însăși acea mare adunare de oameni, de români?
Trebuie spus clar: din punct de vedere juridic, al dreptului internațional, acea adunare nu a creat niciun drept și nicio obligație, pentru nimeni! Când liderii planetei s-au întâlnit să discute la Versailles viitoarea graniță dintre România și Ungaria, cred că nimeni nu a amintit de acea adunare ca de un izvor de drepturi. Dreptul unui popor asupra unui teritoriu se întemeiază pe un complex de realități, acumulate de-a lungul secolelor și validate de viața desfășurată pe acel teritoriu. Nu pe un miting!
La vremea aceea au ținut și maghiarii din Transilvania o „Mare Adunare Națională” ceva mai mică și lipsită de însuflețirea de la Alba Iulia. Nu mai pomenește nimeni de acea adunare. Tot ce se putea spera de la asemenea adunare era să reușească a le mai da curaj ungurilor că viitorul le poate rezerva și momente de izbândă, de împlinire etc. Altminteri, maghiarii erau cu moralul la pământ. Se pare că nici măcar atâta n-a reușit… Dar să presupunem  că la acea adunare s-ar fi prezentat nu câteva mii de maghiari răzleți, cei mai mulți aduși cu arcanul autorităților, ci zeci de mii, vreo două sute de mii de voluntari! Mai mulți decât românii de la Alba Iulia. Care ar fi fost consecințele? Nu mai „pierdeau” ungurii Ardealul? Ar fi făcut cineva diferența între cele două adunări și ar fi dedus de aici un drept în plus sau în minus pentru una sau alta dintre părțile aflate în litigiu? Nici vorbă…
Și atunci? Ce valoare mai are vestita proclamație, mereu amintita „adunare generală” a poporului român de la Alba Iulia?
Valoarea este imensă, numai că este de ordin moral! Aș zice, moral și mistic! Românii se adunaseră să cinstească memoria înaintașilor, a căror jertfă dădea acum rod! Să-i mulțumească lui Dumnezeu, în a cărui dreptate au crezut tot timpul! Și se legau în fața lui Dumnezeu să pună baze noi, veritabil creștinești, în relațiile dintre noi și Ei, dintre români și maghiari! După principiul „ce ți-e nu-ți place altuia nu face!” Victorioși, după un război cu sute de mii de jertfe, românii au vrut să facă la Bălgradul de odinioară și o demonstrație de generozitate față de adversarul aflat la strâmtoare. O demonstrație de omenie. Și au schițat un program social și politic pentru minoritari care să le dea acestora tot curajul că România Mare, noua lor patrie, va fi o patrie primitoare pentru toți cetățenii săi.


Scrisoarea nr. 3

 Din cauza basarabenilor?

  Băsescu a declarat la TV, în fața a milioane de telespectatori, că își asumă răspunderea pentru eșecul de a nu fi primiți la primăvară în spațiul Schengen. Invitat cu insistență de moderatoare să explice ce înțelege prin afirmația că își asumă întreaga răspundere, Băsescu a mai rămas o dată corigent și pe acest subiect: habar nu are ce înseamnă răspundere, ce înseamnă să-ți asumi răspunderea pentru un proiect. Nu mă mir deloc. Nimeni nu vorbește despre Băsescu fără să remarce comportamentul său iresponsabil în toate situațiile. Încă de la primele manifestări sociale…
Dacă careva dintre cititorii acestor rânduri are ocazia, să-i explice: demisia! Îți dai demisia! Asta înseamnă când îți asumi răspunderea și o dai în bară!
Firește, mai poate fi asumată răspunderea și pentru altă miză: de pildă, când precizezi din timp, ca la un pariu: dacă nu suntem primiți în spațiul Schengen al dracului să fie care mai pune alcool în gură până la Sfîntul Așteaptă sau până la data când vom fi acceptați în spațiul amintit… Dar dacă nu este precizată altă miză, și lași nepomenită miza, regula este să se subînțeleagă demisia! Demisia! De-mi-si-a!…
Nu ne facem nici cea mai mică iluzie că Băsescu, după ce va afla la ce s-a angajat când a spus că-și asumă răspunderea, chiar își va da demisia… Probabil că o să-l umfle rîsul ca de o glumă bună, încă una făcută involuntar… Dar ce bine i se potrivește!
Tot legat de spațiul Schengen, numitul Băsescu a făcut și o insinuare, o declarație ticăloasă, dintre cele mai nemernice din câte a dat pe goarnă până acum: cică, în mod neoficial, oficialii europeni, inclusiv la cel mai înalt nivel, i-au șoptit mereu la ureche că mai e și problema Basarabiei… A numărului mare de moldoveni care vor primi cetățenia română și devin automat membri ai UE, ai spațiului Schengen. Încă puțin și ar fi declarat, pezevenchiul, că va trebui să aleagă între Schengen și Basarabia, iar el, ca român, ca fost moldovean – prin tată, nu ezită și alege Basarabia!…
Va repeta gestul lui Ceaușescu, din toamna lui 1989? …Și tot așa, din disperarea de a constata că-i fuge pământul de sub picioare?!…
Deocamdată, spune individul, teama europenilor nu este justificată: numărul celor care au primit cetățenie română în ultimii ani este mic, neînsemnat, mai ales în comparație cu celelalte țări europene care, cam toate, au acordat cetățenie unui număr mai mare de persoane provenind din afara spațiului comunitar. În plus, nu toți care au primit cetățenie română sunt din Republica Moldova. Așa că, cu cele 5508 de cetățenii acordate anual de România, Uniunea poate sta liniștită!
Dar liniștea pentru UE este neliniștitoare pentru noi, pentru români. Nu suntem toți la fel de deștepți pe cât suntem de patrioți! Și unii dintre patrioții români, naționaliști de frunte, l-au crezut pe Băsescu când acesta, într-un moment pre-electoral s-a lăudat – și nu era deloc beat, că a dat toate dispozițiile necesare pentru ca de mâine românilor basarabeni să li se asigure 10.000 (zece mii) de cetățenii pe lună!… Iar acum îl vedem pe același veșnic președinte jucător la cacealma lăudându-se și asigurându-și electoratul mondialist că el, guvernul lui, țara lui, atribuie românilor din Basarabia, nedoriți de UE, o nimica toată de cetățenii, Europa poate să stea liniștită, Europa rămâne a țiganilor, moldovenii nu au ce căuta pe Champs Elisées, nu e de nasul lor!
Așadar, iar avem ocazia să dăm peste doi Băsescu care se bat cap în cap: un Băsescu care le promitea românilor că frații de dincolo de Prut vor reveni la statutul de români câte 10.000 pe lună, 120.000 într-un an, iar în 20 de ani vom fi iar cu toții la un loc!… Cetățeni ai aceluiași stat! Cum să nu-l votezi pe un politician atât de viteaz și de patriot?!… Și, într-adevăr, cu asemenea minciuni i-a păcălit și pe proștii cu școli înalte, naționaliști declarați și înfocați, cum vă spuneam. Ba unii dintre ei cu facultatea cea mai înaltă: Academia de la Aiud și Gherla!
Alt Băsescu, ultimul Băsescu în toate sensurile cuvîntului ultimul, este cel care se laudă acum pe la cancelariile europene cum că cei 10.000 de români din Republica Moldova n-au existat niciodată, ei au fost abia vreo cinci mii, și nu într-o lună, ci într-un an. Adică cam câți basarabeni mor în România pe an, mai puțini chiar!…

                                                                                                                           Ion  Coja

Post Scriptum 2012. Textele de mai sus le-am scris după ce Băsescu a promulgat Legea învățământului, iar la conferința de presă prilejuită de acest mare succes udemerist Băsescu a găsit că este cazul să susțină aberațiile legii producându-se în fața ziariștilor cu citate din Rezoluția de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Cum că noi românii am promis atunci marea cu sarea și nu ne-am ținut de cuvînt!… Pentru mine era clar că nemernicul face astfel jocul ticălos al UDMR, care de ani de zile invocă în mod ilogic și neadecvat fraza din Rezoluție. A făcut-o acum și Băsescu, spre a ne dovedi la cine face sluj în față! Atunci când noi nu-l vedem…
Cam tot atunci s-a produs și respingerea sau amânarea intrării noastre în spațiul Schengen. Băsescu a luat iar cuvîntul și ne-a dat de înțeles că europenii nu ne primesc în Schengen din pricina basarabenilor, care, profitând de dobândirea cetățeniei românești, vor invada Occidentul! A ținut să-i asigure pe vest-europeni că nu vor fi prea mulți basarabeni care, devenind cetățeni români, vor uza și abuza de facilitățile spațiului amintit. A dat cifre: în anul precedent, numărul basarabenilor care au căpătat acest drept a fost în jur de 5000 (cinci mii). Am raportat acest număr la promisiunea făcută de Băsescu în campania electorală, cum că lunar vor fi cel puțin 10.000 (zece mii) de români basarabeni care vor primi cetățenia pe care au avut-o și bunicii sau părinții lor. Pe promisiunea asta a primit voturile majorității basarabenilor! Din comparația acestor cifre a ieșit a treia scrisoare.
La vremea aceea am ezitat să public aceste texte, am amânat, timpul a trecut și am zis în final că „s-a răcit”!…
În seara aceasta am aflat că „javra” a dat înapoi!… I s-a arătat joarda și a rupt-o la fugă schelălăind amorțiu… Așa ar fi trebuit să facem și cu Legea învățământului, în mod mult mai evident o lege aberantă. A lipsit atunci întâmplarea, detaliul care să producă scânteia. A lipsit din ministerul învățămîntului funcționarul înalt care să-și dea demisia sau măcar să se pronunțe împotriva legii și să stârnească astfel replica mârlănească a derbedeului… Pentru că asta a iritat suflarea românească: nu demisia sau demiterea unui secretar de stat, ci mitocănia scandaloasă și cinismul de neam prost al individului prezidențial. Bașca bășcălia prostănacă…
Cred că nu este timpul trecut și pentru alte rectificări pe care să le cerem, tot așa: cu parul în mână! Ăștia nu știu decât de frică. N-au habar nici de onoare, nici de bun simț! Cu ei nu se poate purta dialog sau negocieri! Ci mâna pedepsitoare trebuie înfiptă în chica lor și azvârliți pe scări, la rigolă cu ei! Haznaua, nu cabinetul prezidențial sau ministerial!

 13 ianuarie 2012