miercuri, 3 iulie 2013

Un Tökös meltoságos Ur crede că există județe din România cu drept de exteritorialitate. Se înșeală ! Un comentariu pe marginea unei știri.





Dacă greșesc, să mi se spună. Aștept «Provincia» și alți combatanți pentru prietenie. Un Tökös meltoságos Ur crede că există județe din România cu drept de exteritorialitate. Se înșeală ! Un comentariu pe marginea unei știri.

Arborarea unor steaguri comunitare secuiești sau a steagului Ungariei (tricolor și el) pe teritoriul a trei județe din România este un gest normal, pentru unii. În vreme ce distribuirea, pentru moment nici măcar arborarea pe case de cetățeni ai României, întâmplător desigur români, a steagului statului căreia îi aparțin aceste județe din centrul României este o considerată o provocare, de către aceiași blânzi manipulatori ai perspectivei naționale. Quod licet bovi, non licet Jovi?

Anumiți oameni politici din România (nu știu și nu mă interesează să știu dacă sunt unguri, maghiari sau secui), până una-alta sunt cetățeni ai României, care este Patria lor, țara unde s-au născut, chiar dacă unora dintre ei ideea nu le place, cred că gestul 
unui preot român descris în știrea de mai sus, este o provocare. Ei se află în stare de confuzie mentală afirmând că se numește provocare o acțiune pe care ei o practică curent. Steagul oficial al României poate fi fabricat, distribuit, arborat fără restricții în România. Ce părere au prietenii mei scriitori maghiari? De ce tac în fața acestor sminteli politizante. Nu trebuie să fie de acord cu mine, dar să nu tacă. Vreau să le cunosc opinia. Am propus o interpretare logică și legală a gestului, e drept nu lipsit de valoare simbolică. Amintesc totuși, ca să nu uităm, că jocul de-a steagurile l-au început câțiva maghiari, sau secui? din Ardeal, acum două decenii, ca să nu coborâm în preistorie ante-capitalistă. Că în trei județe județe din centrul României maghiarofonii sunt majoritari, este o evidență demografică. Dar tocmai pentru asta ar trebui să-și trateze minoritarii cu deferență și grijă părintească, așa cum pretind ca să fie tratați dânșii în cadrul națiunii române. Mai e de spus că demografia este o valoarea variabilă, migrația în căutare de lucru sau condițiile climaterice defavorbaile pot schimba multe. Când Verestoy Attila va fi ras și exportat (, virgulă variabilă) toate pădurile, nu se știe ce se va întâmpla cu lo-clanicii (sic!), indiferent de naționalitate, rasă, sex sau vîrstă. 

Imi aduc aminte de un cânticel paillard pe care îl intonam dimpreună cu colegii maghiari mai mari de la Universitatea Bolyai, secția pentru fabricarea profesorilor de română, cărând cărămizi pentru construirea căminelor studențești de pe strada Hașdeu din Clujul univesitar al tinereții noastre. Era și Cseke Gabor, vechiul și dragul meu prieten, prin preajmă. «Szőrős töke van a légynek, ha nem hiszed gyere nézd meg.» Îi propun lui Tőkés László să vină să cűnte dimpreunő cu mine. Sau să vedem kinek szorosabb a töke, dacă asta e problema, sau cine are bani de steaguri mai mari și mai frumoase. Pe care o să le mâncăm împreună de va bîntui o foame pe-acilea.

Dan Culcer

Niciun comentariu: