Va multumim, politicieni români ! Comentarii la declaratiile dlui Gazda
Va multumim, politicieni români ! de molnar1970
Gazda József : Va multumim, politicieni români !
http://www.weblog.ro/regionalizarea_romaniei/2005-11-30.html#56841
(
Comentarii de Dan Culcer : "Egy gogos magyar")
Extras din "Romániai Magyar Szó", 30.11.2001
" Va multumim, politicieni români, guvern al României, SRI, domnule ministru de interne Ioan Rus, domnule prim ministru Nastase, domnule presedinte Iliescu, va multumim ca exprimati în locul nostru ceea ce noi nu avem curajul sa spunem : ca într-adevar dorim autonomie. "
" Dorim autonomie – teritoriala, culturala si personala – pentru ca numai ea ne poate apara împotriva atacurilor ca cel de acum. Numai autonomia ne poate asigura noua, maghiarilor din România, auto-construirea pasnica si sigura, pastrarea traditiilor si culturii noastre, organizarea scolilor noastre, numai ea ne poate apara împotriva românizarii fortate la care suntem expusi de opt decenii si jumatate, numai ea ne poate da posibilitatea de a frâna acest proces. "
Avîntul retoric si spatiul restrins al articolului il impiedica pe autor sa argumenteze sustinerile sale. Inteleg sursele patosului dar cred ca nu aceasta e metoda pentru gasire unor solutii si blocarea actiunilor de care se teme dl Gazda.
Sa vedem studiile de demografie istorica. Ce demonstreaza ele ? In primul rind, frecventa acestora in spatiul politic si cultural maghiar da semn ca virfurile intelighentiei traiesc un sentiment de încercuire, de periclitare naționala ale caror cauze se afla nu doar in politica de românizare, reala in anumite epoci si zone, dar nu neaparat eficientă, ci in pierderea de substanta biologica a grupului. Emigrarea din 1956, scaderea ratei natalitătii, rata importanta a natalitatii altor grupuri de contact (tiganii, românii, slovacii), caracterul de unicat la grupului în rindul natiunilor europene, deci dificultatea de a gasi criterii de solidarizare (francofonia, slavofilia, germanitatea sunt paleative pentru tensiuni similare in istoria secolului al XX-le, inaplicabile in cazul ungurimii). Mai toate recensamintele din ultimul secol au fost contestate de specialistii unguri, evident minus cele realizate de ei insisi, toate datele verficate si confruntate cu rezultate anterioare si indici diversi de corectie. Fenomenele similare, care au atins comunitati rumanofone, nu par sa prezinte interes (camasa e mai aproape decit haina), e eludata eventualitatea ca anumite pierderi demografice sau nationale ar fi pur si simplu legate de procese normale in zonele de contact intre doua natiuni, sau de evenimente naturale –seceta, epidemii. O suspiciune generalizata, betonata de convingeri la limita prejudecatilor. Ii recomand deci dlui Gazda sa studieze bazele de date pe aceasta tema pe care le ofera sursele Internet, imensa bibliografie stattistica. Ca si volumul "Populatie si societate" I, Editura Dacia, Cluj, 1972. Sursele generale bibliografice le gasim pe situl Universitatii din Szeged (Ungaria) :
Bibliografie
Alta sursa specific geografica si care este o baza documentara solida pentru chestiune "regionalizarii"Geografia Romaniei
In fine cercetarile sistematice ale lui Varga E. rpád care imbina demografia istorica cu cea actuala trebuie de asemenea parcurse :
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/nepszam.htm#lab42 chair daca cu rezerva pentru nespecialistii hungarofoni.
" În fata noastra avem exemplul multor alte popoare din Europa, cel al frizonilor din Olanda, al germanilor din Belgia, al suedezilor din Finlanda, al austriecilor din Tirolul de Sud sau – ca sa-i amintim pe vecinii mai apropiati – cel al gagauzilor din Moldova si al rusilor din Transnistria, care se bucura de aceasta autonomie si care au obtinut-o ori prin lupta, ori datorita întelepciunii natiunii majoritare. Noi – stiind ca ne aflam într-o situatie dificila si pentru ca politica româneasca de dupa 1989 a facut poporul sa creada ca autonomia este un lucru blestemat – ne-am oprit brusc. UDMR a aplicat o tactica diferita, a încercat din interiorul guvernului sau cu sprijinul acestuia sa obtina posibilitatea de a-si dovedi bunele intentii, prin eforturile sale depuse în vederea constructiei acestei tari si a îmbunatatirii aprecierii ei, la care a contribuit din plin. "
N. N. Frazele privind politica româneasc fac referinte la epoci diferite : o data e vorba de românizarea din ultimii 80 de ani, adica de la constituirea României Mari, 1920, se inglobeaza deci si toate perioadele sistemului comunist, inclusiv cea in care a existat o Regiune Autonoma Maghiara si cind activistii de partid din Ardeal erau recrutati cu osebire dintre minoritari : unguri, evrei, rusi basarabeni, tigani. Studiile care au incercat sa dovedeasca contrariul nu tin seama de natura posturilor ocupate ci doar de cantitate.
" Uniunea a crezut – nu cu putina naivitate – ca, prin construirea sistemului autonomiei locale, poporul nostru va putea într-adevar sa se autoguverneze, sa rezolve problemele sale specifice*. Acest efort însa a fost sortit esecului. Mai mult : el s-a întors în mod brutal si aproape rusinos pe dos. Mâna prieteneasca, întinsa pentru a da si a cere ajutor, a fost si continua sa fie primita cu palme brutale în obraz, cu atacuri din spate, cu încalcari brutale ale sentimentului nostru national si ale demnitatii noastre.
* In afara de chestiunea supravietuirii comunitatii, esentiala desigur, care sunt problemele " specifice " ale poporului maghiar din Transilvania ? Nu am întîlnit vreo analiza in acest sens, si as dori sa mi se recomande una, ca sa vad ce putem pune in cîrca specificitatii nationale si ce in cÎrca divergentelor de interese economice.
"Politicienii români vor sa stabileasca, cine suntem noi ? Ei ascund realitatea dupa minciuni, împiedica prin amenintari si intimidari redesteptarea sovaielnica a unei parti din natiunea noastra, aflata sub oprimare de mai multe secole*. Ei îndraznesc sa afirme despre comunitati care se declara maghiari si care au o prezenta multiseculara, ca acestia nu sunt maghiari, le refuza cele mai elementare drepturi ale omului, retragând pâna si dreptul lor de a se autodefini si de a învata limba materna în 1-2 ore pe saptamâna, în timp ce dreptul legal la acestea nu li se acorda? A devenit clar ca politica româneasca tinde spre absolutism, încalcând drepturile fundamentale ale omului, fara a respecta macar acele reguli elementare ale convietuirii, care nu au putut fi trecute cu vederea nici de regimul comunist."
*La ce oprimare si la ce secole face aluzie autorul ? La succesivii ocupantii ai Ungariei : otomani, austrieci, rusi ? In anumite perioade Ardealul a fost singura zona libera si independenta pentru unguri. Nu am cunostiinta de vreo ocupatie romaneasca a teritoriului maghiar, doar daca consideram Ardealul ca fiind ocupat ilegitim de romani. In cazul acesta inseamna ca nu acceptam criteriul natiiunii majoritare ca fondator de stat, asa cum a fost el practicat si se mai practica in Europa. Si atunci e bine sa o spunem clar. Cu toate consecințele logice pentru statalitatea europeană, inclusiv cea a Ungariei. Sau dacă e vorba de ciangăi si de oprimarea românească a acestora, discutia poate urca spre surse, adica spre istoria ciangăilor dintre care cele putin o parte sunt refugiati din Ardeal, adica de sub stăpinire ungurească, dintr-un Principat independent. Sau e vorba de asuprirea nobiliara, dar in acest caz criteriul asupririi specific national nu se mai pune.
"Principiul reprezentarii proportionale a poporului, pe toate nivelele, în posturile de conducere, în politie, în armata. Principiul egalitatii în drepturi, dreptul de a utiliza limba materna în viata publica si în învatamânt. Se urmareste exclusivitatea, se continua o politica opresiva, colonizatoare în economie *. Tactica lor, care are ca scop înabusirea germenilor autoadministrarii, autodeterminarii si autoguvernarii, asigurarea controlului total asupra tuturor, fara a se da în laturi nici macar de la potopul de minciuni deformatoare, de sloganurile mincinoase ale românilor din Secuime, de la instigarea la isterie, vrând sa se asigure astfel imperturbabilitatea politicii opresive-asimilatoare pe care o duc, o stopare completa a maghiarimii. Se produc raporturi Har-Cov, raporturi SRI, se debiteaza despre pericolul unguresc, urmarind prin aceasta desavârsirea demoralizarii si intimidarii complete a maghiarilor. Acolo unde ei – printr-o brutala perfidie, prin nerespectarea sistemului dreptului international, prin batjocorirea bunului simt – ocupa posturi în organele de stat într-o proportie ce depaseste cu mult procentajul lor, am putea spune chiar : în proportie inversa, fara sa tina cont de principiile fundamentale ale convietuirii româno-maghiare, ei încearca, cu ajutorul minciunilor zgomotoase, sa puna bazele necesare crearii unei situatii si mai deformate, si mai nedrepte, pentru ca, prin aceasta, sa-si poata continua politica colonizatoare (s. n.) **. "
* Cred ca aici a fost spus si atins esentialul. Dupa opinia noastra in ansamblu este vorba de un conflct economic si de putere, drapat in faldurile patriotismului si ale grijii fata de popor. Chiar daca il cred cu adevarat preocupat de chestiunile identitare pe autorul articolului, nu cred ca acordarea unei largi autonomii culturale, educationale va rezolva tensiunile, atita vreme cit in zonele de contact sau in cele de maxima densitate maghiara controlul economic total nu va fi posibil pentru noua clasa de intreprinzatori sau daca vreti de "capitalisti unguri", care nu se deosebesc de "capitalistii români" decît prin faptul ca au alta limba materna, "metodele de lucru" fiind aceleasi.
Proprietatea asupra terenurilor fostelor mosii ale "optantilor" (e vorba de cetatenii de orgine maghiară care au preferat sa emigreze in Ungaria dupa 1919, nu sunt sigur de formula!) a fost cauza unei lungi bătălii in Ardealul de dupa 1920. Deja la sfirsitul secolului al XIX-le, burghezia si mica nobilime maghiara ardeleana, oameni politici de la Budapeste cereau ajutorul statului maghiar pentru a impiedica trecerea in proprietate romaneasca a unor mosii, intreprinderi.
Era deci forma cea mai clasica de protectionism economic, mascata de chestiunea identitara. Aceste argumente vor trebui sa fie analizate intr-o zi cu sinceritate de economistii maghiari si români ardeleni. Ca si cum capitalul "românesc" ar fi putut fi cea mai puternica unealta de romanizare. Nu e cu totul exclus sa fi fost asa, altfel batalia nu ar fi fost atit de acerba. Nationalistii români activi din Ardeal, inainte de 1918, nu au fost tarani ci burghezi, fondatori de cooperative, de banci. Restul populatiei traia, isi pastra legea si limba.
Colaborarea intre "capitalul evreiesc" si "capitalul românesc" dupa 1920 (pp. 223 si urmatoarele), considerata ca un soi de dovada lipsei de patriotism din partea evreilor ungarofoni, este denuntata vehement de Toth Sandor, autorul sintezei "22 de ani de robie a Ardealului". Este descrisa situatia marilor institutii financiare al caror sediu era la Budapesta (pp. 240 s.u.) insistîndu-se asupra masurilor impuse de guvernele de la Bucuresti, printre care obligatia de a se dovedi orginea locala, adica ardeleana, a capitalurilor. Nu confund aceasta carte cu un studiu serios de sociologie si economie, dar chiar prin parcurgerea rapida a sumarul ei se observa mai clar natura si sursele conflictului, care a fost si ramine funciarmente economic.
Teoria liberalismului absolut, la moda azi pe meleaguri yankee, risca sa perturbe programele protectioniste subsecvente, romanesti sau unguresti, din Ardeal.
In acest spirit, ar trebui vazut cine sunt finantatorii lui Gheorghe Funar, dar si ai dlor intreprinzatori secui din judetele Mures, Covasna si Hargita. Am putea judeca cu totii mai clar partea de demagogie si partea de economie din aceste respective discursuri.
* * Aici suntem cu totul de acord cu autorul. Daca aceasta este situatia, si ea poate fi dovedita juridic, nu exista nici un motiv ca ea sa fie tolerata. Din presa si din alte surse, am inteles ca cei mai zgomotosi si mai revendicativi români din Secuime ar fi citiva care incearca sa ascunda astfel acte de coruptie si abuzuri. Tactica nu a fi noua.
" Iar cosmarul, pericolul îngrozitor poarta numele de autonomie. Oare de ce se repeta acest cuvânt atunci, când UDMR nu l-a rostit de sapte ani încoace, într-un mod de neiertat ? Se repeta, pentru ca au dreptul sa-l repete si pentru ca le e frica de acest cuvânt ! Stiu si ei ca autonomia este singurul lucru ce poate împiedica fortele extremiste din România – adica actualul partid de guvernamânt si partidele nationaliste, întreaga politica asupritoare româneasca, ce considera ca obiectiv lichidarea maghiarimii – sa-si realizeze vointa si scopurile exprimate sau tacite. Au rostit acest cuvânt pentru ca se tem, l-au rostit, pe un ton acuzator, si în locul nostru. Sau, sa zicem : ne-au facut sa o spunem. Ca aceasta-i adevarul, maghiarilor din România le trebuie autodeterminare. Avem si noi nevoie de acele drepturi umane pe care gândirea politica internationala le asigura tuturor popoarelor lumii. Avem nevoie de ele pentru ca avem nevoie de garantii politice care sa ne asigure pastrarea, auto-construirea si ocrotirea valorilor maghiarilor din România. Nu într-un mod special, ci într-unul care corespunde normelor internationale. Sau, cu mai multa precizie – formulând chiar pe baza acestora – : într-adevar avem nevoie de autonomie."
"Dumneavoastra ati spus autonomie ! Ati spus-o si în locul nostru ! Sau : ati spus-o în locul nostru, ca sa vrem autodeterminare si autoguvernare. Va multumim ca ati exprimat-o si ca ne atrageti atentia prin aceasta sa facem uz de drepturile ce ne revin, sa luptam pentru aceste drepturi. Noi credem cu adevarat ca se va realiza, în zorii secolului al XXI-lea, ceea ce pe pamântul Ardealului a fost un lucru obisnuit pâna în 1918, si tocmai din aceasta cauza, acest lucru este la noi o traditie central-europeana, o traditie milenara, care a fost lichidat de catre Dumneavoastra. Ca si noi ne vom bucura de binefacerile acelei idei, de care stramosii Dumneavoastra s-au bucurat timp de mai multe secole, si datorita careia bazele culturii românesti au putut fi puse pe aceste meleaguri. (s. n) * Credem ca Transilvania – si întreaga Românie, asa cum si cea mai mare parte a românilor de aici o vrea – va deveni din nou patria popoarelor egale în drepturi. Si se va termina cu aceasta politic discriminatorie, care nu este demna nici de natiunea româna, pe care Dumneavoastra, politicienii români de astazi, vreti sa o mentineti pe stâlpii incitarii la ura. "
Traducere : Koros-Fekete Sándor
* Nu pot lasa fara sa comentez fragmentul subliniat in ultimul paragraf din articolul de mai sus :
Autorul opereaza o idealizare, o deformare atit de evidenta a realitatii incit tacerea politicoasa ar inseamna o nedorita complicitate. Pe care deci nu mi-o ingadui.
Identificare Ungariei milenare sau a celei dualiste cu modelul democratic modern nu este prea corecta.... Iar declaratia senina ca bazele culturii romanesti au putut fi puse datorita binefacerilor ideii de traditie europeana avansata de statul ungar pe tarîmul Ardealului este o exagerare. Ardelenii români s-au scolit pe unde au putut. Dar, pina tîrziu, nu in limba lor. Liceele, colegiile inainte de 1848 functionau in limba latina, mai apoi in maghiara. Nu uit rolul jucat in ridicarea nivelului cultural al ardelenilor in general, si al românilor desigur, de colegiile organizate de ordinele calugaresti (minoriti, iesuiti, franciscani, din Cluj, Aiud, unde au intrat si scolari români. Totusi, daca o cultura romaneasca moderna s-a putut dezvolta in Ardeal in secolul al XVIII-le si apoi a putut fi exportata spre Tara Romaneasca, la inceputul secolului al XIX-lea, acest fenomen este rezultatul paradoxal al infiintarii Bisericii Greco-Catolice.
Sursele nationalismului identitar romanesc au inflorit gratie acestui act deturnat de la scopul sau initial. Inaintarea pe scara sociala cerea inainte asimilarea in natiunea dominanta. Asa s-a intimplat si cu tinerii unguri care s-au scolit la Viena sau au vrut sa fac o cariera politica. In epoca comunista trebuie sa faci studii la Moscova, traditia nu -sa schimbat. Acum trebuie sa ai burse Soros la Londra sau in Statele Unite. E adevara ca selectia nu se mai face probabil pe baza de fisa de cadre, dosar. Desi se tine seama de parinti. Nu avem decit sa studiem listele de bursieri de dupa 1990.
Propunem deasemenea autorului sa studieze legislatia maghiara de dupa 1860, reforma invatamintului, metodele de maghiarizare oficiale si cele neoficiale, colonizarea vaii Muresului de la Arad spre Secuime pina la 1918.
Sa nu facem pe inocentii. Romanii au avut actiuni similare. Moldovenii in cautare de lucru au venit in Ardeal si au modificat structura demografica a zonei Brasovului. Aceste fenomene ar fi avutr loc si sub un regim neromânesc, pur si simplu din ratiuni economice. Poate ca ele au fost dirijate, desi sa nu uitam ca inainte de 1970 s-au facut eforturi mari pentru industrializarea Moldovei. Ceea ce inseamna ca daca ar fi dat rezultatele scontate, populatia ar fi fost fixata pe loc si nu transformata in migranti economici.
Dar eficienta si organizarea austro-ungara nu a fost in avantajul comunitatii românesti. Actiunile de colonizare au dat roade, cel putin aparent. In schimb ineficienta administratiei romane de dupa 1918 a dat sanse, daca pot sa-mi permit aceasta butada, populatiei maghiare.
Nu îi cerem autorului sa-si completeze informatia pentru a-l umili ci pentru a-l incuraja sa compare metodele, timpul actiunii, violenta ei. Pentru a ne ajuta pe cei de cultura romana, care nu au acces la toate aceste surse, sa le infruntam realitatea cu luciditate, sa ne încurajeze sa nu imitam metodele stramosilor unor concetateni ai nostri, pe care insa nu avem dreptul sa-i facem responsabili de abuzurile unor generatii precedente, asa cum nici noi nu putem fi culpabilizati colectiv ca neam pentru comportamentul administratie romanesti din Transnistria, pentru masacrele asa ziselor Garzi ale lui Maniu, despre care nimeni nu mai vorbeste azi, tacerea fiind atit de asurzitoare încît ma intreb daca nu am visat sa fi citit intr-un roman de Titus Popovici astfel de istorioare pilduitoare despre masacre uitate si despre victime ingropate în minciuni (atunci sau acum ?).
De aceea, fiindca nu accept sa fiu facut responsabil decit de ceea ce fac, scriu, gindesc eu insumi, si nu accept nici un principiu de culpabilizare colectiva, il rog pe dl Gazda Jozsef sa nu mai vorbeasca in numele natiei sale, fiindca nu cred ca a primit un astfel de mandat, si sa nu mai confunde un grup politic sau social care detine puterea la un moment dat cu poporul român.
Macar pentru ca diferentele de opinii s-au exprimat electoral, in presa, si deci este vizibil, chiar si pentru dl Gazda ca nu gindim cu totii la fel. Iar daca totusi ramine convins ca poate vorbi in numele natiei si cred ca poate fi solidar cu intreaga sa istorie, atit de binefacatoare, atit de imens si milenar central-europeana, il rugam sa-si reciteasc sursele dar nu dupa cronicile si manualele de mitologie nationalista, care au creat si intretinut un mileniu astfel de mentalitati dispretuitoare, de superioritate fara temei. Sziveskedjék, ne legyen ilyen gögös, Gazda ur.
Dan Culcer
-----------------
Bibliografie
III/ DEUXIEME PARTIE
CLASSEMENT THEMATIQUE DE 1800 A NOS JOURS
A/ Bibliographie, Sources
- Bibliographie de la question des nationalités. I/ Les nationalités avant 1918 - Gesellschaft für auswärtige Politik Völkerbundabteilung, s. d. (1918), 24 p.
- Catalogue des livres en langues étrangères relatifs à la Hongrie - Société hongroise des Affaires étrangères, Bp, 1921, 15 p.
- Les livres hongrois dans les bibliothèques publiques de France. I/ Bibliothèque de la Sorbonne - Revue des études hongroises, Paris, janv.-juin 1933, ndeg. 1-2, pp 46-50.
- Documents hungarica. Sources diplomatiques hongroises - Courrier de Budapest, Bp, 1936, 15 p.
- Documents diplomatiques français relatifs aux origines de la guerre de 1914 (1871-1914) - Paris, 1936, 3è série (1911-1914), T. X, 832 p.
- Bibliographie de l'Europe carpathique. Publications historiques de l'année 1942 - Revue d'histoire comparée, Bp, 1943,
T. 1, ndeg. 3-4, pp 1-96, tiré à part, Etudes d'histoire comparée, éd. P.U.F., Paris-Bp, 96 p.
Hongrie: pp 19-53, Transylvanie: pp 54-64.
- Bibliographie de l'Europe carpathique. Publications historiques de l'année 1943 - Revue d'histoire comparée, Bp, 1944,
T. 2, ndeg. 1-2, pp 245-406.
- Bibliographie internationale des travaux historiques publiés dans les volumes de "Mélanges" 1880-1939 - éd. librairie Armand Colin, Paris, 1955, 443 p.
Quelques réf. concernant la Hongrie.
- Bibliographie d'œuvres choisies de la science historique hongroise 1945-1959 - Etudes historiques, Bp, 1960, T. II,
pp 487-765, tiré à part, éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1960, 279 p.
Classement chronologique et par thèmes
suivi d'annotations en langue française.
L'ouvrage comporte 2059 titres en
français et en russe.
- Az Országos Széchényi Könyvtár francia nyelvû Kötetes Kéziratainak katalógusa. Catalogue des volumes manuscrits français - réd. sous la dir. de Ágnes Cz Musztács et Helga J. Hajdú, éd Országos Széchényi Könyvtár, Bp, 1960, 107 p.
- Bibliographie de la Réforme 1450-1648 - Vè fasc.: Pologne, Hongrie, Tchéco-slovaquie, Finlande, éd. E. J. Brill, Leiden, 1965, 109 p..
Recense les ouvrages parus entre 1940 et 1955.
- Bibliographie d'œuvres choisies de la science historique hongroise 1959-1963 - Nouvelles études historiques, Bp, 1965,
T. II, pp 463-629.
- Bibliographie d'œuvres choisies de la science historique hongroise 1964-68 - Studia historica, Bp, 1970, ndeg. 83, 262 p.
- Institut des sciences historiques de l'Académie hongroise (guide et bibliographie) - polycopié, Bp, 1974,
27 p., 2 tableaux.
- Bibliographie choisie de la science historique hongroise 1974-1984 - Etudes historiques hongroises, Bp, 1985, vol. 3, 216 p.
- Bibliographie européenne des travaux sur l'URSS et l'Europe de l'Est - éd. de l'E.H.E.S.S. et I.E.S., Paris, 1985, vol. VI (année 1980), 372 p.
Il paraît un volume par an, depuis 1980.
BANNER, J.; Jakabffy, I.
- Bibliographie archéologique du bassin danubien depuis les temps les plus éloignés jusqu'au XIè siècle - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1954, 582 p.
- Bibliographie archéologique du bassin danubien. 1954-1959 - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1961, 250 p.
- Bibliographie archéologique du bassin danubien. 1960-1966 - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1968, 242 p.
BARANYAI, Zoltán
- Újabb adalétok Kont Ignác "Bibliographie française de la Hongrie" -jához - Magyar könyvszemle, Bp, 26 janv. 1918, pp 68-77.
- Pótlások a "Bibliographie française de la Hongrie"-hoz - Magyar könyvszemle, Bp, 29 janv. 1922, pp 168-170.
BENGESCO, Georges
- Bibliographie franco-roumaine depuis le commencement du XIXè siècle jusqu'à nos jours - 2è éd., Paris, 1907
BERCIERE, Margit
- Le IIè congrès scientifique des bibliothécaires hongrois et le livre hongrois à la Bibliothèque de la Sorbonne - Mélanges de la Bibliothèque de la Sorbonne, Paris, 1986, T. 7, pp 372-385.
BICHET, E.; Zbinden, M.
- Les sources d'information en Europe. 45 pays de l'Est à l'Ouest - éd. CFPI, Paris, 1992, 361 p.
BOGDÁN, Henri
- Chronique bibliographique. Hongrie. Histoire. XIXè-XXè siècles - Revue des études slaves, Paris, avril 1977, pp 487-493.
DANIEL, Odile
- Les sociétés d'Europe orientale. Sources bibliographiques (1970-1980) - Université de Paris X- Paris XIII, juil. 1982, XII-411 p.
Généralités: pp 1-37; Hongrie: pp 93
142.
DEMETER, Tibor
- Magyar szépirodalom idegen nyelven. Belles lettres hongroises en langues étrangères - collectés et décrits par --, manuscript dactyl., Bp, 1957-1958, 11 vol.
EMBER, Gyözô
- Les archives et l'historiographie en Hongrie - Acta historica, Bp, 1955, T. 4, fasc. 1-3, pp 319-343.
GESMEY, Borbála
- Les débuts des études françaises en Hongrie (1789-1830). Essai de bibliographie - Etudes françaises, Institut français de l'Université de Szeged, Szeged, 1938, ndeg. 18, 221 p.
GORUPP, Alice
- Les récentes études bibliographiques en Hongrie - Revue des études hongroises et finno-ougriennes, Paris, janv.-juin 1927,
ndeg. 1-2, pp 144-152.
GRAGGER, Robert (sous la dir.)
- Bibliographia Hungariae - éd. Walter de Gruyter, Berlin-Leipzig, vol. 1, 1923, historica, vol. 2, 1926, geographica et politica-œconomica, vol. 3, 1928, philolo-gica et periodica, vol. 4, 1929, register.
GULYÁS, Pál
- Magyar szépirodalom idegen nyelven a Magyar Nemzeti Múzeum Könyvtárában - éd. Magyar Nemzeti Könyvatára, Bp, 1915-1919, 2 vol.
- Dix années de bibliographie hongroise - Revue des études hongroises et finno-ougriennes, Paris, juil.-déc. 1923, ndeg. 3-4, pp 166-184.
HOMAN, Bálint
- La première période de l'historio-graphie hongroise - Revue des études hongroises et finno-ougriennes, Paris, 1925, ndeg. 3-4, pp 125-164.
HORVÁTH, Eugène
- The Hungarian question. A bibliography on Hungary and Central Europe - Bp, 1938, 20 p.
De nombreuses réf. en français.
HUBAY, Hélène
- Un grand bibliophile hongrois: le comte Alexandre Apponyi - Nouvelle revue de Hongrie, Bp, sept. 1937, T. 57, pp 269-274.
JAKABFFY, I.
- Bibliographie du Bassin du Danube moyen 1967-1977 - éd. Akadémiai Kiadó, Bp, 1981, 375 p.,
JEZERNICZKY, Márgit
- Les impressions en français de Hongrie (1707-1848) - Etudes françaises, Institut français de l'Université de Szeged, Szeged, 1933, ndeg. 8, 104 p.
KALDY-NAGY, G.
- Bibliographie des travaux turcologiques en Hongrie - Turcica, 1981, ndeg. 13, pp 198-205.
KATUS, L.
- Rapport sur les travaux de la bibliographie hongroise d'histoire - Acta historica, Bp, 1960, T. 7, fasc. 1-2, pp 183-189.
KONT, Ignace
- Bibliographie française de la Hongrie (1521-1910), avec inventaire sommaire des documents manuscrits - éd. Leroux, Paris, 1913, XVI-323 p., compléments et addenda.
La première partie est une liste chrono-logique des publications françaises. La seconde recense les manuscrits partiel-
lement commentés avec leur localisation dans les fonds d'archives français. De nombreux compléments, voir Leval,
Zolnai, Baranyai et dans des revues:
Marczali Henrik, Századok, Bp, 1913, pp 452-456; Bányai Elemér, Könyvtári szemle, Bp, 1913, vol. 5; Revue de Hongrie, Bp, 1913, T. XII, pp 473-475.
A partir de 1923, la Revue des études hongroises publie une suite.
KUBINYI, András
- L'historiographie hongroise moderne des villes - Acta historica, Bp, 1961, T. 8, fasc. 1-2, pp 175-189.
L., P.
- Bibliographie des ouvrages statistiques et économiques parues en Hongrie et par des auteurs hongrois à l'étranger - Journal de la Société hongroise de statistiques, Bp, 1930
LEVAL, André
- Supplément à la "bibliographie française de la Hongrie" - Revue de Hongrie, Bp, janv., févr., mars 1914, tiré à part éd. Gustave Ranschburg, Bp, 1914, 50 p.347 titres.
- La Révolution française, Napoléon 1er et la Hongrie. Essai de bibliographie (1790-1822) - éd. de la Société Franklin, Bp, 1921, 67 p. 401 titres, trés incomplet.
LIPTÁK, Pál; Nemeskéri, János
- Bibliographie de l'anthropologie historique de Hongrie 1945-1955 - Crania hungarica, Bp, 1956, T. 1, fasc. 1, pp 33-36.
LUDWIGH, János (Jean)
- Des sources historiques fournies par les étymologies - Extrait de la Revue trimestrielle, Bruxelles, 1863, 52 p.
LUKINICH, Emeric (Imre)
- Les éditions de sources de l'histoire hongroise 1854-1930 - Académie des sciences de Hongrie, Bp, 1931, 169 p.
- L'Académie hongroise et les sciences historiques en Hongrie - Revue des études hongroises, Paris, 1926
MAGYAR, Márta; Kemény, Béla
- Ungarn - Hungary - La Hongrie. Un choix de livres sur la Hongrie en 20 langues différentes - préf. István de Csékey, éd. Béla Kemény libraire, Bp, 1929, 2è éd. 1931, 160 p.
MÁLYUSZ, Elemér
- Les problèmes des sources de l'histoire médiévale hongroise (Publication des chartes médiévales) - Acta historica, Bp, 1968, T. 14, fasc. 1-2, pp 179-197.
- La chancellerie royale et la rédaction des chroniques dans la Hongrie médiévale - Le Moyen Age, Paris, 1969, pp 51-86, 219-254.
MATEI, Alexandru
- Les sources de la démographie historique dans les archives transylvaines - Populatie si societate, Cluj-Napoca, 1980, ndeg. 4, pp 119-126.
OPRESCU, G.
- Contribution à la bibliographie des événements de 1848-1850 en Transyl-vanie et dans les principautés danu-biennes - Revue historique du Sud-est européen, Bucarest, 1926, T. 3, pp 27-37.
ORAVETZ, Véra
- Les impressions françaises de Vienne (1567-1850) - Etudes françaises, Publié par l'Institut français de l'Université de Szeged, Szeged, 1930, ndeg. 3, 208 p.
ÓVÁRY, L.
- Liste bibliographique des rapports imprimés sur les documents ayant trait à la Hongrie renfermés dans les archives et dans les départements de manuscrits de l'étranger - Bulletin du Comité international des sciences historiques, Bp, 1932.
PETROVICH, Nicolas
- Essai de bibliographie française sur les Serbes et les Croates (1544-1900) - Belgrade, 1900.
Titres français et notes en serbe.
QUERARD
- La Roumanie, Moldavie, Valachie et Transylvanie (ancienne Dacie), etc. Essai de bibliothèque française historique - Paris, 1857, 42 p., extrait du Journal le Quérard, 1856, pp 567-607.
Cite pour la Transylvanie en tout huit ouvrages en français.
SCHREIBER, Thomas
- La Hongrie de 1918 à 1958. Etat des travaux et annexe documentaire - Fondation nationale des sciences politiques, Paris, 1958, 42 p.
- La Hongrie et la Deuxième guerre mondiale. une bibliographie annotée - Institut Imre Nagy de sciences politiques, Bruxelles, 1961, 19 p. (Les carnets de l'Institut, ndeg. 7).
SZABÓ, Miklós
- Etudes celtiques en Hongrie publiées de 1945 à 1972 - Etudes celtiques, 1974,
ndeg. 14, pp 235-261.
SZEDÔ, A.
- Recherches historiques dans les Archives hongroises - Acta historica, Bp, 1964, T. 10, fasc. 3-4, pp 393-402.
SZEKFÛ, Gyula (Jules)
- L'historiographie des Saxons de Transylvanie - Revue d'histoire comparée, Paris, pp 401-437.
TELEKI, Pál; Rónai, András
- Bibliographie des frontières politiques du centre-est européen; étude politico-géographique consacrée à l'histoire des frontières - éd. de l'Institut des sciences politiques de la Société hongroise de statistiques, Bp, 1936, 140 p., ill., cartes diagrammes.
TOMASI, Jean
- Dix années de la Nouvelle revue de Hongrie - Revue d'histoire comparée, Bp, 1943, pp 601-603.
TRONCHON, Henri
- En guise d'introduction à une bibliographie critique de l'influence anglaise en Hongrie - Revue des études hongroises, Paris, janv.-mars 1928, ndeg. 1,
pp 46-51.
ZOLNAY, Béla
- (Compléments à la bibliographie française de la Hongrie de Kont) - Magyar Könyvszemle, Bp, 22 avril 1914, pp 175-176.
publicat de Asymetria @ 12/02/2005 01:50:00 AM
