Ce spun reprezentantii UDMR despre proiectul de reorganizare administrativa si de ce nu renunta la Tinutul Secuiesc

​AUDIO Ce spun reprezentantii UDMR despre proiectul de reorganizare administrativa si de ce nu renunta la Tinutul Secuiesc

de Attila Biro HotNews.ro

Luni, 13 iunie 2011, 18:27 Actualitate | Politic

Reprezentantii UDMR consultati de HotNews.ro au cateva nemultumiri punctuale legate de proiectul PDL: primul ar fi acela ca UDMR nu a fost consultat, al doilea este ca implementarea proiectului nu poate fi realizata pana in 2012 si ca pentru un asemenea proiect se impune o consultare prin referendum a cetatenilor.

• Borboly Csaba, presedintele Consiliului Judetean Harghita: UDMR nu va renunta la propriul proiect de organizare regionala si nici la Tinutul Secuiesc.
• Petru Lakatos, deputatu UDMR: Daca proiectul PDL ar trece prin angajarea raspunderii Guvernului, un efect ar fi amanarea alegerilor locale din 2012 si ca va fi nevoie de un nou proiect de buget
• Rozalia Biro, presedintele Consiliului Reprezentantilor Unionali: UDMR este pentru descentralizare, dar partidul nu va renunta la cele 16 regiuni care includ Tinutul Secuiesc.

Borboly Csaba, presedinte CJ Harghita, presedintele Consiliului National al Primarilor, sustine ca in acest moment UDMR nu renunta la formula propusa cu cele 16 regiuni printre care si Tinutul Secuiesc. Borboly Csaba spune ca in opinia sa nu exista o moneda de schimb pentru ca UDMR sa renunte la Tinutul Secuiesc si sa sustina eventual asumarea proiectului de reorganizare al PDL.

• “Mai intai trebuie sa vedem care este interesul national si cel regional. Spre exemplu, in Harghita noi avem interese comune cu Covasna si Muresul, nu cu Alba, Sibiu sau Brasov. Interesul este sa atragem cat mai multe fonduri europene ori proiectele noastre se concentreaza pe aceste trei judete. Va dau un exemplu: anii trecuti cand mergeam la targul de turism cu oferte doar pe judetul Harghita nu avea atat de mult succes. Am mers apoi cu oferte pentru Tinutul Secuiesc si au fost achizitionate toate ofertele turistice”, spune Borboly Csaba, presedinte CJ Harghita.

Cat despre atributii extinse pentru primarii, deci inclusiv pentru alesii UDMR, in schimbul sustinerii proiectului PDL, Borboly Csaba este de parere ca nici acest argument nu va convinge partidul sa cedeze. “Sigur ca trebuie facuta o descentralizare, dar prea multa putere in mana unui singur om nu este buna fie ca vorbim de primar sau altceva. Da, trebuie sa sporim atribuitiile primarilor in unele domenii, dar in altele trebuie sa le luam. De exemplu, ma gandesc la cartile funciare unde primarul a devenit un fel de judecator. In schimb, la impartirea ajutoarelor sociale, primarul ar trebui sa decida”, a mai explicat acesta.

Borboly Csaba a mai declarat ca, in prezent, UDMR nu a primit din partea PDL vreo propunere si ca nici nu stie de negociere intre cele doua partid. “Maine va fi sedinta coalitiei la care voi participa si speram sa primim acolo documente si explicatii”, a mai declarat  Borboly Csaba

Seres Denes, deputat UDMR, membru in Comsia de Administratie a Camerei Deputatilor:

• “Din punctul meu de vedere nu cred ca putem negocia renuntarea la Tinutul Secuiesc. Nu e vorba doar de Tinutul Secuiesc ci si de alte zone, reorganizarea nu se poate face asa de pe seara pe dimineata. Cat despre sporirea atributilor primarilor, sigur ca UDMR este pentru descentralizare dar este greu sa faci asta atat de rapid. Dar trebuie sa asiguram primariilor si sustinera financiara asta este si regula in UE mai intai asiguri sustinerea financiara. In plus, s-au ales aceste capitale de regiune si noi cunoastem ce s-a intamplat in 68 cand au fost ale tot asa capitale de regiune. Orasele mari vor neglija orasele mai mici.”

Biro Rozalia, viceprimar Oradea si presedinte al Consiliului Reprezentantilor Unionali, sustine ca UDMR nu a luat inca o decizie daca sustine sau nu proiectul PDL dar spune ca este putin probabil ca maghiarii sa spjine o astfel de reorganizare. Nici macar prevederea care ar acorda atributii extinse primarilor nu poate reprezenta o moneda de schimb suficient de grea pentru ca UDMR sa renunte la impartirea in 16 regiuni cu Tara Secuilor. Vezi mai jos cele mai importante al viceprimarului Biro Rozalia:

Descarca fisierul audio in format MP3

• “Nu cred ca putem vorbi de vreun schimb. Propunerea noastra privind reorganizare a regiunilor UDMR are o propunere fundamentata. Consideram ca cele 16 regiuni reprezinta o impartire prin care absorbtia de fonduri europene sa fie mai mare. Asta este propunerea noastra.
• Daca analizam acum propunerea PDL privind reorganizarea judetelor nu cred ca putem avea o pozitie comuna cu partenerii nostri din coalitie.
• Nu trebuie sa reinventam roata. Trebuie sa ne uitam la celelate tari din UE unde s-a dovedit ca reguinile sunt functionale daca au o populatie de in jurul a un milion de persoane. Or, sa luam ca exemplu judetul nostru (Bihor n.red): acum avem 600 si ceva mii locuitori ori. In varianta propusa de PDL populatia ar fi mult mai mare. O astfel de unitate administrativa va fi imposibil de coordonat.
• Pe de alta parte, in opinia mea, Consiliile Judete au atributiile bine-definite. Regiunile vor fi functionale daca reusim sa miscoram dimensiunea acestora.
• Administratiile locale ar trebui sa primaeasca mai multe responsabilitati dar si surse de finantare pe masura. Primariile sa primeasca mai multe domenii de activitate, asa cum s-a intamplat la politia comunitara, spre exemplu.
• Nu demult am primit spitalele in administrare. Adrministratiile locale trebuie sa vada ce comasari sa faca pentru a fi eficiente, pentru a creste calitatatea serviciilor medicale. Asta e un exemplu bun.
• Sa luam alt exmplu: fondurile neramburabile. Daca vorbim de Regiunea Nord-Vest. Este clar ca prioritatile Clujului vor fi diferite de cele din Oradea. Or, daca suntem in acesta regiune cu Satu-Mare, Baia Mare, Bihor atunci vom gasi numitorul comun mai usor decat inr-o regiune mai mare. Cand deciziile sunt mai aproape de noi este mult mai usor de ajuns la un compromis.
• Nu cred ca am accepta nici un compromis pentru a sustine propunerea PDL. In primul rand, pentru ca nu se practica intr-o coalitie ca un partener sa vine cu un proiect fara sa se consulte cu partenerii. Apoi, nu cred ca ratiunile economice ale proiectului de reorganizare al PDL se sustin. Iar in ceea ce priveste atribuitiile extinse ale primarilor, acest lucru trebuie analizat in ansamblu, trebuie sa existe in prealabil o consultare.

Peter Lakatos, deputat UDMR, membru in Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sustine ca este greu de crezut ca reorganizarea propusa de PDL s-ar putea realiza cu sustinerea UDMR. Deputatul este de parere ca proiectul de reorganizare ar putea fi facut dupa 2013 si ca, daca proiectul PDL ar fi trecut prin Parlament prin asumare guvernamentala, el va duce la amanarea alegerilor locale. Vezi mai jos principale declaratii facute de deputatul UDMR"

Descarca fisierul audio in format MP3

• Nu exista nici o motivare pentru a lua aceste masuri extrem de importante in mare graba, neanalizand cum va influenta asta mersul lucrurilor in 2012-2013. Toata lumea se cramponeaza pe schimbarea cartilor de identitate sau a numerelor de inmatriculare, chestiuni minore.
• In plus, se va ivi urmatoarea situatie. Trebuie introdus in Parlament un nou buget, pentu ca se schimba ordonatorii de credite. Nici daca parlamentarii ar lucra toata vara nu ar putea sa adopte toate legile subsecvente acestui proiect de reorganizare. Acest lucru ar putea duce la amanarea alegerilor locale.
• UDMR are un poroiect adoptat tacit de Senat si care sta in Camera Deputatilor de un an si ceva si nu s-a discutat. Ce a propus PDL este o noua impartire administrativ-teritoriala. Nu s-a discutat cu noi in coalitie si nici in Parlament.
• Credeti ca exista vreo primarie care sa preia angajamentele financiare angajate de Consiliile Judete? Majoritatea Consiliilor Judetene au apelat la acesta forma de finanatare a proiectelor. Sunt multe asemenea exemple care arata ca o reorganizare nu merge asa, de pe o zi pe alta. Romania a ratificat Carta Autonomiei Locale care prevede clar la articolul 5 presupune consultarea celor in drept si organizarea unui referendum.

Kelemen Hunor: E greu de crezut ca asumarea raspunderii va reusi; Uniunea nu poate accepta legea PDL

Surpriza din Ținutul Secuiesc. Un documentar cu secui

Surpriza din Tinutul Secuiesc from Laurentiu Diaconu-Colintineanu on Vimeo.


«De mult extremiștii n-au mai avut o primavara atat de buna. Cei romani pentru ca ungurul Csibi le-a dat apa la moara, cei maghiari pentru ca romanul Vadim ii transforma in victime. Doar ca de-atata harmalaie, vocile maghiarilor din Harghita si Covasna nu se aud pe niciunde, desi ei sunt personajele principale al povestirii numita "autonomia tinutului secuiesc". Ce gândesc ei? Stiu ceva despre autonomie? Ce-și doresc? Cum vor sa traiasca si ce cred despre vacarmul care se aude dinspre Bucuresti si Budapesta? »
(extras din prezentarea făcută de autor)

«Acasă este unde găsim carne de porc și un pahar de vin.» «Ar fi mai bine pentru cei mai mari ca noi.» «Cine trăiește sărac, tot sărac o să fie. Cu autonomie sau fără.» Mai apare și Csibi Barna care zice: «Eu militez pentru statul independent al Secuilor».
«Nimeni nu poate pune în buzunar Ardealul.»
«Mie ora exactă mi-e anunțată de la București, nu de la Budapesta.»

Tipuri de autonomie

• Autonomia locala administrativa – asigura locuitorilor posibilitatea de a se autoadministra urmarindu-si propriile interese financiare, prioritati sociale si de infrastructura specifice regiunii; aduce reducerea guvernarii centralizate fiind modelul prezent spre care se tinde in Romania.
• Autonomia culturala – nu este acordata unei regiuni administrative sau teritoriale ci unui grup etnic sau lingvistic. Se practica atunci cand minoritatea este raspandita intr-un teritoriu fara sa reprezinte majoritatea sau atunci cand grupul etnic nu doreste autonomie teritoriala. Legea privitoare la statutul minoritatilor nationale in Romania, care va fi probabil aprobata pana in toamna lui 2011, ofera atat de jure cat si de facto acest tip de autonomie minoritatilor din Romania. Se garanteaza educatia in limba minoritatilor in scoli si universitati ca si administrarea institutiilor culturale specifice.
• Autonomia teritoriala – acorda un statut special unei regiuni teritoriale careia i se transfera importante puteri exercitate de reprezentanti alesi local. Administratia, justitia si legislatia este autonoma. In functie de specificul local, regiunile autonome teritoriale beneficiaza si de un sistem de educatie si un sistem medical propriu, de politie locala, de taxare proprie si isi autoadministreaza sistemul de transport. Acest model de autonomie este raspandit in Europa, fiind specific regiunilor mai prospere economic decat restul statului. Politica externa si apararea raman in responsabilitatea autoritatilor centrale, autonomia teritoriala neimplicand trasarea unei granite sau renuntarea la integritatea statala. Exemple de astfel de autonomii teritoriale sunt Catalunia in Spania, Scotia in Marea Britanie, Muntele Athos in Grecia sau Valle d’Aosta in Italia.

Cum să ne înţelegem asupra contelui Dracula

de Cseke Gábor

De la o vreme încoace mă gândesc, ce ar fi dacă în schimbul nostru de idei am invita câteodată - chiar dacă nu în mod direct ci doar simbolic - şi pe dl. Lucian Boia; Am impresia că ţinuta şi calmul lui de intelectual şi specialist ar avea o influenţă benefică în menţinerea dialogului şi argumentaţiei într-un cadru oprim. N-aş zice, că opera lui de bază (Istorie şi mit  în conştiinţa românească. Editura Humanitas, Bucureşti, 2000) a fost parcursă de mine precum un roman poliţist, dar în mod cert o studiez frecvent, simţind nevoia de a mă inspira din spiritul său ce tinde mereu spre obiectivism.

Sunt convins, că nici domnia sa nu este un atotştiutor, şi nici deţinătorul singurului adevăr. Se prea poate că mi-e simpatic deoarece are harul de a se raporta printr-un spirit autocritic chiar şi faţă de etnia din care face parte. Consider totodată că un asemenea comportament şste demn de laudă şi în cazul unor confraţi maghiari, care sunt gata să înlăture miturile din prezentul şi trecutul istoric, capabili de o viziune ştiinţifică nuanţată, practicând dezbaterea ca dialog în loc de ceartă.

Am dorit neapărat să-ţi relatez aceste gânduri, deoarece într-unul din capitolele lucrării (Românii şi Ceilalţi) reiese faptul că legenda lui Dracula, şi chiar contele în persoană întruchipează de fapt specificul românesc nu numai în ochii lumii, ci şi de facto. Iată, ce scrie Boia:

" Povestea lui Dracula s-a integrat perfect în această imagine. Deşi la vremea apariţiei faimosului roman, Transilvania aparţinea Ungariei, iar contele Dracula însuşi este un aristocrat maghiar, România a moştenit mitul la 1918 împreună cu teritoriile de peste munţi. Dracula nu şi-ar fi găsit locul nici în Alpi (prea aproape de inima Occidentului), nici în Tibet (prea departe). Carpaţii îi oferă un decor tocmai potrivit. Este marginea Europei: acolo unde civilizaţia de tip occidental se deschide spre o lume deja diferită." (Românii şi Ceilalţi. In: Istorie şi mit în conştiinţa românească, ed. Humanitas, 2000, p. 279)

Aş continua cu plăcere citatul, dar deocamdată ne ajunge chiar şi atât pentru a constata că în spiritul acestei observaţii între noi doi ar putea exista chiar o rubedenie spirituală, deoarece am fost aşezaţi unul lângă altul prin atâtea şi atâtea personalităţi ori evenimente istorice, care pe lângă faptulk că erau români, şi-au păstrat caracterul specific unguresc. Şi deasemenea, viceversa. Pentru mine, conştiinţa etnică sănătoasă n-are nevoie de escamotarea sau confiscarea punctelor de legătură, ci din contră, este datoare să ţină seama de ele, şi să asimileze, impreună cu caracterul lor specific, fără ca vecinul să rămână cu impresia că a fost prejudiciat.

Viaţa şi aşa prezintă la fiecare pas diverse întîmplări şi fapte care pot fi înţelese doar prin logica convieţuirii.

La data de 11 ianuarie a fost botezat pictorul şi fotograful maghiar Szathmári Papp Károly (Carol Pop de Szatmari), care şi-a petrecut o parte însemnată a vieţii în Bucureşti, în curtea domnească a României. Cercetările minuţioase recente au descoperit că ziua lui de naştere ar veni cam cu 4 săptămâni inaintea botezului, însă fotografii din România au preferat totuşi ziua înscierii în actele bisericeşti pentru a sărbători Ziua Fotografiei Româneşti. La prima vedere pare un lucru minor, totuşi este păcat că s-a luat această decizie fără o minimă consultare în materie, iar ministerul de resort a acceptat necondiţionat data propusă, deşi personalitatea artistului ar merita ca să fie tratată cu rigurozitate matură şi cu credibilitate atât la români cât şi la unguri. Nu trebuie să nutrim sentimentul că meritele lui Szathmari în contextul istoriei fotografiei româneşti se diminuiază prin a sublinia că pe de altă parte a avut merite indubitabile şi în dezvoltarea culturii maghiare.

Domnii de la revista ilustrată budapesteana, "Vasárnapi Újság" (Gazeta de Duminică) au semnalat promt infiinţarea de către Szathmári Pap a unei reviste ilustrate săptămânale în limba română la Bucureşti. Revista "Ilustraţiunea" a apărut la data de 18 septembrie 1860, definită ca "Jurnal universal", iar concepţia grafică şi profilul ei semănau în mod evident cu cele ale "Vasárnapi Újság". Abia trec două luni, când în Vasárnapi Újság apare următoarea relatare:

"(Confratele nostru Szathmári Károly) având ca redactor Zanne, a înfiinţat o revistă ilustrată la Bucureşti. Noi încă n-am văzut-o. [Ziarul] P[esti] N[apló] scrie că are formatul similar cu Vas. Ujsag şi conţine ilustraţii frumoase. Apare săptămânal o dată şi abonamentul pentru întregul an este o sută de piaster. Este vorba de primul ziar românesc ilustrat, înfiinţat de un ungur."

După cum reiese din această ştire, în aceea vreme încă nu era la modă să numeşti trădător pe acel ungur, care lucrează pentru români. Episodul Szathmáris-a petrecut din considerente în primul rând mercantile. Artistul, în plină glorie, s-a stabilit la Bucureşti, mai mult din motive de existenţă. A considerat că este o afacere bună să deschidă un atelier fotografic, iar mai târziu să înfiinţeze şi o revistă ilustrată. Nu cred că în acţiunile lui să fi fost motivat de dorinţa de a deveni un bun român, el a oferit pur şi simplu bucureştenilor nişte oportunităţi la care el s-a priceput mai bine, răspunzând totodată unor necesităţi reale, existente ale populaţiei. N-a avut complexe de fel, şi a adaptat modelul de revistă budapestan, editând "fratele mai mic", cel românesc al săptămânalului respectiv. Nu avea ruşine să accepte a deveni "pictor şi fotograf la curtea regală", şi a documentat - motivat de înaltă conştiinţă profesională - cu desene şi fotografii modul de viaţă din mai toate regiunile româneşti, precum şi evenimentele legate de războiul din Crimea.

Activitatea lui este unitară şi indivizibilă. Cred că în cazuri similare este deosebit de important să accentuăm acest lucru.

*

Iar acum mă voi referi la o problemă ridicată de tine într-o scrisoare anterioară, care văd că te preocupă foarte mult. Este vorba de tendinţele autonomiste ale maghiarilor dinm Transilvania şi Secuime. Tu ai parcă impresia că maghiarii ardeleni sunt preocupaţi de autonomie dintr-un reflex absurd de izolare, de închidere în sine şi din care ar rezulta un pericol  asupra unităţii statale a României. Ai convingerea că în spatele concepţiilor de autonomie se ascunde mai degrabă o tendinţă revanşardă, impletită cu interesele de putere ale elitei minorităţii maghiare şi nici de cum nu este vorba de o viziune social-politică viabilă. În multe provinţe îţi dau chiar dreptate, având însă impresia că aceste lucruri au rădăcini mult mai adânci, şi ele nu pot fi extirpate doar cu arma logicii formale.

Ne întoarcem deci din nou la 1 decembrie 1918. La ziua în care la Alba Iulia, reprezentanţii prezenţi ai românilor au acceptat Proclamaţia de Unire care de atunci niciodată n-a fost abrogată sau retrasă. Este vorba de documentul fundamental al României moderne, în a cărui punct III. se declară şi următoarele:

"Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc."

Având în urma mea cei şaptezeci de ani de viaţă, am putut învăţa un lucru sigur, şi anume că definiţia unor lucruri importante, cardinale se face într-o simplitate extremă. Deci, într-un mod în care neînţelegerea, interpretarea lor tendenţioasă este exclus. Pasajul citat corespunde întru totul acestor criterii, este exact aşa cum au gândit şi dorit oamenii vremii să se exprime - clar şi concis. Cea mai mare problemă, care stă în calea unei înţelegeri, este faptul că din acest enunţ foarte clar nu numai că nu s-a realizat nimic, dar cu trecerea deceniilor au fost pe rând demolate şi acele instituţii necesare "administrării proprii", care ar fi putut permite ca ungurii din Ardeal să poate apuca chiar din prima clipă la un efort de construcţie socială şi administrativă nouă şi menţinerii acesteia. Promisiunile exprimate clar şi fără echivoc s-au transformat treptat în fraze intortocheate, sofisticate, demagogice, mai cu seamă după semnarea tratatului de la Trianon, iar cu trecerea anilor statul românesc modern a păşit pe drumul existenţei naţionale în care spiritul democratic a fost mereu estompat de seria incertitudinilor şi a măsurilor dictatoriale, care au avut o singură ţintă bine fixată: asimilarea însăşi.

Voi cita din nou ca martor pe dl. Boia, care susţine astfel:

"Desigur, în unele zone, unde erau cîndva majoritari, românii — cu deosebire în ultimul secol — au pierdut teren în favoarea „celorlalţi": este cazul Basarabiei şi al Bucovinei, şi nu mai puţin al elementului românesc din Serbia şi Bulgaria. Dar, trebuie spus cu sinceritate că în alte zone, şi în acelaşi interval al ultimului secol, românii au şi cîştigat în defavoarea „celorlalţi". În Dobrogea, la 1880, populaţia românească nu depăşea 28% din total; la recensămîntul din 1930, ponderea românilor dobrogeni se ridicase la 65% (fără a socoti Cadrilaterul, predominant neromânesc; împreună cu acesta procentul românilor din Dobrogea cobora la 44,2%); cîteva decenii mai tîrziu, în 1992, Dobrogea apare aproape pe deplin românizată: 91% populaţie românească. În Transilvania (teritoriile de peste munţi, în ansamblul lor), potrivit recensămîntului din 1910, românii erau cotaţi cu 53,8%, maghiarii cu 31,6%, iar germanii cu 10,8%. În 1930, românii progresaseră la 57,8%, în 1956 la 65%, pentru a ajunge în prezent, după datele recensămîntului din 1992, la 73,6% (un cîştig de 20 de procente în trei sferturi de veac), în timp ce maghiarii au coborît la circa 21%, iar germanii abia mai depăşesc un procent, aproape dispărînd ca realitate etnică. S-a petrecut indubitabil un proces de românizare, în provincii caracterizate cîndva printr-un grad înalt de amestec etnic." (Românii şi Ceilalţi. In: Istorie şi mit în conştiinţa românească, ed. Humanitas, 2000, p. 273-274.)

Dacă insişti, putem să discutăm şi asupra oportunităţii statisticilor privind proporţiile populaţiei şi interpretarea acestora, dar cred că pentru moment Boia schiţează destul de clar tendinţele, fără să putem acuza cu favorizarea unuia sau altuia dintre cei interesaţi.

Esenţa problemei constă în faptul că maghiarii din Transilvania n-au avut nici-o clipă şansa de-a face o încercare: pot oate să facă faţă dreptului de autoguvernare, menţionată prin Proclamaţia de la Alba Iulia? După 1919 ei n-au primit nici-un imbold politic sau moral în acest sens, iar şocul produs de Trianon a generat o letargie generală care a împiedicat ca maghiarimea să poată ajunge la un consens social-economic şi politic, absolut necesar unei existenţe naţionale autonome. Tot ce s-a făcut în această ordine de idei, de la începuturi şi până astăzi, neluând în seamă unele detalii mărunte, nu era altceva, decât lansarea  unor fantezii, care, la rândul lor au avut un dublu efect: pe de o parte, au provocat majoritatea românilor, producând nemulţumirea ei generală cu tente naţionaliste, strigând "hoţul" chiar şi  în cazul unor declaraţii publice ieftine, pe de altă parte noi, ungurii trebuia să recunoaştem că în afara năzuinţei şi slogane răsunătoare  suntem total nepregătiţi - nu pentru ideea în sine, ci pentru o acţiune şi o izbândă colectivă. Până ce nu vom realiza un real consens economic, social şi politic general, nu prea cred că vom avea şansa de a excela în domeniul organizării unei vieţi sociale autonome. Sunt convins că în cazul în care majoritatea ar manifesta înţelegerea mult râvnită, şi ar lăsa ca minoritatea maghiară să-şi vadă de treabă, atunci nu numai minoritarii, dar chiar şi majoritarii ar cădea într-un haos adânc. Din acest punct de vedere musai să-ţi dau dreptate că aceste declaraţii autonomiste sunt de fapt manifestări negândite, aventuriste, care nu ţin cont de realităţile existente.

Iată să vin şi cu un mic exemplu în acest sens.

Autonomia minoritară de fapt ar putea să aibă char şi astăzi unele muguri şi ramificaţii funcţionale şi totuşi, nu suntem capabili să le punem în mişcare. De la o bună vreme ne dăm seama că maghiarimea din România, deşi face eforturi febrile, nu are puterea economică a susţine din forţe proprii atâtea teatre maghiare cât există la ora actuală. Deşi nici legea, nici practica vieţii culturale nu interzice existenţa şi funcţionarea lor. Situaţia de faţă afectează în mod inevitabil calitatea activităţii teatrale, mergând până la degradarea serioasă a acesteia. Soluţia ideală şi logică ar fi, după cum sugerează deja unele voci din secuime - ca să fie susţinute doar un număr restrâns, 2-3 teatre, elaborând totodată mecanismul ca acestea să ajungă în mod sistematic peste tot în ţară unde trăiesc maghiari, concentrând astfel serioase fonduri economisite. Dar vai, probleme s-ar isca chiar în primul moment în care ar trebui decis, care dintre teatre vor fi sortite suprevieţuirii... Câte certuri, injurii, insinuări şi vicleşuguri ar naşte un asemenea pas!

Preocupările teoretice privind autonomia nu prezintă nici-un fel de pericol în cazul în care ele rămân în limitele profesionalismului, ori sunt îndreptate spre creionarea constructivă a viitorului. Ideea să-mi rezolv problemele, independent de orice îngerinţă din afară, este o cerinţă legitimă şi respectabilă a fiecărui individ. Acest lucru este valabil  şi în cazul comunităţilor etnice, chiar şi atunci când trăiesc în minoritate într-o organizaţie statală. Dar de la elita mea aştept ca în cazul în care pretinde să fie respectat, să pună la punct odată căruţa, apoi să înhameze caii, şi numai atunci să învite nuntaşii să se urce.

Dar până atunci noi vom mai schimba o mulţime de scrisori, şi inspirând de la dl. Boia îm permit să zic să ne bucurăm liniştit - în pofida altor păreri, contrare de rubedenia confirmată chiar şi prin contele Dracula, şi să vedem partea plină a paharului pe jumătate gol, urând unui altuia un "La mulţi ani!"

Miercurea Ciuc, ianuarie 2011.

Dan Culcer : "Egy gogos magyar" Comentarii la declaratiile dlui Gazda-2001

Va multumim, politicieni români ! Comentarii la declaratiile dlui Gazda
Va multumim, politicieni români ! de molnar1970
Gazda József : Va multumim, politicieni români !

http://www.weblog.ro/regionalizarea_romaniei/2005-11-30.html#56841

(Comentarii de Dan Culcer : "Egy gogos magyar")


Extras din "Romániai Magyar Szó", 30.11.2001

" Va multumim, politicieni români, guvern al României, SRI, domnule ministru de interne Ioan Rus, domnule prim ministru Nastase, domnule presedinte Iliescu, va multumim ca exprimati în locul nostru ceea ce noi nu avem curajul sa spunem : ca într-adevar dorim autonomie. "

" Dorim autonomie – teritoriala, culturala si personala – pentru ca numai ea ne poate apara împotriva atacurilor ca cel de acum. Numai autonomia ne poate asigura noua, maghiarilor din România, auto-construirea pasnica si sigura, pastrarea traditiilor si culturii noastre, organizarea scolilor noastre, numai ea ne poate apara împotriva românizarii fortate la care suntem expusi de opt decenii si jumatate, numai ea ne poate da posibilitatea de a frâna acest proces. "
Avîntul retoric si spatiul restrins al articolului il impiedica pe autor sa argumenteze sustinerile sale. Inteleg sursele patosului dar cred ca nu aceasta e metoda pentru gasire unor solutii si blocarea actiunilor de care se teme dl Gazda.
Sa vedem studiile de demografie istorica. Ce demonstreaza ele ? In primul rind, frecventa acestora in spatiul politic si cultural maghiar da semn ca virfurile intelighentiei traiesc un sentiment de încercuire, de periclitare naționala ale caror cauze se afla nu doar in politica de românizare, reala in anumite epoci si zone, dar nu neaparat eficientă, ci in pierderea de substanta biologica a grupului. Emigrarea din 1956, scaderea ratei natalitătii, rata importanta a natalitatii altor grupuri de contact (tiganii, românii, slovacii), caracterul de unicat la grupului în rindul natiunilor europene, deci dificultatea de a gasi criterii de solidarizare (francofonia, slavofilia, germanitatea sunt paleative pentru tensiuni similare in istoria secolului al XX-le, inaplicabile in cazul ungurimii). Mai toate recensamintele din ultimul secol au fost contestate de specialistii unguri, evident minus cele realizate de ei insisi, toate datele verficate si confruntate cu rezultate anterioare si indici diversi de corectie. Fenomenele similare, care au atins comunitati rumanofone, nu par sa prezinte interes (camasa e mai aproape decit haina), e eludata eventualitatea ca anumite pierderi demografice sau nationale ar fi pur si simplu legate de procese normale in zonele de contact intre doua natiuni, sau de evenimente naturale –seceta, epidemii. O suspiciune generalizata, betonata de convingeri la limita prejudecatilor. Ii recomand deci dlui Gazda sa studieze bazele de date pe aceasta tema pe care le ofera sursele Internet, imensa bibliografie stattistica. Ca si volumul "Populatie si societate" I, Editura Dacia, Cluj, 1972. Sursele generale bibliografice le gasim pe situl Universitatii din Szeged (Ungaria) :
Bibliografie
Alta sursa specific geografica si care este o baza documentara solida pentru chestiune "regionalizarii"Geografia Romaniei
In fine cercetarile sistematice ale lui Varga E. rpád care imbina demografia istorica cu cea actuala trebuie de asemenea parcurse :
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/nepszam.htm#lab42 chair daca cu rezerva pentru nespecialistii hungarofoni.

" În fata noastra avem exemplul multor alte popoare din Europa, cel al frizonilor din Olanda, al germanilor din Belgia, al suedezilor din Finlanda, al austriecilor din Tirolul de Sud sau – ca sa-i amintim pe vecinii mai apropiati – cel al gagauzilor din Moldova si al rusilor din Transnistria, care se bucura de aceasta autonomie si care au obtinut-o ori prin lupta, ori datorita întelepciunii natiunii majoritare. Noi – stiind ca ne aflam într-o situatie dificila si pentru ca politica româneasca de dupa 1989 a facut poporul sa creada ca autonomia este un lucru blestemat – ne-am oprit brusc. UDMR a aplicat o tactica diferita, a încercat din interiorul guvernului sau cu sprijinul acestuia sa obtina posibilitatea de a-si dovedi bunele intentii, prin eforturile sale depuse în vederea constructiei acestei tari si a îmbunatatirii aprecierii ei, la care a contribuit din plin. "
N. N. Frazele privind politica româneasc fac referinte la epoci diferite : o data e vorba de românizarea din ultimii 80 de ani, adica de la constituirea României Mari, 1920, se inglobeaza deci si toate perioadele sistemului comunist, inclusiv cea in care a existat o Regiune Autonoma Maghiara si cind activistii de partid din Ardeal erau recrutati cu osebire dintre minoritari : unguri, evrei, rusi basarabeni, tigani. Studiile care au incercat sa dovedeasca contrariul nu tin seama de natura posturilor ocupate ci doar de cantitate.
" Uniunea a crezut – nu cu putina naivitate – ca, prin construirea sistemului autonomiei locale, poporul nostru va putea într-adevar sa se autoguverneze, sa rezolve problemele sale specifice*. Acest efort însa a fost sortit esecului. Mai mult : el s-a întors în mod brutal si aproape rusinos pe dos. Mâna prieteneasca, întinsa pentru a da si a cere ajutor, a fost si continua sa fie primita cu palme brutale în obraz, cu atacuri din spate, cu încalcari brutale ale sentimentului nostru national si ale demnitatii noastre.
* In afara de chestiunea supravietuirii comunitatii, esentiala desigur, care sunt problemele " specifice " ale poporului maghiar din Transilvania ? Nu am întîlnit vreo analiza in acest sens, si as dori sa mi se recomande una, ca sa vad ce putem pune in cîrca specificitatii nationale si ce in cÎrca divergentelor de interese economice.
"Politicienii români vor sa stabileasca, cine suntem noi ? Ei ascund realitatea dupa minciuni, împiedica prin amenintari si intimidari redesteptarea sovaielnica a unei parti din natiunea noastra, aflata sub oprimare de mai multe secole*. Ei îndraznesc sa afirme despre comunitati care se declara maghiari si care au o prezenta multiseculara, ca acestia nu sunt maghiari, le refuza cele mai elementare drepturi ale omului, retragând pâna si dreptul lor de a se autodefini si de a învata limba materna în 1-2 ore pe saptamâna, în timp ce dreptul legal la acestea nu li se acorda? A devenit clar ca politica româneasca tinde spre absolutism, încalcând drepturile fundamentale ale omului, fara a respecta macar acele reguli elementare ale convietuirii, care nu au putut fi trecute cu vederea nici de regimul comunist."
*La ce oprimare si la ce secole face aluzie autorul ? La succesivii ocupantii ai Ungariei : otomani, austrieci, rusi ? In anumite perioade Ardealul a fost singura zona libera si independenta pentru unguri. Nu am cunostiinta de vreo ocupatie romaneasca a teritoriului maghiar, doar daca consideram Ardealul ca fiind ocupat ilegitim de romani. In cazul acesta inseamna ca nu acceptam criteriul natiiunii majoritare ca fondator de stat, asa cum a fost el practicat si se mai practica in Europa. Si atunci e bine sa o spunem clar. Cu toate consecințele logice pentru statalitatea europeană, inclusiv cea a Ungariei. Sau dacă e vorba de ciangăi si de oprimarea românească a acestora, discutia poate urca spre surse, adica spre istoria ciangăilor dintre care cele putin o parte sunt refugiati din Ardeal, adica de sub stăpinire ungurească, dintr-un Principat independent. Sau e vorba de asuprirea nobiliara, dar in acest caz criteriul asupririi specific national nu se mai pune.

"Principiul reprezentarii proportionale a poporului, pe toate nivelele, în posturile de conducere, în politie, în armata. Principiul egalitatii în drepturi, dreptul de a utiliza limba materna în viata publica si în învatamânt. Se urmareste exclusivitatea, se continua o politica opresiva, colonizatoare în economie *. Tactica lor, care are ca scop înabusirea germenilor autoadministrarii, autodeterminarii si autoguvernarii, asigurarea controlului total asupra tuturor, fara a se da în laturi nici macar de la potopul de minciuni deformatoare, de sloganurile mincinoase ale românilor din Secuime, de la instigarea la isterie, vrând sa se asigure astfel imperturbabilitatea politicii opresive-asimilatoare pe care o duc, o stopare completa a maghiarimii. Se produc raporturi Har-Cov, raporturi SRI, se debiteaza despre pericolul unguresc, urmarind prin aceasta desavârsirea demoralizarii si intimidarii complete a maghiarilor. Acolo unde ei – printr-o brutala perfidie, prin nerespectarea sistemului dreptului international, prin batjocorirea bunului simt – ocupa posturi în organele de stat într-o proportie ce depaseste cu mult procentajul lor, am putea spune chiar : în proportie inversa, fara sa tina cont de principiile fundamentale ale convietuirii româno-maghiare, ei încearca, cu ajutorul minciunilor zgomotoase, sa puna bazele necesare crearii unei situatii si mai deformate, si mai nedrepte, pentru ca, prin aceasta, sa-si poata continua politica colonizatoare (s. n.) **. "
* Cred ca aici a fost spus si atins esentialul. Dupa opinia noastra in ansamblu este vorba de un conflct economic si de putere, drapat in faldurile patriotismului si ale grijii fata de popor. Chiar daca il cred cu adevarat preocupat de chestiunile identitare pe autorul articolului, nu cred ca acordarea unei largi autonomii culturale, educationale va rezolva tensiunile, atita vreme cit in zonele de contact sau in cele de maxima densitate maghiara controlul economic total nu va fi posibil pentru noua clasa de intreprinzatori sau daca vreti de "capitalisti unguri", care nu se deosebesc de "capitalistii români" decît prin faptul ca au alta limba materna, "metodele de lucru" fiind aceleasi.
Proprietatea asupra terenurilor fostelor mosii ale "optantilor" (e vorba de cetatenii de orgine maghiară care au preferat sa emigreze in Ungaria dupa 1919, nu sunt sigur de formula!) a fost cauza unei lungi bătălii in Ardealul de dupa 1920. Deja la sfirsitul secolului al XIX-le, burghezia si mica nobilime maghiara ardeleana, oameni politici de la Budapeste cereau ajutorul statului maghiar pentru a impiedica trecerea in proprietate romaneasca a unor mosii, intreprinderi.
Era deci forma cea mai clasica de protectionism economic, mascata de chestiunea identitara. Aceste argumente vor trebui sa fie analizate intr-o zi cu sinceritate de economistii maghiari si români ardeleni. Ca si cum capitalul "românesc" ar fi putut fi cea mai puternica unealta de romanizare. Nu e cu totul exclus sa fi fost asa, altfel batalia nu ar fi fost atit de acerba. Nationalistii români activi din Ardeal, inainte de 1918, nu au fost tarani ci burghezi, fondatori de cooperative, de banci. Restul populatiei traia, isi pastra legea si limba.
Colaborarea intre "capitalul evreiesc" si "capitalul românesc" dupa 1920 (pp. 223 si urmatoarele), considerata ca un soi de dovada lipsei de patriotism din partea evreilor ungarofoni, este denuntata vehement de Toth Sandor, autorul sintezei "22 de ani de robie a Ardealului". Este descrisa situatia marilor institutii financiare al caror sediu era la Budapesta (pp. 240 s.u.) insistîndu-se asupra masurilor impuse de guvernele de la Bucuresti, printre care obligatia de a se dovedi orginea locala, adica ardeleana, a capitalurilor. Nu confund aceasta carte cu un studiu serios de sociologie si economie, dar chiar prin parcurgerea rapida a sumarul ei se observa mai clar natura si sursele conflictului, care a fost si ramine funciarmente economic.
Teoria liberalismului absolut, la moda azi pe meleaguri yankee, risca sa perturbe programele protectioniste subsecvente, romanesti sau unguresti, din Ardeal.
In acest spirit, ar trebui vazut cine sunt finantatorii lui Gheorghe Funar, dar si ai dlor intreprinzatori secui din judetele Mures, Covasna si Hargita. Am putea judeca cu totii mai clar partea de demagogie si partea de economie din aceste respective discursuri.
* * Aici suntem cu totul de acord cu autorul. Daca aceasta este situatia, si ea poate fi dovedita juridic, nu exista nici un motiv ca ea sa fie tolerata. Din presa si din alte surse, am inteles ca cei mai zgomotosi si mai revendicativi români din Secuime ar fi citiva care incearca sa ascunda astfel acte de coruptie si abuzuri. Tactica nu a fi noua.

" Iar cosmarul, pericolul îngrozitor poarta numele de autonomie. Oare de ce se repeta acest cuvânt atunci, când UDMR nu l-a rostit de sapte ani încoace, într-un mod de neiertat ? Se repeta, pentru ca au dreptul sa-l repete si pentru ca le e frica de acest cuvânt ! Stiu si ei ca autonomia este singurul lucru ce poate împiedica fortele extremiste din România – adica actualul partid de guvernamânt si partidele nationaliste, întreaga politica asupritoare româneasca, ce considera ca obiectiv lichidarea maghiarimii – sa-si realizeze vointa si scopurile exprimate sau tacite. Au rostit acest cuvânt pentru ca se tem, l-au rostit, pe un ton acuzator, si în locul nostru. Sau, sa zicem : ne-au facut sa o spunem. Ca aceasta-i adevarul, maghiarilor din România le trebuie autodeterminare. Avem si noi nevoie de acele drepturi umane pe care gândirea politica internationala le asigura tuturor popoarelor lumii. Avem nevoie de ele pentru ca avem nevoie de garantii politice care sa ne asigure pastrarea, auto-construirea si ocrotirea valorilor maghiarilor din România. Nu într-un mod special, ci într-unul care corespunde normelor internationale. Sau, cu mai multa precizie – formulând chiar pe baza acestora – : într-adevar avem nevoie de autonomie."
"Dumneavoastra ati spus autonomie ! Ati spus-o si în locul nostru ! Sau : ati spus-o în locul nostru, ca sa vrem autodeterminare si autoguvernare. Va multumim ca ati exprimat-o si ca ne atrageti atentia prin aceasta sa facem uz de drepturile ce ne revin, sa luptam pentru aceste drepturi. Noi credem cu adevarat ca se va realiza, în zorii secolului al XXI-lea, ceea ce pe pamântul Ardealului a fost un lucru obisnuit pâna în 1918, si tocmai din aceasta cauza, acest lucru este la noi o traditie central-europeana, o traditie milenara, care a fost lichidat de catre Dumneavoastra. Ca si noi ne vom bucura de binefacerile acelei idei, de care stramosii Dumneavoastra s-au bucurat timp de mai multe secole, si datorita careia bazele culturii românesti au putut fi puse pe aceste meleaguri. (s. n) * Credem ca Transilvania – si întreaga Românie, asa cum si cea mai mare parte a românilor de aici o vrea – va deveni din nou patria popoarelor egale în drepturi. Si se va termina cu aceasta politic discriminatorie, care nu este demna nici de natiunea româna, pe care Dumneavoastra, politicienii români de astazi, vreti sa o mentineti pe stâlpii incitarii la ura. "
Traducere : Koros-Fekete Sándor
* Nu pot lasa fara sa comentez fragmentul subliniat in ultimul paragraf din articolul de mai sus :
Autorul opereaza o idealizare, o deformare atit de evidenta a realitatii incit tacerea politicoasa ar inseamna o nedorita complicitate. Pe care deci nu mi-o ingadui.
Identificare Ungariei milenare sau a celei dualiste cu modelul democratic modern nu este prea corecta.... Iar declaratia senina ca bazele culturii romanesti au putut fi puse datorita binefacerilor ideii de traditie europeana avansata de statul ungar pe tarîmul Ardealului este o exagerare. Ardelenii români s-au scolit pe unde au putut. Dar, pina tîrziu, nu in limba lor. Liceele, colegiile inainte de 1848 functionau in limba latina, mai apoi in maghiara. Nu uit rolul jucat in ridicarea nivelului cultural al ardelenilor in general, si al românilor desigur, de colegiile organizate de ordinele calugaresti (minoriti, iesuiti, franciscani, din Cluj, Aiud, unde au intrat si scolari români. Totusi, daca o cultura romaneasca moderna s-a putut dezvolta in Ardeal in secolul al XVIII-le si apoi a putut fi exportata spre Tara Romaneasca, la inceputul secolului al XIX-lea, acest fenomen este rezultatul paradoxal al infiintarii Bisericii Greco-Catolice.
Sursele nationalismului identitar romanesc au inflorit gratie acestui act deturnat de la scopul sau initial. Inaintarea pe scara sociala cerea inainte asimilarea in natiunea dominanta. Asa s-a intimplat si cu tinerii unguri care s-au scolit la Viena sau au vrut sa fac o cariera politica. In epoca comunista trebuie sa faci studii la Moscova, traditia nu -sa schimbat. Acum trebuie sa ai burse Soros la Londra sau in Statele Unite. E adevara ca selectia nu se mai face probabil pe baza de fisa de cadre, dosar. Desi se tine seama de parinti. Nu avem decit sa studiem listele de bursieri de dupa 1990.
Propunem deasemenea autorului sa studieze legislatia maghiara de dupa 1860, reforma invatamintului, metodele de maghiarizare oficiale si cele neoficiale, colonizarea vaii Muresului de la Arad spre Secuime pina la 1918.
Sa nu facem pe inocentii. Romanii au avut actiuni similare. Moldovenii in cautare de lucru au venit in Ardeal si au modificat structura demografica a zonei Brasovului. Aceste fenomene ar fi avutr loc si sub un regim neromânesc, pur si simplu din ratiuni economice. Poate ca ele au fost dirijate, desi sa nu uitam ca inainte de 1970 s-au facut eforturi mari pentru industrializarea Moldovei. Ceea ce inseamna ca daca ar fi dat rezultatele scontate, populatia ar fi fost fixata pe loc si nu transformata in migranti economici.
Dar eficienta si organizarea austro-ungara nu a fost in avantajul comunitatii românesti. Actiunile de colonizare au dat roade, cel putin aparent. In schimb ineficienta administratiei romane de dupa 1918 a dat sanse, daca pot sa-mi permit aceasta butada, populatiei maghiare.
Nu îi cerem autorului sa-si completeze informatia pentru a-l umili ci pentru a-l incuraja sa compare metodele, timpul actiunii, violenta ei. Pentru a ne ajuta pe cei de cultura romana, care nu au acces la toate aceste surse, sa le infruntam realitatea cu luciditate, sa ne încurajeze sa nu imitam metodele stramosilor unor concetateni ai nostri, pe care insa nu avem dreptul sa-i facem responsabili de abuzurile unor generatii precedente, asa cum nici noi nu putem fi culpabilizati colectiv ca neam pentru comportamentul administratie romanesti din Transnistria, pentru masacrele asa ziselor Garzi ale lui Maniu, despre care nimeni nu mai vorbeste azi, tacerea fiind atit de asurzitoare încît ma intreb daca nu am visat sa fi citit intr-un roman de Titus Popovici astfel de istorioare pilduitoare despre masacre uitate si despre victime ingropate în minciuni (atunci sau acum ?).
De aceea, fiindca nu accept sa fiu facut responsabil decit de ceea ce fac, scriu, gindesc eu insumi, si nu accept nici un principiu de culpabilizare colectiva, il rog pe dl Gazda Jozsef sa nu mai vorbeasca in numele natiei sale, fiindca nu cred ca a primit un astfel de mandat, si sa nu mai confunde un grup politic sau social care detine puterea la un moment dat cu poporul român.
Macar pentru ca diferentele de opinii s-au exprimat electoral, in presa, si deci este vizibil, chiar si pentru dl Gazda ca nu gindim cu totii la fel. Iar daca totusi ramine convins ca poate vorbi in numele natiei si cred ca poate fi solidar cu intreaga sa istorie, atit de binefacatoare, atit de imens si milenar central-europeana, il rugam sa-si reciteasc sursele dar nu dupa cronicile si manualele de mitologie nationalista, care au creat si intretinut un mileniu astfel de mentalitati dispretuitoare, de superioritate fara temei. Sziveskedjék, ne legyen ilyen gögös, Gazda ur.
Dan Culcer
-----------------
Bibliografie
III/ DEUXIEME PARTIE
CLASSEMENT THEMATIQUE DE 1800 A NOS JOURS
A/ Bibliographie, Sources
- Bibliographie de la question des nationalités. I/ Les nationalités avant 1918 - Gesellschaft für auswärtige Politik Völkerbundabteilung, s. d. (1918), 24 p.
- Catalogue des livres en langues étrangères relatifs à la Hongrie - Société hongroise des Affaires étrangères, Bp, 1921, 15 p.
- Les livres hongrois dans les bibliothèques publiques de France. I/ Bibliothèque de la Sorbonne - Revue des études hongroises, Paris, janv.-juin 1933, ndeg. 1-2, pp 46-50.
- Documents hungarica. Sources diplomatiques hongroises - Courrier de Budapest, Bp, 1936, 15 p.
- Documents diplomatiques français relatifs aux origines de la guerre de 1914 (1871-1914) - Paris, 1936, 3è série (1911-1914), T. X, 832 p.
- Bibliographie de l'Europe carpathique. Publications historiques de l'année 1942 - Revue d'histoire comparée, Bp, 1943,
T. 1, ndeg. 3-4, pp 1-96, tiré à part, Etudes d'histoire comparée, éd. P.U.F., Paris-Bp, 96 p.
Hongrie: pp 19-53, Transylvanie: pp 54-64.
- Bibliographie de l'Europe carpathique. Publications historiques de l'année 1943 - Revue d'histoire comparée, Bp, 1944,
T. 2, ndeg. 1-2, pp 245-406.
- Bibliographie internationale des travaux historiques publiés dans les volumes de "Mélanges" 1880-1939 - éd. librairie Armand Colin, Paris, 1955, 443 p.
Quelques réf. concernant la Hongrie.
- Bibliographie d'œuvres choisies de la science historique hongroise 1945-1959 - Etudes historiques, Bp, 1960, T. II,
pp 487-765, tiré à part, éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1960, 279 p.
Classement chronologique et par thèmes
suivi d'annotations en langue française.
L'ouvrage comporte 2059 titres en
français et en russe.
- Az Országos Széchényi Könyvtár francia nyelvû Kötetes Kéziratainak katalógusa. Catalogue des volumes manuscrits français - réd. sous la dir. de Ágnes Cz Musztács et Helga J. Hajdú, éd Országos Széchényi Könyvtár, Bp, 1960, 107 p.
- Bibliographie de la Réforme 1450-1648 - Vè fasc.: Pologne, Hongrie, Tchéco-slovaquie, Finlande, éd. E. J. Brill, Leiden, 1965, 109 p..
Recense les ouvrages parus entre 1940 et 1955.
- Bibliographie d'œuvres choisies de la science historique hongroise 1959-1963 - Nouvelles études historiques, Bp, 1965,
T. II, pp 463-629.
- Bibliographie d'œuvres choisies de la science historique hongroise 1964-68 - Studia historica, Bp, 1970, ndeg. 83, 262 p.
- Institut des sciences historiques de l'Académie hongroise (guide et bibliographie) - polycopié, Bp, 1974,
27 p., 2 tableaux.
- Bibliographie choisie de la science historique hongroise 1974-1984 - Etudes historiques hongroises, Bp, 1985, vol. 3, 216 p.
- Bibliographie européenne des travaux sur l'URSS et l'Europe de l'Est - éd. de l'E.H.E.S.S. et I.E.S., Paris, 1985, vol. VI (année 1980), 372 p.
Il paraît un volume par an, depuis 1980.
BANNER, J.; Jakabffy, I.
- Bibliographie archéologique du bassin danubien depuis les temps les plus éloignés jusqu'au XIè siècle - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1954, 582 p.
- Bibliographie archéologique du bassin danubien. 1954-1959 - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1961, 250 p.
- Bibliographie archéologique du bassin danubien. 1960-1966 - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1968, 242 p.
BARANYAI, Zoltán
- Újabb adalétok Kont Ignác "Bibliographie française de la Hongrie" -jához - Magyar könyvszemle, Bp, 26 janv. 1918, pp 68-77.
- Pótlások a "Bibliographie française de la Hongrie"-hoz - Magyar könyvszemle, Bp, 29 janv. 1922, pp 168-170.
BENGESCO, Georges
- Bibliographie franco-roumaine depuis le commencement du XIXè siècle jusqu'à nos jours - 2è éd., Paris, 1907
BERCIERE, Margit
- Le IIè congrès scientifique des bibliothécaires hongrois et le livre hongrois à la Bibliothèque de la Sorbonne - Mélanges de la Bibliothèque de la Sorbonne, Paris, 1986, T. 7, pp 372-385.
BICHET, E.; Zbinden, M.
- Les sources d'information en Europe. 45 pays de l'Est à l'Ouest - éd. CFPI, Paris, 1992, 361 p.
BOGDÁN, Henri
- Chronique bibliographique. Hongrie. Histoire. XIXè-XXè siècles - Revue des études slaves, Paris, avril 1977, pp 487-493.
DANIEL, Odile
- Les sociétés d'Europe orientale. Sources bibliographiques (1970-1980) - Université de Paris X- Paris XIII, juil. 1982, XII-411 p.
Généralités: pp 1-37; Hongrie: pp 93
142.
DEMETER, Tibor
- Magyar szépirodalom idegen nyelven. Belles lettres hongroises en langues étrangères - collectés et décrits par --, manuscript dactyl., Bp, 1957-1958, 11 vol.
EMBER, Gyözô
- Les archives et l'historiographie en Hongrie - Acta historica, Bp, 1955, T. 4, fasc. 1-3, pp 319-343.
GESMEY, Borbála
- Les débuts des études françaises en Hongrie (1789-1830). Essai de bibliographie - Etudes françaises, Institut français de l'Université de Szeged, Szeged, 1938, ndeg. 18, 221 p.
GORUPP, Alice
- Les récentes études bibliographiques en Hongrie - Revue des études hongroises et finno-ougriennes, Paris, janv.-juin 1927,
ndeg. 1-2, pp 144-152.
GRAGGER, Robert (sous la dir.)
- Bibliographia Hungariae - éd. Walter de Gruyter, Berlin-Leipzig, vol. 1, 1923, historica, vol. 2, 1926, geographica et politica-œconomica, vol. 3, 1928, philolo-gica et periodica, vol. 4, 1929, register.
GULYÁS, Pál
- Magyar szépirodalom idegen nyelven a Magyar Nemzeti Múzeum Könyvtárában - éd. Magyar Nemzeti Könyvatára, Bp, 1915-1919, 2 vol.
- Dix années de bibliographie hongroise - Revue des études hongroises et finno-ougriennes, Paris, juil.-déc. 1923, ndeg. 3-4, pp 166-184.
HOMAN, Bálint
- La première période de l'historio-graphie hongroise - Revue des études hongroises et finno-ougriennes, Paris, 1925, ndeg. 3-4, pp 125-164.
HORVÁTH, Eugène
- The Hungarian question. A bibliography on Hungary and Central Europe - Bp, 1938, 20 p.
De nombreuses réf. en français.
HUBAY, Hélène
- Un grand bibliophile hongrois: le comte Alexandre Apponyi - Nouvelle revue de Hongrie, Bp, sept. 1937, T. 57, pp 269-274.
JAKABFFY, I.
- Bibliographie du Bassin du Danube moyen 1967-1977 - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1981, 375 p.,
JEZERNICZKY, Márgit
- Les impressions en français de Hongrie (1707-1848) - Etudes françaises, Institut français de l'Université de Szeged, Szeged, 1933, ndeg. 8, 104 p.
KALDY-NAGY, G.
- Bibliographie des travaux turcologiques en Hongrie - Turcica, 1981, ndeg. 13, pp 198-205.
KATUS, L.
- Rapport sur les travaux de la bibliographie hongroise d'histoire - Acta historica, Bp, 1960, T. 7, fasc. 1-2, pp 183-189.
KONT, Ignace
- Bibliographie française de la Hongrie (1521-1910), avec inventaire sommaire des documents manuscrits - éd. Leroux, Paris, 1913, XVI-323 p., compléments et addenda.
La première partie est une liste chrono-logique des publications françaises. La seconde recense les manuscrits partiel-
lement commentés avec leur localisation dans les fonds d'archives français. De nombreux compléments, voir Leval,
Zolnai, Baranyai et dans des revues:
Marczali Henrik, Századok, Bp, 1913, pp 452-456; Bányai Elemér, Könyvtári szemle, Bp, 1913, vol. 5; Revue de Hongrie, Bp, 1913, T. XII, pp 473-475.
A partir de 1923, la Revue des études hongroises publie une suite.
KUBINYI, András
- L'historiographie hongroise moderne des villes - Acta historica, Bp, 1961, T. 8, fasc. 1-2, pp 175-189.
L., P.
- Bibliographie des ouvrages statistiques et économiques parues en Hongrie et par des auteurs hongrois à l'étranger - Journal de la Société hongroise de statistiques, Bp, 1930
LEVAL, André
- Supplément à la "bibliographie française de la Hongrie" - Revue de Hongrie, Bp, janv., févr., mars 1914, tiré à part éd. Gustave Ranschburg, Bp, 1914, 50 p.347 titres.
- La Révolution française, Napoléon 1er et la Hongrie. Essai de bibliographie (1790-1822) - éd. de la Société Franklin, Bp, 1921, 67 p. 401 titres, trés incomplet.
LIPTÁK, Pál; Nemeskéri, János
- Bibliographie de l'anthropologie historique de Hongrie 1945-1955 - Crania hungarica, Bp, 1956, T. 1, fasc. 1, pp 33-36.
LUDWIGH, János (Jean)
- Des sources historiques fournies par les étymologies - Extrait de la Revue trimestrielle, Bruxelles, 1863, 52 p.
LUKINICH, Emeric (Imre)
- Les éditions de sources de l'histoire hongroise 1854-1930 - Académie des sciences de Hongrie, Bp, 1931, 169 p.
- L'Académie hongroise et les sciences historiques en Hongrie - Revue des études hongroises, Paris, 1926
MAGYAR, Márta; Kemény, Béla
- Ungarn - Hungary - La Hongrie. Un choix de livres sur la Hongrie en 20 langues différentes - préf. István de Csékey, éd. Béla Kemény libraire, Bp, 1929, 2è éd. 1931, 160 p.
MÁLYUSZ, Elemér
- Les problèmes des sources de l'histoire médiévale hongroise (Publication des chartes médiévales) - Acta historica, Bp, 1968, T. 14, fasc. 1-2, pp 179-197.
- La chancellerie royale et la rédaction des chroniques dans la Hongrie médiévale - Le Moyen Age, Paris, 1969, pp 51-86, 219-254.
MATEI, Alexandru
- Les sources de la démographie historique dans les archives transylvaines - Populatie si societate, Cluj-Napoca, 1980, ndeg. 4, pp 119-126.
OPRESCU, G.
- Contribution à la bibliographie des événements de 1848-1850 en Transyl-vanie et dans les principautés danu-biennes - Revue historique du Sud-est européen, Bucarest, 1926, T. 3, pp 27-37.
ORAVETZ, Véra
- Les impressions françaises de Vienne (1567-1850) - Etudes françaises, Publié par l'Institut français de l'Université de Szeged, Szeged, 1930, ndeg. 3, 208 p.
ÓVÁRY, L.
- Liste bibliographique des rapports imprimés sur les documents ayant trait à la Hongrie renfermés dans les archives et dans les départements de manuscrits de l'étranger - Bulletin du Comité international des sciences historiques, Bp, 1932.
PETROVICH, Nicolas
- Essai de bibliographie française sur les Serbes et les Croates (1544-1900) - Belgrade, 1900.
Titres français et notes en serbe.
QUERARD
- La Roumanie, Moldavie, Valachie et Transylvanie (ancienne Dacie), etc. Essai de bibliothèque française historique - Paris, 1857, 42 p., extrait du Journal le Quérard, 1856, pp 567-607.
Cite pour la Transylvanie en tout huit ouvrages en français.
SCHREIBER, Thomas
- La Hongrie de 1918 à 1958. Etat des travaux et annexe documentaire - Fondation nationale des sciences politiques, Paris, 1958, 42 p.
- La Hongrie et la Deuxième guerre mondiale. une bibliographie annotée - Institut Imre Nagy de sciences politiques, Bruxelles, 1961, 19 p. (Les carnets de l'Institut, ndeg. 7).
SZABÓ, Miklós
- Etudes celtiques en Hongrie publiées de 1945 à 1972 - Etudes celtiques, 1974,
ndeg. 14, pp 235-261.
SZEDÔ, A.
- Recherches historiques dans les Archives hongroises - Acta historica, Bp, 1964, T. 10, fasc. 3-4, pp 393-402.
SZEKFÛ, Gyula (Jules)
- L'historiographie des Saxons de Transylvanie - Revue d'histoire comparée, Paris, pp 401-437.
TELEKI, Pál; Rónai, András
- Bibliographie des frontières politiques du centre-est européen; étude politico-géographique consacrée à l'histoire des frontières - éd. de l'Institut des sciences politiques de la Société hongroise de statistiques, Bp, 1936, 140 p., ill., cartes diagrammes.
TOMASI, Jean
- Dix années de la Nouvelle revue de Hongrie - Revue d'histoire comparée, Bp, 1943, pp 601-603.
TRONCHON, Henri
- En guise d'introduction à une bibliographie critique de l'influence anglaise en Hongrie - Revue des études hongroises, Paris, janv.-mars 1928, ndeg. 1,
pp 46-51.
ZOLNAY, Béla
- (Compléments à la bibliographie française de la Hongrie de Kont) - Magyar Könyvszemle, Bp, 22 avril 1914, pp 175-176.
publicat de Asymetria @ 12/02/2005 01:50:00 AM

Partidul Civic Maghiar vrea macroregiune de dezvoltare

Printr-o scrisoare adresată CJ Covasna, Harghita şi Mureş, PCM vrea macroregiune de dezvoltare

29 Iulie, 2010 | Autor: Monica Vajna

 

Partidul Civic Maghiar (PCM) Covasna a transmis conducerilor Consiliilor Judeţene (CJ) Covasna, Harghita şi Mureş câte o scrisoare prin care solicită o şedinţă comună a celor trei entităţi, pe subiectul constituirii unei macro-regiuni de dezvoltare.
Cel care a redactat scrisoarea este vicepreşedintele PCM Sfântu Gheorghe, Fazakas Tibor, care consideră că este necesară o nouă iniţiativă pentru constituirea unei regiuni de dezvoltare economică a celor trei judeţe, în contextul eşecului în acest sens al UDMR, dar şi în cel al crizei economice care afectează tot mai puternic România.

„Văzând chinurile facerii prin care a trecut UDMR cu reorganizarea regiunilor de dezvoltare, am solicitat o şedinţă comună a celor trei CJ, punând pe ordinea de zi intrarea într-o regiune de dezvoltare economică. Cred că a sosit vremea renunţării la proiectarea viitorului prin fraze politice. În şedinţa comună pe care am propus-o celor trei CJ, consilierii judeţeni îşi vor putea exprima dorinţa, ca şi corp ales legal de cetăţeni, că locuitorii acestor ţinuturi doresc să aparţină unei singure regiuni de dezvoltare economică”, a explicat Fazakas Tibor, menţinând că scrisoarea comună a fost transmisă conducerilor CJ Covasna, Harghita şi Mureş pe 26 iulie, în prezent aşteptându-se răspunsurile acestora.
Acesta şi-a motivat iniţiativa făcând apel la sloganul abordat de maghiarime în ultima vreme – „Să acţionăm împreună!“. Potrivit lui Fazakas, criza economic ce se adânceşte în România a demonstrat că dacă această ţară doreşte să obţină un sistem eficient trebuie „reorganizată din temelii“, prin reorganizare administrativă şi regională.
„Într-o regiune economică lucrurile merg bine dacă există legături comune între componentele acesteia – istoric, geografic, cultural, lingvistic, astfel încât microregiunile componente să formeze o simbioză pentru dezvoltare”, a mai punctat vicepreşedintele PCM Covasna.
[Aș fi curios să citesc o demonstrație acestei afirmații, bazată însă pe fapte economice și sociale concrete. D.C.]

Autonomia, explicată în limbaj simplu şi clar
În acest context, Fazakas Tibor a vorbit şi despre anumite încercări ale clasei politice româneşti de „împărţire şi divizare a Ţinutului Secuiesc“, subliniind că acestea sunt „inacceptabile, inoportune şi nerentabile pentru locuitorii de aici”. PCM consideră că, de fapt, politicienii români au deviat intenţionat sensul autonomiei, pentru a nu explica oamenilor ce înseamnă exact aceasta.
Mai mult, PCM a acuzat inclusiv UDMR de o anumită incapacitate în ceea ce priveşte explicarea autonomiei, arătând că „discursurile duplicitare“ ale Uniunii au „măsluit“ sensul acestui concept şi nu au creat decât confuzie în rândul cetăţenilor români atunci când aud vorbindu-se de autonomie.
„Trebuie ca românilor să li se explice în limbaj clar şi simplu ce înseamnă autonomia şi ce vrem cu ea. Eu nu sunt un expert în autonomie, dar pentru Ţinutul Secuiesc, prin aceasta înţeleg bilingvism, delegarea competenţelor în mâna autorităţilor, alegerea conducerilor acestora respectând raportul etnic, poliţie locală vorbitoare a ambelor limbi, dispunere totală asupra bogăţiilor, libertatea deciziilor pentru instituţiile necesare culturii maghiare”, a explicat Fazakas Tibor conceptul autonomiei, subliniind că nu se urmăreşte trasarea graniţelor, dar nici nu se doreşte schimbarea raporturilor etnice prin crearea a mii de locuri de muncă, aşa cum s-a întâmplat în comunism, când prin acestea au fost atraşi în secuime românii din alte zone ale ţării. (s.n.)"

http://www.covasnamedia.ro/beta/?cat=11

Comentariu de Dan Culcer.
Este etnicitatea comună garanția unor interese comune și garanția că ele vor fi definite corect?  Sau socialitatea se definește și prin altceva decît etnicitate? Ca român- nu cred că interesul comunitar al românilor este reprezentat de actualii guvernanți, deși acești sunt români. Pentru unguri să fie altfel? Mă tem că ne aflăm în fața unei situații politice care trebui analizată cu instrumente politice și nu pe bază de demagogie etnică.
Nu am înțeles exact ce vrea să zică teama de creare a unor noi locuri de muncă care ar aduce în așa-zisa-Secuime (termen care nu are echivalență adminstrativă) cetățeni români de altă etnie, adică neunguri, nesecui. Să însemne asta că nu se dorește dezvoltarea unor noi locuri de muncă de teama invaziei sau că se acceptă apariția unor noi locuri de muncă doar dacă ele ar fi rezervate etnic localnicilor, adică dacă se va opera cu o discriminare, fie ea și pozitivă. O astfel de discriminare ar fi ilegală, desigur. Teza unei «rezervări». sau a unei priorități etnice este caracterizată în alte țări, printre care și în Franța, ca fiind de extremă dreaptă.
Pot înțelege teama indusă prin mentalitatea de cetate asediată pe care o suțin și mențin unii lideri în rîndurile populației majoritare autohtone din această zonă, adică maghiarofonii. Dar m-aș mira să aflu că soluțiile deja încercate în alte zone și dovedite ineficiente în raport cu logica «capitalismului-tardiv» în epoca Restaurației, de ghettoizare, ar fi în aceste județe soluțiile miraculoase, economic și social viabile și durabile.
Și cum se va rezolva chestiunea calificărilor pentru respectivele locuri de muncă, prin crearea unor cursuri sau școli care să accepte doar unguri, secui ca elevi și care să fie în legătură cu întrprinderi în care vor lucra doar unguri. La aceste situații derivate logic din premisele ideologice enunțate mai sus de PCM ar trebui să se răspundă înainte de a le crea. Înainte de a se ajunge la situații absurde.
D.C. 
P.S. In fine, un extras dintr-un comentariu la un articol pe aceiași temă

« ion :

23/06/2010 at 19:41

Mai terminati odata cu Autonomia asta ca ma apuca rasul.
Cei care cred in autonomie sunt fie imbecili, ceea ce este foarte probabil fie au tot felul de interese care nu sunt aceleasi cu ale populatiei.
Pai eu vad ca in ultimii 20 de ani ,,baronii” din zona s-au imbogatit si au defrisat muntii de paduri si ii invrajbeste pe oameni intre ei.
Pai daca va fi autonomie cred ca in cinci ani numai vezi un brad in secuime, se va fura mai tare.