DINU C. GIURESCU: "Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre"
Data publicării: 17.11.2011 11:02:00
Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de
acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea
teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră
naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire
care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa
noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident,
sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce
facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul - tot? Unde voi fi? Din
regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl
înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am
robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin
României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie
în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea
teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii
noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din
păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia
trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă
se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de
autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii
teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele
secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea
arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc
unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le
întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o
pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă
arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la
diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un
act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după
moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine
drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii
drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi
lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi
cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic
pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este
favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români
într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari
într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea
educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo
e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt
supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac
al
rectorului şi al altora.
Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor.
Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar
înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe
care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care
trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării,
personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală
pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor
naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă
acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia
culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte
un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.
În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului.
Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze
Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât
Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare
din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” –
monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea
Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb,
ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de
faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu
mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân.
Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui
Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi
fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea
Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare
grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar
nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de
departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate
teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne
şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste
acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă - căci
frunza este acum un simbol - să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel
de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată
printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un
indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi
imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să
călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este
tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă.
Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de
ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău
există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin
naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt
născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul
XII-XIII... Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste
majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi
venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din
acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în
cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din
vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa
cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi
Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în
momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a
transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a
făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din
Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor.
Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această
instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria
mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici
pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg
toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din
Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil.
Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care,
în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie
de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că
sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa,
nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu
1,2,3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au
fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca
să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul
care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel
mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a
României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În
temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând
Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă
următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului
Republicii Populare Române. Articolul 1”... Fiţi foarte
atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici
din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie,
regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii
unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi
juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci,
desfiinţarea judeţelor.
Iată aşadar ce spune acest articol 1:„Pentru asigurarea
dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii
socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii,
pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul
muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului
politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei
muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN:
REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor
noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta
lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă
acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă
stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se
joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de
astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare
dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” –
la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile
noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
Autor: Prof. Acad. DINU C. GIURESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu