Cseke Péter, Valori ale presei maghiare din România (1919-2004). Studii şi eseuri
Copyright © Cseke Péter.Copyright © TRITONIC 2015 pentru ediția prezentă.
Volumul de faţă prezintă o sumă de studii despre cultura maghiarilor din România, scrise cu varii ocazii. El acoperă o mare diversitate de problematici: evocări ale unor personalităţi aparţinând vieţii culturale - în care îi include, se înţelege, pe jurnalişti - micromonografiile unor reviste reprezentative, forme asociative ale maghiarilor, episoade ale limitării libertăţii de expresie.
Cseke Péter integrează aici şi studii privitoare la aspecte mai sensibile ale convieţuirii – naţionalismul, ecourile discursului minoritar, etnoregionalismul, presa confesională minoritară, naţionalizarea universităţii maghiare din Cluj şi altele.
Registrul în care se cuvine să fie citită cartea aceasta este cel al echilibrului, al dreptei măsuri, al înţelegerii, acceptării, dar şi al revendicării. Cititorul va găsi aici nu doar teme ale trecutului, ci şi priorităţi ale momentului, în sensul de urgenţe ale recuperării memoriei comunităţii maghiare ardelene.
S-ar putea înţelege că discursul său nu priveşte viitorul. Ar fi greşit. De fapt, toate studiile din volum îl pregătesc pe cititor pentru a evalua în cunoştinţă de cauză ce s-a făcut şi ceea ce trebuie să facem pentru viitorul cultural al maghiarimii.
Cseke Péter ne arată, de fapt, cum trebuie să privim lucrurile atunci când probăm mai multă cunoaştere decât încrâncenare. Şi o face cu erudiţie, deoarece încorporează competenţe de istoric al jurnalismului, profesor, jurnalist, sociolog, etnolog, de istoric al culturii.
Am găsit în paginile cărţii numeroase informaţii şi date statistice reprezentative, dar în bună măsură necunoscute cititorului român – a se vedea, de exemplu, capitolul "Funcţiile presei minoritare. Capacitatea presei minoritare de autoapărare şi de modelare a societăţii (1918–1992)". Este cu atât mai lăudabil efortul său, cu cât multe dintre informaţiile din volum nu erau cunoscute ori au fost, pur şi simplu, ignorate de alţi cercetători. Binemerită aprecierea celor cărora nu le sunt accesibile operele în limba maghiară, printre care mă număr şi eu.
Cseke Péter omagiază cultura maghiară şi pe cea română, de o manieră originală, cu accente de amărăciune şi de entuziasm, de tristeţe pentru neîmplinirile mai vechi ori mai noi, fie acestea generate de ideologii ori de limitele creaţiei. Se raportează des la o anumită "vârstă de aur", evocă cele trei începuturi ale vieţuirii împreună cu românii, echivalând cu tot atâtea promisiuni împlinite, dar mai ales neîmplinite.
Cseke Péter nu doreşte să fie minoritar. O spune des, în diverse moduri. O spune cu demnitate şi cu echilibru. De fapt, nimeni nu doreşte să fie minoritar. Iată una dintre învăţăturile acestei cărţi.
Marian Petcu
Copyright © Cseke Péter.Copyright © TRITONIC 2015 pentru ediția prezentă.
Volumul de faţă prezintă o sumă de studii despre cultura maghiarilor din România, scrise cu varii ocazii. El acoperă o mare diversitate de problematici: evocări ale unor personalităţi aparţinând vieţii culturale - în care îi include, se înţelege, pe jurnalişti - micromonografiile unor reviste reprezentative, forme asociative ale maghiarilor, episoade ale limitării libertăţii de expresie.
Cseke Péter integrează aici şi studii privitoare la aspecte mai sensibile ale convieţuirii – naţionalismul, ecourile discursului minoritar, etnoregionalismul, presa confesională minoritară, naţionalizarea universităţii maghiare din Cluj şi altele.
Registrul în care se cuvine să fie citită cartea aceasta este cel al echilibrului, al dreptei măsuri, al înţelegerii, acceptării, dar şi al revendicării. Cititorul va găsi aici nu doar teme ale trecutului, ci şi priorităţi ale momentului, în sensul de urgenţe ale recuperării memoriei comunităţii maghiare ardelene.
S-ar putea înţelege că discursul său nu priveşte viitorul. Ar fi greşit. De fapt, toate studiile din volum îl pregătesc pe cititor pentru a evalua în cunoştinţă de cauză ce s-a făcut şi ceea ce trebuie să facem pentru viitorul cultural al maghiarimii.
Cseke Péter ne arată, de fapt, cum trebuie să privim lucrurile atunci când probăm mai multă cunoaştere decât încrâncenare. Şi o face cu erudiţie, deoarece încorporează competenţe de istoric al jurnalismului, profesor, jurnalist, sociolog, etnolog, de istoric al culturii.
Am găsit în paginile cărţii numeroase informaţii şi date statistice reprezentative, dar în bună măsură necunoscute cititorului român – a se vedea, de exemplu, capitolul "Funcţiile presei minoritare. Capacitatea presei minoritare de autoapărare şi de modelare a societăţii (1918–1992)". Este cu atât mai lăudabil efortul său, cu cât multe dintre informaţiile din volum nu erau cunoscute ori au fost, pur şi simplu, ignorate de alţi cercetători. Binemerită aprecierea celor cărora nu le sunt accesibile operele în limba maghiară, printre care mă număr şi eu.
Cseke Péter omagiază cultura maghiară şi pe cea română, de o manieră originală, cu accente de amărăciune şi de entuziasm, de tristeţe pentru neîmplinirile mai vechi ori mai noi, fie acestea generate de ideologii ori de limitele creaţiei. Se raportează des la o anumită "vârstă de aur", evocă cele trei începuturi ale vieţuirii împreună cu românii, echivalând cu tot atâtea promisiuni împlinite, dar mai ales neîmplinite.
Cseke Péter nu doreşte să fie minoritar. O spune des, în diverse moduri. O spune cu demnitate şi cu echilibru. De fapt, nimeni nu doreşte să fie minoritar. Iată una dintre învăţăturile acestei cărţi.
Marian Petcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu