Alexandru MELIAN. Organele de decizie și de execuție ale statului roman își declară incompetența...

Organele de decizie și de execuție ale statului roman își declară incompetența... — Alexandru MELIAN melianalexandru@gmail.com 15-01-2014 20:45
În luna martie, publicam (în Sămănătorul) articolul “Noima schimbării” în care avertizam asupra riscurilor de a încredința politicienilor elaborarea proiectului de revizuire a constituției (1). Din păcate, proiectul prezentat Parlamentului, - confirmând toate temerile și previziunile exprimate - nu este decât un text tranzacționat între politicieni, având ca obiect nu atât România și poporul ei cât clasa politică dornică să călărească, fără a fi călărită, să mulgă, fără a fi mulsă, să ceară, fără a da, să se închine prezentului, fără a rodnici trecutul și mai ales fără a grădinări viitorul. Nu-mi propun o analiză amănunțită a celor două texte de constituție, - cea veche și cea trimisă spre validare. Sper s-o facă cei investiți și plătiți pentru aceasta. Mă simt obligat însă, fie și numai prin referire la articolul evocat, sa pun sub semnul întrebării și al mirării câteva isprăvi neisprăvite ale revizioniștilor desemnați să revizuiască. Si o voi lua aproape în ordinea articolelor.

Art.1(4) Dacă în Constituția din 2003, textul era succint și cuprinzător, în coordonatele lui esențiale, cel revizuit, - purtând marca gâlcevilor politicianiste din ultimul timp – își puiește de trei ori rândurile pentru a preciza ceea ce va fi precizat mai adecvat în alte articole și anume de cine sunt reprezentate puterile legislativă, executivă și judecătorească. Numai că, în furia lor anti-Băsescu, “înțelepții” comisiei lasă statul fără președinte. Articolul nu face nici o referire la acesta, încât stai și te întrebi : de ce în structura statului și dialectica puterilor, noua progenitură constituțională a eliminat funcția de președinte ? Ne-stimați parlamentari, pricepeți odată că nicăieri în lume, constituția unei țări nu se face ad-hominem și sub impulsul răfuielilor efemere ale unor politicieni efemeri.

- La articolul 6 despre minorități, textului vechi îi este adăugat paragraful 1(“Reprezentanț ii legali ai minorităților naționale pot înființa, potrivit legii privind statutul minorităților naționale, organe proprii de decizie și executive, cu competențe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor”) , -apendice iresponsabil și rătăcit care pune sub semnul întrebării nu doar competența comisiei, ci și respectarea jurământului făcut de toți parlamentarii atunci când au fost investiți ca reprezentanți și slujitori ai poporului român. Cum poți ignora experiența nefericită a ultimilor 23 de ani, cu privire la comportamentul minorităților, în primul rând cea maghiară și cea țigănească ? Cum poți ignora în continuare apariția și activitatea neleguită a partidelor entice, anti-românismul violent și revanșard promovat de liderii acestora, autonomismul și refuzul de a accepta articolul 1 din Constitutie, cum pot fi uitate stările conflictuale pe care le-au provocat făra încetare, fie că s-au aflat la guvernare sau în opoziție, ??!! Bineînțeles că UDMR, care a cerut introducerea acestui articol, mizând pe naivitatea și tranzacționismu l politicianist al majorității, are tot intersul ca în Constituția viitoare să se afle un articol menit să le ofere temeiul legal, nu doar al propriei existențe aberante, - din perspectivă românească și Europeană - ci al tuturor proiectelor anti-românești și anti-nationale care le zbârnâie prin minte de ani și ani de zile.

Cu un avocat inteligent și machiavelic precum consilierul personal al prim-ministrulu i Ponta, udemeristul G. Frunda, organele “proprii de decizie și executive » vor pretinde – conform constituției – să decidă și să execute ceea ce vor crede dumnealor de cuviință cu privire la “păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor”. Deci pentru autorii revizuirii, cuprinși de orbul găinilor, beteșugul celor tari de urechi și slabi de înger (pentru că ei sunt tari doar în draci), organele de decizie și de execuție ale statului roman își declară incompetența în problemele minorităților și le transferă acestora instrumentele necesare pentru constituirea un soi de stat în stat. Păi, UDMR-ul nici nu dorea mai mult !! Când în mai toate țările din Europa conceptul de minoritate națională a dispărut ( în temeiul ideii că cetățenii unei țări, indiferent de sex, religie, origine etnică etc, au aceleași drepturi și aceleași obligații și sunt egali în fața legii), precupeții politici ai României consfințesc prin constituție perpetuarea și agravarea factorilor de tensiune, de criză si de înveninare a societății.

In același spirit iresponsabil și negustoresc este conservată în noua constituție și aberația “originală - pe care n-o aflăm la niciunul din statele europene – de a reprezenta minoritățile în Parlament, în mod discriminatoriu și nedemocratic. Mai întâi că, exceptându-i pe maghiari și țigani, celelate așa-zise minorități n-au nici consistență numerică, nici identitate comunitară (pentru că ei sunt perfect integrați în societatea românească, având ca toți ceilalți cetațeni români, inclusiv maghiarii și țiganii, aceleași drepturi și aceleași obligții). Atunci care este logica de a cocoța în parlament, încălcând principiile votului universal, persoane fără reprezentativit ate, fără obiective specifice, în esență fără legitimitate ? Fiindcă a trimite în Parlament un minoritar care a obținut 1850 de voturi în defavoarea unui ne-minoritar care a obținut 30.000 este o aberație antidemocratică și stupid disciminatorie care a putut încolți doar în mințile unor ahtiați de putere. A celor care nu se dau în lături de la nimic pentru a cumpăra cât mai multe voturi. De la sacoșa cu păpică, hîrtiuța de 50 ori 100 de lei și până la confecționarea de partide etnice ori grupuri parlamentare ale minorităților, totul este binevenit la moara voturilor unde se macină tărâța poltică de la Revoluție încoace ? (doamne, și câtă nevoie am avea de făină !..) Si atunci te întrebi din nou: sunt incompetenți, sunt negustori sau sunt trădători ? Probabil că sunt toate acestea la un loc, dar factorul coagulant este setea de putere, dispuși să și-o satisfacă cu orice preț, așa cum o fac toți bețivii ordinari, stăpâniți de setea de băutură.

Art. 32 - De ce a fost înlocuită sintagma precisă « învățământul de toate gradele » cu sintagma ambiguă « învățământul general » ? Pentru a permite căutătorilor de chichițe avocățești să tragă concluzia că, - dacă « învățământul general se desfășoară în limba română » - învățământul special se poate desfășura în orice limbă ??!! Scăpare inocentă și naivă sau portiță șmecherească pentru cei care caută ieșiri acolo unde porțile sunt închise ?

Art. 50 - Dacă « persoanele cu dizabilități »( deși mai corectă și mai puțin ambiguă era sintagma din constituția actuală, « persoanele cu handicap ») « se bucură de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului », înseamnă că ei pot alege și pot fi alesi, că pot deveni primari, parlamentari ori președinți ai României ??!! Că se află printre asemenea notabilități nu puțini handicapați (sau după formula revizioniștilor , persoane cu dizabilități) este adevărat. Dar să consfințești în constituție așa ceva, pune numeroase semne de întrebare asupra celor care au făcut-o. Textul actualei constituții n-avea nevoie de nici o revizuire.

Un număr important de articole sunt expresia disputelor interminabile și insuportabile dintre președinte și șeful guvernului. Si cum la butoane se află oamenii primului ministru, ei revizuiesc constituția ca și cum ar fi destinați să rămână etern în fotoliile în care se tolănesc. Lor, experiența Adrian Năstase și George Becali, ca să luăm exemplele cele mai reprezentative, nu le spune mai nimic. Ca atare, politicienii puși pe revizie, ajustează constituția ca pe un fel de șut în fund dat lui Tr. Băsescu, neînțelegând lucrul elementar că șutul acesta el l-a primit la referendum și mai ales că noua constituție trebuie să vizeze funcția de președinte și nu chelia actualului fals președinte. Așa că Parlamentul nu mai este doar unica autoritate legiutoare a țării, el este transformat și în forum suprem de decizie (art.61), preluând atribuții ale puterii executive, așa cum într-un alt articol își arogă atribuții judecătorești.

Palamentul nu mai poate fi dizolvat de președinte decât dacă drăguțul de Parlament voiește să fie trimis la plimbare, indiferent de prestațiile lui (art. 89,1’). Si cum fotoliile de parlamentari sunt atât de excitante, atât de profitabile și uneori atât de somnifere, firește că, - după o asemenea revizuire haiducească – președintele nu va putea dizolva niciodată parlamentul. Așa după cum el nu va putea să dispună asupra propunerilor primului ministru, pentru că atunci când acesta propune, el și dispune în același timp. Practic, Președintele este subordonat șefului de guvern. Pentru că, deși articolul 85 (2) prevede, - așa cum e normal - că « în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului ministru(…) pe unii membrii ai guvernului », apendicele adăugat (art.85-3) anulează prevederile paragrafului anterior : « Președintele României nu poate refuza propunerea primului ministru de revocare și numire a unor membri ai guvernului ». Atunci dacă primul-ministru și propune și dispune, rolul Președintelui care mai este ?! Să dea poate autografe de aducere aminte celor fără de minte și fără de multe altele ?!

Parlamentul mai este gratificat și cu « dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a primului-minist ru și a membrilor Guvernului ». Cum adică, Președintele n-are acest drept ? Justiția n-are acest drept ? Dar un cetățean simplu căruia primul-ministru sau un membru al Guvernului i-a omorât copilul pe trecerea de pietoni n-are dreptul să ceară urmărirea penală a criminalului ?! Stai și te întrebi, aproape cu scârbă, ce sunt pentru “ilustra” comisie membrii Guvernului și cu șeful lor? Feți Frumoși cu stea în frunte care n-au a răspunde decât în fața lui Dumnezeu ?

Am lăsat la urmă articolul 1 pentru că acolo se află capodopera de incompetență, prostie și lichelism politic. Reproduc adaosul ridicol la primul articol al Constituției : « România recunoaște rolul istoric, în constituirea și modernizarea statului român, al Casei Regale, al minorităților naționale, al bisericii ortodoxe și al celorlalte culte religioase recunoscute de lege » .

Primul semn de întrebare (și de mirare în același timp) : care este rostul, care este logica acestui apendice cu caracter informativ ? Că doar Constituția nu este un manual de istorie ? Analiza inteligentă, substanțială și amar ironică a lui Sorin Bocancea, din Opinii esențiale pentru Constituția României (IV), 21 iunie 2013, mi se pare un răspuns concludent la care ader fără rezerve. Eu voi încerca să pun în lumină caracterul aberant al conținutului, ignoranța celor care l-au elaborat și raționamentul politicianist care-i stă la bază.

Deci România revizioniștilor înregimentați recunoaște rolul istoric în constituirea și modernizarea statului român al minorităților naționale. Am vrea și noi să știm în ce a constat rolul istoric al celor vreo 22 de minorități, în general ? Cât despre rolul istoric al minorității maghiare și evreiești, domnul profesor de istorie, care e și președintele comisiei de revizuire, ar fi putut să-și informeze colegii, școliți cam de mântuială, cu câteva date istorice elementare :


Războiul românilor pentru Independenţă
- Minoritatea maghiară n-a avut nici un rol (că de istoric, ce să mai vorbim !) la constituirea statului român, pentru simplul motiv că strămoșii lor călăreți au năvălit în Câmpia Panonică prin sec. al IX-lea. Doar dacă dl. profesor de istorie are documente care atestă că maghiarii ar fi cucerit Imperiul Roman care, la rândul lui, a cucerit Dacia !..

- Rolul istoric al minorității maghiare la modernizarea statului român trebuie căutat în luptele armatei lui L. Kossuth contra revoluționarilor lui Avram Iancu, în persecuțiile și umilințele suferite de români atunci când Transilvania a fost alipită la Ungaria, în atrocitățile comise de maghiari împotriva românilor după Dictatul de la Viena, în confruntările sângeroase de la Tg. Mureș din 1990 și în politica anti-românească a UDMR și a partidului lui L.Tökes după Revoluția din 1989.

- Contribuția evreilor la constituirea statului român e ca și aceea a maghiarilor. La modernizare, sigur că au contribuit. Să amintim, între altele, campania antiromânească dusă de evreii din România din afara țării pentru ca marile puteri să nu recunoască în tratatul de pace de la Berlin din 1878, independența Pricipatelor Române, câștigată în războiul din 1877, daca aceste Principate nu modifică aticolul 7 din Constituție. Nu trebuie uitat nici o clipă și contribuția gloriasă, mai mult decât istorică, a evreilor la aducerea și impunerea comunismului bolșevic în România și la răsădirea culturii proletcultiste. Să amintim, de asemenea, terfelirea memoriei lui Mihai Eminescu de către rabinul Moses Rozen care a si determinat interzicerea de către autorităție comuniste a volumelor ultime din ediția critică.

Dar întrebarea și mirarea supremă este alta. Din ce plămadă sunt frământați acești constituționali ști de trei parale dacă au putut recunoaște rolul istoric al tutoror celor menționați și au ignorat fără rușine adevărații făuritori ai României ? Păi înainte de a fi recunoscători Casei Regale, cuvine-se domnilor revizioniști , să fim recunoscători întemeietorilor Basarabi și Mușatini, lui Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun, lui Stefan cel Mare și lui Mihai Viteazul, lui Tudor Vladimirescu și lui A.I.Cuza. E adevărat, ei nu vă pot aduce voturi… Numai că în acest articol al rușinii, România nu recunoaște « rolul istoric, în constituirea și modernizarea statului român » chiar a celui dintâi care merită recunoașterea noastră : poporul român. Nu v-ați gândit că el, săracul, este cel care vă aduce mereu voturi ?... Cumpărate cu ciubucuri, cu promisiuni, cu bucăți zdrențuite de conștiință, ele vă propulsează acolo unde nu meritați să fiți și unde vă bateți joc de toate valorile.

Oare până când credeți că veți mai fi suportați ?!

Sper ca Parlamentul să asaneze textul noii constituții și să-i confere acestuia valoarea unei construcții perene destinată în primul rând viitorului României întemeiat pe valoare. Altfel, speranța mea se îndreaptă spre cei mulți și mereu înșelați care la referendum să respingă această făcătură constituțională.

Alexandru MELIAN
SCABIA POLITICA ȘI JUSTIȚIA: samanatorul.blogspot.fr/2014/01/alexandru-melian-scabia-politica-si.html