sâmbătă, 20 aprilie 2013

O abordare înşelătoare, din perspectiva stângii, este cea în termenii opoziţiei dintre capitalul străin şi cel autohton.


Privatizare – etatizare – socializare | CriticAtac de Alexandru Mamina
« O abordare înşelătoare, din perspectiva stângii, este cea în termenii opoziţiei dintre capitalul străin şi cel autohton. Este la îndemână să critici capitalul străin, îndeosebi în contextul invocării tot mai frecvente a colonizării economice a României. Dar este sigur că patronii autohtoni oferă muncitorilor condiţii de lucru şi salarii mai bune decât cei străini? Este sigur că nu-şi externalizează şi ei profiturile, sau că nu se angajează în parteneriate cu statul de felul celor preconizate în Pactul de stabilitate, în care firma privată câştigăiar statul garantează investiţia şi plăteşte din banii contribuabililor români în ultimă instanţă? Politica liberală „prin noi înşine” avea sens într-o vreme în care capitalul românesc funcţiona cu precădere în cadrul economic naţional, când statul practica protecţionismul şi când Banca Naţională sprijinea demersul guvernului. În contextul delocalizărilor şi al conturilor off shore, al colonizării impuse de Fondul Monetar Internaţional şi al unei politici a Băncii Naţionale care serveşte mai degrabă finanţa internaţională decât producţia autohtonă, privatizarea în favoarea capitalului autohton nu mai garantează că beneficiarii vor fi în primul rând cetăţenii români. Există de asemenea soluţia etatizării, oricum preferabilăvânzării pe bani puţini către firme private locale sau din alte ţări. S-a practicat pe timp de criză inclusiv în Marea Britanie şi Statele Unite, unde au fost naţionalizate grupul bancar Northern Rock (în 2008) sau firma General Motors (în 2009). Statul trebuie să fie prezent în economie, în special în domenii precum exploatarea resurselor.» 

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Analiza lui Alexandru Mamina este perfect compatibila cu analiza critică pe care o fac privitoare la iluzia și înșelătoria care stă la baza programului naționalist ardelean maghiar de autogestiune și autonomie. Nu există nici o diferență între efectele negative ale liberalizării violente globale și cele ale naționalizării locale maghiare sub pretextul autonomiei etnice minoritare decizionale. Efectele perverse au apărur și vor apare. Capitalistul «secui» nu are chiar dacă ar dori-o, posobilitatea de a se izola de piața mondială, i se va supune deci, anagajații săi vo fi tratați ca oricare alți angajați, chiar dacă vor putea dovedi cu certificate de etnicitate, ca în 1940, că au supt doar lapte de mamă rasial pură. 
Unele soluții sunt sugerate în articolul acesta.
«Economia de piaţă rămâne condiţia eficienţei şi a progresului material, dar atrage inevitabil rigorile concurenţei şi riscul falimentului. Problema nu este însă suprimarea concurenţei, ci asigurarea eticii decizionale în regim de piaţă. În măsura în care, pe de o parte, angajaţii contribuie hotărâtor cu munca lor la profitul întreprinderii, iar pe de altă parte sunt primii care suferă de pe urma unei gestiuni greşite, este normal să nu fie doar executanţi, ci să aibă un cuvânt de spus în conducerea întreprinderii lor. Dacă se ajunge la faliment, măcar se ajunge în mod legitim, adică în urma unei decizii a tuturor celor implicaţi în afacere, nu a unei minorităţi privilegiate fără consultarea celor mai mulţi şi mai expuşi riscurilor pieţei. În felul acesta democraţia economică poate să completeze democraţia politică într-un registru participativ al responsabilizării colective, susceptibil să potenţeze la rândul său spiritul civic al dezbaterii şi controlului public asupra conducerii. 
Cu prietenie, Dan Culcer

Niciun comentariu: