sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Az RMDSZ idén nem terjeszt be autonómiatervezetet

2016.11.09. | 22:46 Az RMDSZ idén nem terjeszt be autonómiatervezetet
http://erdely.ma/autonomia.php?id=205103&cim=az_rmdsz_iden_nem_terjeszt_be_autonomiatervezetet
 2417  19


Márton Árpád
A Székely Nemzeti Tanács (SZNT) közleményben kérte fel az RMDSZ még hivatalban lévő szenátorait és képviselőit, hogy a december 11-ei választások előtt terjesszék be az RMDSZ Székelyföldi Egyeztető Tanácsa által 1995-ben elfogadott, és az SZNT által 2004-ben véglegesített autonómiastatútumot – számol be Bíró Blanka és Gyergyai Csaba a kronika.ro-n.
A téma kapcsán a Krónika Márton Árpád sepsiszéki RMDSZ-es parlamenti képviselőhöz fordult kérdéseivel, aki leszögezte: a szövetség semmiképp sem fogja benyújtani az SZNT által véglegesített autonómiatervezetet, hiszen az RMDSZ-nek van saját tervezete.

Hozzátette: ebben a mandátumban már értelmetlen bármilyen törvénytervezetet benyújtani, hiszen kezdődik a választási kampány, a parlament alig fog dolgozni, és valószínű, hogy még a bizottságok asztalára sem kerülne a dokumentum. „Az alkotmány és a házszabály szerint az új parlament csak azokkal a korábbi mandátumban benyújtott törvénytervezetekkel foglalkozhat, melyek legalább egyik ház plénumába már bekerültek" – érvelt a politikus.

Ugyanakkor leszögezte, a szövetség képviselői azt a dokumentumot terjesztik majd be, amelyet kidolgoztak. „Amúgy is abszurd lenne, ha én beterjeszteném az SZNT által közfelkiáltással elfogadtatott autonómiastatútumot, miközben több elemével nem értek egyet, és miközben van egy olyan tervezet ebben a témában, amelyen én is dolgoztam" – jegyezte meg Márton Árpád. Felidézte, amikor Toró T. Tibor és Szi­lágyi Zsolt még RMDSZ-es képviselőként benyújtották az SZNT autonómiastatutúmát, már akkor jelezte, hogy kifogásai vannak, és megfogalmazta a módosító javaslatait, de azt a választ kapta, hogy a szövegen nem változtatnak. Azt a tervezetet egyébként kétszer is visszautasította a parlament.

Márton Árpád a Krónika kérdésére leszögezte, saját tervezetüket fogják benyújtani, ám még azelőtt tisztázni kell azt a 3-4 kérdést, amiben a Magyar Polgári Párttal (MPP) nem értettek egyet, többek között azt, hogy miként jelölik meg Székelyföld határát. Emlékezetett, azok az MPP-s politikusok, akikkel együtt dolgoztak az autonómiatervezeten, most a szövetség színeiben indulnak a választásokon. „Ebben a mandátumban biztos nem nyújtjuk be, de erről úgysem egyedül én döntök. Az RMDSZ vezető testületeire tartozik, hogy meghatározzák, mikor terjesztjük be a tervezetet" – mondta Márton Árpád.

Az RMDSZ egyébként a 2013 májusában tartott csíkszeredai kongresszusán határozott arról, hogy törvénytervezetet készít és nyújt be Székelyföld területi autonómiájáról. A tervezetet hosszas titkolózás és többszöri halasztás után végül 2014 júniusában bocsátotta közvitára. Az RMDSZ törvénytervezetéről az erdélyi magyar és a román társadalmat érdemben megszólító vitára azóta sem került sor – írja a kronika.ro.

Az autonómiastatútum parlamenti benyújtását sürgeti az SZNT

2016.11.07. | 22:37 Az autonómiastatútum parlamenti benyújtását sürgeti az SZNT

2323 12
A Székely Nemzeti Tanács (SZNT) közleményben kérte fel az RMDSZ még hivatalban lévő szenátorait és képviselőit, hogy a december 11-ei választások előtt terjesszék be az RMDSZ Székelyföldi Egyeztető Tanácsa által 1995-ben elfogadott, és az SZNT által 2004-ben véglegesített autonómiastatútumot.

A szerkesztőségünkhöz eljuttatott nyílt levélben Izsák Balázs SZNT-elnök hangsúlyozza, szerinte a törvénytervezet benyújtása hatékonyan mozgósítaná a magyar szavazókat, akiknek aktív részvétele elengedhetetlen az 5 százalékos küszöb eléréséhez, ugyanakkor jó lehetőséget kínál a választás után megalakuló frakciónak, hogy konkrét lépéseket tegyen az autonómia megvalósítása érdekében.

„A Marosvásárhelyi Római Katolikus Teológiai Gimnázium körül zajló események ismételten megerősítik, hogy Székelyföldön a magyar nyelvű oktatás megnyugtató rendezését is csak az autonómiától várhatjuk” – fogalmaz levelében Izsák Balázs, aki szerint az oktatásra is kiterjedő jogalkotási és végrehajtási feladatokat a statútum alapján létrejövő közhatalmi intézményeknek kell ellátniuk. „Eljött az ideje annak, hogy a romániai magyar nemzeti közösség jogait törvényes és intézményes garanciák szavatolják” – zárja levelét az SZNT elnöke.

Az SZNT múlt hónap végi küldöttgyűlésén egyébként az alakulat állásfoglalást fogadott el, melyben azzal a kéréssel fordul a székely közösséghez: olyan képviselőket válasszon decemberben, akik elkötelezettek a Székelyföld autonómiája iránt, és hajlandók is cselekedni érte. Az állásfoglalást egyébként élénk vita után 59 támogató és 28 ellenszavazattal, tíz tartózkodás mellett fogadta el a küldöttgyűlés. A hozzászólók közül többen hangsúlyozták: az autonómiastatútum benyújtását határidőhöz kellene kötni, és attól kellene függővé tenni a támogatást.

kronika.ro
2016.11.09. | 22:46 Az RMDSZ idén nem terjeszt be autonómiatervezetet
http://erdely.ma/autonomia.php?id=205103&cim=az_rmdsz_iden_nem_terjeszt_be_autonomiatervezetet
 2417  19


Márton Árpád
A Székely Nemzeti Tanács (SZNT) közleményben kérte fel az RMDSZ még hivatalban lévő szenátorait és képviselőit, hogy a december 11-ei választások előtt terjesszék be az RMDSZ Székelyföldi Egyeztető Tanácsa által 1995-ben elfogadott, és az SZNT által 2004-ben véglegesített autonómiastatútumot – számol be Bíró Blanka és Gyergyai Csaba a kronika.ro-n. A téma kapcsán a Krónika Márton Árpád sepsiszéki RMDSZ-es parlamenti képviselőhöz fordult kérdéseivel, aki leszögezte: a szövetség semmiképp sem fogja benyújtani az SZNT által véglegesített autonómiatervezetet, hiszen az RMDSZ-nek van saját tervezete.

Hozzátette: ebben a mandátumban már értelmetlen bármilyen törvénytervezetet benyújtani, hiszen kezdődik a választási kampány, a parlament alig fog dolgozni, és valószínű, hogy még a bizottságok asztalára sem kerülne a dokumentum. „Az alkotmány és a házszabály szerint az új parlament csak azokkal a korábbi mandátumban benyújtott törvénytervezetekkel foglalkozhat, melyek legalább egyik ház plénumába már bekerültek" – érvelt a politikus.

Ugyanakkor leszögezte, a szövetség képviselői azt a dokumentumot terjesztik majd be, amelyet kidolgoztak. „Amúgy is abszurd lenne, ha én beterjeszteném az SZNT által közfelkiáltással elfogadtatott autonómiastatútumot, miközben több elemével nem értek egyet, és miközben van egy olyan tervezet ebben a témában, amelyen én is dolgoztam" – jegyezte meg Márton Árpád. Felidézte, amikor Toró T. Tibor és Szi­lágyi Zsolt még RMDSZ-es képviselőként benyújtották az SZNT autonómiastatutúmát, már akkor jelezte, hogy kifogásai vannak, és megfogalmazta a módosító javaslatait, de azt a választ kapta, hogy a szövegen nem változtatnak. Azt a tervezetet egyébként kétszer is visszautasította a parlament.

Márton Árpád a Krónika kérdésére leszögezte, saját tervezetüket fogják benyújtani, ám még azelőtt tisztázni kell azt a 3-4 kérdést, amiben a Magyar Polgári Párttal (MPP) nem értettek egyet, többek között azt, hogy miként jelölik meg Székelyföld határát. Emlékezettet, azok az MPP-s politikusok, akikkel együtt dolgoztak az autonómiatervezeten, most a szövetség színeiben indulnak a választásokon. „Ebben a mandátumban biztos nem nyújtjuk be, de erről úgysem egyedül én döntök. Az RMDSZ vezető testületeire tartozik, hogy meghatározzák, mikor terjesztjük be a tervezetet" – mondta Márton Árpád.

Az RMDSZ egyébként a 2013 májusában tartott csíkszeredai kongresszusán határozott arról, hogy törvénytervezetet készít és nyújt be Székelyföld területi autonómiájáról. A tervezetet hosszas titkolózás és többszöri halasztás után végül 2014 júniusában bocsátotta közvitára. Az RMDSZ törvénytervezetéről az erdélyi magyar és a román társadalmat érdemben megszólító vitára azóta sem került sor – írja a kronika.ro.

marți, 27 decembrie 2016

Testamentul lui Tőkes Laszlo (Martie 2011). Un text apocrif?

Există mari șanse ca acest «testament» să fie un text apocrif, o făcătură a unui serviciu de dezinformare și contra-propagandă. Dar toate cele ce se afirmă au la bază situații reale îngrijorătoare pentru serviciile de propagandă ungare. Se poate realiza o paralelă între raporturile dintre România ca stat și minoritatea aromână din interior și din exterior. O parte a acestei minorități a sesizat oportunitatea de a accede la fondurile europene prevăzute pentru sprijinirea minorităților. Și asta a dus la scindarea comunității aromâne și la criticare politicii statului România față de aromânii din Balcani, politică care ar fi vizat «românizarea» lor. Păstrez textul pro-memoria. Dan Culcer


Testamentul lui Tőkes Laszlo (Martie 2011)
„Să nu mai fim la fel de proști ca până acum! Să știm ce vrem și să vrem ce trebuie!”
Text tradus din maghiară de Deak Endre.
1. E timpul să renunțăm la fantasme și să acceptăm realitatea așa cum este ea. În primul rând realitatea faptului că secuii nu sunt nici maghiari, nici unguri. Secuii sunt altceva, altă nație, nici naiba nu știe exact-exact ce sunt secuii ! Știm bine că nu sunt maghiari, din păcate pentru ei!
Încercarea de a-i transforma pe secui în maghiari a eșuat și trebuie acceptat acest adevăr. Vom avea mai mult de câștigat dacă vom pune la baza politicii noastre adevărul că secuii nu sunt și nu vor fi niciodată maghiari. Nu sunt capabili!
Trebuie să facem față acestui adevăr, a cărui sfidare ne-a adus până acum numai necazuri și prejudicii. Important este să-i păstrăm pe secui de partea noastră, alături de noi, într-un parteneriat cât mai strâns și mai energic.
În acest scop trebuie grijă mare când li se predă copiilor istoria, pentru a ascunde tot ce mai poate aminti azi de Occisio Siculorum, proiectul maghiar de genocid. Trebuie chiar să abandonăm acest proiect, s-a dovedit a fi o utopie, o fantasmă. Dacă n-am fost vrednici să ducem până la capăt uciderea secuilor înainte de Trianon, acum este prea târziu. Europa este cu ochii pe noi, iar noi nu mai suntem ce am fost!

2. Cel mai mare dușman al maghiarimii este ADN-ul. Personal nu pot să cred în pronosticul analizelor ADN, le-am făcut și eu, cu rezultate pe care refuz să le cred, să le țin minte sau să le fac publice!
Vă implor pe toți maghiarii adevărați: refuzați orice analiză privitoare la trecutul d-voastră genetic. Analizele ADN pot scoate la lumină lucruri care vor da peste cap toată mitologia maghiară. Nu numai faptul că secuii și ceangăii nu sunt maghiari, dar chiar și majoritatea maghiarimii maghiare va fi pusă în discuție, adeverind și pe această cale, definitiv, ideea simplă, imposibil de combătut dacă ajunge la publicul larg, că sosind în Pannonia, ungurii au dat aici peste o populație autohtonă, numeroasă, peste care s-au declarat stăpâni, deși erau o mână de oameni. După o vreme s-a produs inevitabilul, coabitarea, amestecul etnic. Din creuzetul panonic au apărut corcituri euro-asiatice, maghiarii blonzi și cu pielea albă, cu profil arian și ochi albaștri, înalți de statură și virili. Azi, formula etnică a acestui amestec de populație poate fi calculată în procente foarte exacte cu ajutorul acestui nenorocit de ADN și alte produse ale geneticii.

Grija noastră cea mai mare va fi să nu se dovedească cumva că autohtonii din Panonia erau mult mai mulți decât noii veniți și că erau de același ADN cu autohtonii din Dacia, din Moldova, din Ardeal și din Țara Românească.

Mai mare rușine nu puteam păți ! Cercetările făcute în secret de geneticienii noștri au ajuns însă la acest rezultat. Nu e cazul să precizez ce mari deservicii ne va aduce dezvăluirea acestor rezultate, dacă nu vom interveni rapid și decisiv. Aceste rezultate trebuie să rămână necunoscute, măcar până vom dispărea ca națiune!
În această ordine de idei semnalez că la Academia Română se pregătește un volum dedicat românilor care au făcut istorie pentru Hungaria. Dacă lăsăm să se publice această istorie a contribuției românești la constituirea maghiarimii și la gloria noastră internațională, nu vom mai avea obraz să scoatem capul în lume !… Nu e vorba numai de Corvini, tatăl și fiul, de Bolyai, tatăl și fiul, Anonymus, tatăl și fiul ș.a.m.d., mii de cazurile personale, individuale, ci și de acele zeci de sate din secuime, românești cândva, de cele patru sute de mii de greco-catolici din Ungaria, a căror confesiune dovedește etnia lor românească.
Trebuie intervenit pe orice cale pentru a opri tipărirea cărții ! Și, în general, pentru a combate și reprima fizic orice aluzie la puținătatea gradului nostru de maghiaritate. Asemenea aserțiuni lezează demnitatea și majestatea noastră ungurească. Au existat, din păcate, autori maghiari inconștienți și interbelici care s-au lăudat cu inexistența rasei maghiare, a genomului hungar, preamărind încrucișarea raselor, a națiunilor etc. Cu astfel de autori nu avem de împărtășit niciun ideal! Au adus mari deservicii nobilei noastre rase! E timpul să ne dezicem de ei și să-i punem la index! Să-i dăm uitării înainte ca românii să se folosească de ei ! Căci va fi scrâșnet de dinți!

3. Prevenind momentul când toate aceste date bio-genetice și istorice ar putea deveni publice, trebuie să ducem o muncă de lămurire și convingere a publicului maghiar cum că ADN-ul este un test ne-concludent, fără valoare științifică, discriminator, rasist, inventat de români pentru un scop ușor de bănuit. În acest sens trebuie convocate și forțele noastre din emigrație, a căror autoritate în asemenea chestiuni ar putea fi deosebit de mare. Chiar dacă unii dintre noi se îndoiesc de șansele încercării de a discredita valoarea probatorie a ADN-ului, trebuie să ne simțim încurajați de succesul pe care l-am avut în combaterea, compromiterea și sistarea cercetărilor de biologie genetică efectuate în România, mai ales la Iași, până pe la începutul anilor 1990, cercetări ale căror rezultate erau catastrofale pentru mândria și aplombul nostru unguresc.
Suspendarea acelor cercetări și secretizarea rezultatelor este opera serviciilor noastre. Așadar, se poate ! Suntem într-un mare impas, dar să nu disperăm! Nu trebuie uitat că în orice situație, oricât de grea, noi putem conta pe tembelismul românilor și pe oportunismul istoricilor români. Nu mai vorbesc de guvernanți. Îi cunosc bine! Totul la politicienii români este de vânzare, iar la preț nu știu să țină! Nu știu nimic! Habar nu au de istorie! N-au în cap decât șmecherie ieftină!

4.Pericolul pentru noi nu vine dinspre partea românilor. Românii nu sunt capabili să țină dușmănie, sunt în această privință moi, lipsiți de consecvență și tenacitate. Sunt stupid de cumsecade! Nici nu le trece prin minte ce am vrea noi să le facem!
Pericolul pentru maghiarime vine dinspre tineretul secuiesc, care începe să priceapă că era mai profitabil pentru secui să-și asume condiția etnică de neam fără nicio relație de înrudire cu maghiarii. Tot mai răspândită este printre tinerii secui ideea că numai Budapesta a avut de câștigat de pe urma maghiarizării secuilor. Secuii își pun tot mai mult întrebarea de ce până la Trianon (1920) autoritățile ungurești făceau statistici separate despre secui, considerându-i pe aceștia că nu sunt maghiari. Când a avut dreptate Budapesta? Au aflat acești tineri că atunci când ungurii se simțeau tari, i-au tratat pe secui cu dispreț, ca pe niște străini, ca pe niște dușmani chiar. Nici când au fost în dificultate, la greu, maghiarii nu s-au declarat frați cu secuii. Ci i-am privit ca pe niște rude îndepărtate, de proastă condiție ! Ceea ce, din păcate, cam așa este! Dar trebuie lămuriți acești tineri că nu numai noi, maghiarii, am procedat așa! S-a întâmplat și la case mai mari! Nu noi, maghiarii, am inventat curvăsăria politică! Sunt tot mai mulți secuii care află că Uniunea Europeană are programe de susținere financiară foarte generoase, dar numai pentru minoritarii care nu au o țară mamă care să-i sprijine. Budapesta le-a ascuns secuilor că există aceste fonduri și programe și că nu pot fi accesate de secui pentru că au acceptat să fie declarați și considerați maghiari. Declarându-se parte componentă a nobilei națiuni ungare și recunoscându-li-se acest statut de excelență, secuii au pierdut cu brio (sic! Nota trad.) sute de milioane de euro. Ce a câștigat Budapesta din asta, secuii nu știu și nici nu vor să știe. Nici ungurii de noi nu știm! Sigur este – zic acești tineri secui, că secuii au pierdut enorm, iar așa zisa protecție de la Budapesta este numai în vorbe, fără nicio susținere financiară serioasă, fără programe economice regionale sau locale, așa cum există în România și în toată Europa pentru țigani, în virtutea faptului că țiganii nu au o țară mamă care să-i apere (nu e Bangladesh, parte a Indiei, cum e Moldova faţă de România, Austria faţă de Germania?).
Tinerii secui vor să intre și ei sub protecția Uniunii Europene și să aibă în România drepturile pe care țiganii le au în Ungaria și în toată Europa! Iar ei știu acum, au aflat, că nu pot cere aceste drepturi deoarece liderii lor i-au trădat și i-au declarat maghiari. Ideea că și secuii ar putea beneficia de susținerea consistentă a Uniunii Europene prinde tot mai mult la tineretul secuiesc și ne va aduce mari prejudicii. Nu văd cum am putea para această situație. Personal, mă aștept ca secuii tineri să ne ceară în curând socoteala și ceva despăgubiri pentru acest fals în acte publice! (Vezi ultimul recensămînt din România, când ne-am lăcomit să-i declarăm maghiari pe toți secuii. Mai puțin câteva sute de secui încăpățânați, care de atunci s-au înmulțit serios!). De aceea ar fi bine să luăm noi inițiativa și să le propunem chiar noi secuilor să nu se mai declare maghiari, ci secui, prezentând această propunere ca pe o manevră făcută de comun acord, prin care să avem acces comun – repet: acces comun, la fondurile mari destinate etniilor care nu au ca patrie proprie un stat național: precum bascii, occitanii, catalanii, țiganii, găgăuzii și alții. Dacă inițiativa vine de la noi, de la maghiari, nu se va produce o ruptură între noi și secui, ci dimpotrivă, avem motive să pretindem din partea lor recunoștință și ascultare.

5.Trebuie făcut orice pentru a împiedica o apropiere între români și secui. Ar fi catastrofală pentru noi! Trebuie să facem să circule printre secui ideea că în definitiv vinovați de maghiarizarea secuilor se fac românii, deoarece după 1918 nu au asigurat nicio protecție secuimii, lăsându-i pe secui la voia politicii de maghiarizare, acceptând fără nicio restricție teza Budapestei precum că secuii sunt maghiari! Românii i-au trădat pe secui! Această propoziție trebuie rostită cu orice ocazie. Cu explicația: deși teoretic aveau interes să-i slăbească pe unguri, iar nu pe secui, guvernanții români s-au lăsat cumpărați de Budapesta. Este momentul să lansăm zvonul că românii din București i-au vândut pe secui Budapestei, dar au făcut-o fără știrea românilor din Transilvania.
În paralel vom răspândi ideea că românii din Ardeal sunt alt soi de oameni decât românii din restul României. Că secuii se pot înțelege de minune cu românii din Ardeal, dar niciodată și nicicum cu românii – budos olah! – din București, Bacău, Craiova sau Constanța! La ce ne trebuie această divizare? Pentru că proiectul de reconstituire a Ungariei Mari, oricât de drag ne este, nu mai are nicio șansă de reușită. Tot mai mulți maghiari își dau seama de asta și nu avem cum și nici de ce să-i combatem. De aici, un motiv în plus de deznădejde națională pentru orice maghiar sensibil la soarta neamului său. Avem datoria, în această situație, să le oferim co-naționalilor noștri o altă țintă în care să spere și să creadă, o țintă care să fie sau să li se pară mai accesibilă, mai realistă.
În acest scop trebuie lansat proiectul minimal pentru noi:
Transilvania să fie declarată stat de sine stătător.
În acest scop trebuie abandonat în chip oficial proiectul revenirii la Ungaria Mare, la hotarele din 1914. Această renunțare, dacă este făcută într-un cadru solemn, cu un suport mediatic puternic, va avea un efect benefic pentru noi, ne va atrage multe simpatii internaționale.
Declarând urbi et orbi că Ungaria Mare n-a existat niciodată și nici nu poate exista, vom deveni un model de comportament european, conform cu exigențele lumii viitoare, mai ales în comparație cu românii, care nu vor fi niciodată capabili să renunțe la visul României Mari. Dacă vom ști să speculăm acest contrast, vom putea lansa imediat propunerea, către comunitatea internațională, de a se făuri statul Transilvania, ca act de justiție și soluție de stabilitate în Estul Europei. (După realizarea acestui obiectiv, vom reveni la următorul, Ungaria Mare.)

6. În pregătirea acestei manevre (Transilvania-stat independent) este nevoie ca atitudinea fiecărui maghiar, ca și a fiecărui secui, să facă netă deosebire între românii ardeleni și ceilalți români. Să lucrăm cu subtilitate la deprecierea imaginii românului în general, și în special a românului sudist, a regățeanului, a bucureșteanului, atât printre românii din Ardeal, cât și printre ceilalți ardeleni: germani, țigani etc.
Să lansăm documente falsificate privindu-i pe Emil Boc, Victor Ciorbea, cum că nu sunt ardeleni adevărați, că dacă ajungeau prim miniștri niște ardeleni veritabili, România era departe azi ! Să dovedim cu documente false că cei doi se trag, să zicem, din moldovenii aduși de Ceaușescu în Ardeal. Să strecurăm în toate chipurile și în toate mințile, cu orice ocazie, ideea că noi, în Ardeal, am trăi mult mai bine dacă taxele pe care le plătim statului român ar rămâne pe loc, în investiții și cheltuieli publice din Ardeal. Cunosc mulți români naivi gata să creadă și să răspândească ei înșiși ideea că pe taxele plătite de ardeleni parazitează sute de localități din Moldova și Muntenia unde nimeni nu muncește, nu produce și nu plătește taxe. Nota bene: legile și principiile Uniunii Europene și ale Noii Ordini Mondiale, precum și Trilaterala de la Bilderberg, încurajează fărămițarea statelor și constituirea de comunități statale cât mai restrânse, bazate mai ales pe criterii de eficiență economică și geo-politică, iar nu pe legături de sânge, istorie comună etc. Dezmembrarea marilor conglomerate politice ca Rusia, SUA sau China este iminentă. După ele va urma negreșit și logic dezmembrarea României ! Trebuie profitat de aceste conjuncturi. Am informații sigure că Uniunea Europeană n-o să mai dureze mult, și nici principiile ei. Dacă nu ne grăbim să profităm de aceste aiureli din legislația europeană vom pierde astfel încă o dată trenul istoriei ! A câta oară?! Va mai veni altul? Mă tem că acesta este ultimul !

7. În acest scop este bine să mimăm cât mai convingător ideea că pe noi, maghiarii din Transilvania, nu ne interesează Budapesta mai mult decât Bucureștiul. Că răul pentru ardeleni a venit mereu de la Budapesta sau de la București ! În egală măsură! Argumentele noastre trebuie să adoarmă vigilența românilor ardeleni, să nu creadă cumva că apariția statului Transilvania, ca urmaș al principatului medieval Transilvania, este un pas spre Ungaria Mare sau spre o hegemonie maghiară. În acest scop trebuie bine simulată o atitudine critică față de Budapesta, față de Ungaria. Avem motive berechet !
Principala critică la adresa Budapestei: în Ungaria este pus în primejdie viitorul maghiarimii. Numărul tot mai mare de țigani și evrei din Ungaria, ponderea lor majoritară în economia și cultura Ungariei, fac din Ungaria o țară fără viitor pentru maghiari. Ideea centrală a propagandei noastre: Ungaria este ca și pierdută. Transilvania trebuie să-și reia rolul jucat în istorie, îndeosebi după Mohacs, acela de leagăn al maghiarismului, spațiu al supraviețuirii maghiarilor în istorie! După calcule secrete făcute la Uniunea Europeană, este foarte posibil ca maghiarii din Ungaria să dispară în următorii 107 ani. (După părerea mea, chiar mai devreme, 98 ani!) Dar va fi mai greu să dispară maghiarii din Transilvania! Niciodată nu vom îngădui asta!

8. Suntem pândiți de primejdia depopulării Transilvaniei de elementul maghiaro-fon (maghiari, secui, țigani și evrei maghiarizați), iar principala cauză este greșeala UDMR de a impune guvernelor de după 1990 extinderea nesăbuită a învățămîntului în limba maghiară. Am mai spus-o și o repet: trebuie susținut învățămîntul în limba maternă numai în localitățile în care românii sunt majoritari, numai acolo apare riscul ca limba maghiară să fie mai puțin folosită în afara casei, a familiei. Iar acolo unde maghiarii ori secuii sau țiganii maghiaro-foni sunt majoritari, limba maghiară nu este deloc în primejdie. În aceste localități apare însă pericolul ca tineretul nostru să nu învețe limba oficială ca lumea, ceea ce le va afecta mult cariera profesională. Un medic maghiar care nu știe românește este condamnat să-și exercite meseria numai în anumite localități, numai la un segment al populației, ceea ce îl va dezavantaja în condițiile concurenței profesionale libere. Personal am descoperit că pleacă din România în Ungaria mai ales tinerii maghiari care nu vorbesc bine românește sau chiar deloc. UDMR s-a amăgit că orice maghiar ce vorbește prost românește va vota mereu cu UDMR. Realitatea este alta: orice maghiarofon – inclusiv țiganul maghiarofon, care vorbește prost românește se simte mai bine în Ungaria și este tentat să plece să trăiască acolo. Și chiar pleacă foarte mulți, cum bine se știe! Am ajuns astfel la situația ca învățămîntul în limba maghiară din Transilvania să pregătească absolvenți pentru Ungaria! Nu acesta a fost scopul nostru! Nici măcar al UDMR-ului. Repet principiul pe care îl recomand: în localitățile în care pe stradă nu se vorbește ungurește, inclusiv la București, tinerii maghiari trebuie să aibă la dispoziție o școală cu cât mai multe materii predate în limba maghiară, maternă. Iar în localitățile unde toată lumea vorbește ungurește, copiii noștri să aibă la școală cât mai multe ore predate în limba română. Trebuie cu orice chip să evităm ca băieții și fetele noastre să intre în viață fără să cunoască limba oficială a țării, chiar dacă această limbă este româna, o limbă atât de imposibilă! De nesuferită!
Îi înțeleg pe colegii din UDMR, dar trebuie să gândească puțin mai nuanțat și să înțeleagă și ei că fără limba română nu putem supraviețui în Ardeal. Asta e lumea în care trăim! Situația liceului maghiar din București este un eșec total și exemplar, pilduitor. Așa se întâmplă când UDMR pierde din vedere detaliile. Mai întâi, se cuvenea ca la acest liceu să fie atrași copiii familiilor de maghiari din București. Eventual constrânși! Maghiarii din București, nu puțini, majoritatea intelectuali de calitate, se feresc însă să-și trimită copiii la această școală din pricina incompetenței vestite a profesorilor de la acest liceu. Este rușinos și lamentabil nivelul instrucției școlare din acest liceu! (Ca și din majoritatea școlilor cu limba de predare maghiară! Ăsta este adevărul și părinții îl cunosc, după cum se știe foarte bine…) UDMR trebuia să se îngrijească să aducă profesori buni la acest liceu, eventual români, nu profesori angajați pe pile și criterii politice, fără studiile adecvate! Iar ideea UDMR-istă de a aduce la București copii din Moldova, din satele de catolici, sub pretextul că sunt ceangăi și că urmând acest liceu se vor salva de la deznaționalizare și vor redeveni maghiari, este un eșec categoric. Din ce cauză? Cum spuneam, au fost din nou neglijate detaliile. În cazul de față e vorba de faptul că acești copii de ceangăi sunt găzduiți la București într-un internat alături de copiii bursieri veniți din Basarabia, adică tot moldoveni. Acolo, în intimitatea traiului la vârsta când se nasc prietenii de o viață, se produce o injecție de românism de peste Prut care dă peste cap toată propaganda udemeristă anti-românească făcută de la catedra liceului, transformându-i pe puii de ceangăi în români îndârjiți, înrăiți. Aversiunea naturală a copiilor față de școală, față de profesori, mai ales față de profesorii incompetenți, se transformă în aversiune față de tot ce este maghiar, unguresc.Liceul maghiar din București trebuie desființat cât mai repede, chiar și dacă am obține pentru elevi un internat separat, fără niciun contact cu moldovenii de peste Prut ! Acești bitanci de basarabeni sunt deosebit de periculoși ! Au experiența rezistenței la rusificare și o exersează la București obstrucționând maghiarizarea ceangăilor ! Altă aventură udemeristă cu care nu am fost de acord niciodată!

9. O altă manevră neinspirată a UDMR e proiectul de lege cu privire la Statutul Minorităților din România. Până acum norocul ne-a surîs și parlamentarii români nu l-au citit cu atenție. Nici ziariștii. Nu l-au citit cu atenție nici măcar reprezentanții celorlalte minorități, care și-ar fi putut da seama că avantajele ce se vor obține prin acest statut sunt accesibile numai maghiarilor! Dezbaterile pe marginea acestui proiect s-ar putea să ducă însă la constatarea că prevederile sale sunt excesive, atât de exagerate încât nu vor putea fi aplicate chiar dacă proiectul va fi votat. În momentul în care se va constata aceasta, s-ar putea ca românii, sătui de lipsa de măsură a UDMR, să se decidă să aplice legislația europeană în materie de protecție a minorităților. Am atras atenția asupra acestui pericol, dar am vorbit la pereți ! Deja, cât am putut constata personal la Bruxelles, toate guvernele din Europa sunt supărate sau măcar deranjate de privilegiile oferite de statul român minoritarilor, în special maghiarilor. E cazul în primul rând al guvernelor din țările unde mai există maghiari ca minoritate națională. Maghiarii din aceste țări trebuie sfătuiți să nu mai invoce modelul românesc, drepurile maghiarilor din România! S-ar putea ca românii să se deștepte totuși și să revină asupra legilor și practicilor de discriminare pozitivă a minoritarilor. Nu trebuie să ne culcăm în leagănul iluziei că în România nu va mai ajunge niciodată la putere un partid naționalist, cu vocația interesului național! Gogorița cu Vadim, lider al naționalismului românesc, deja s-a dezumflat! N-o mai ia nimeni în serios! Dacă dispare Vadim din viața politică, ne așteaptă vremuri grele! Trebuie urgent readus în Parlament!
10.Problema problemelor este tot cea demografică. Este, din fericire, o problemă și pentru români. Trebuie profitat de faptul că guvernanții români, compuși și conduși fiind de alogeni, nu se sinchisesc de declinul demografic și nu sunt capabili să articuleze o politică de redresare demografică. Avem un spațiu de manevră deosebit de generos. În privința aceasta UDMR a făcut o treabă bună, a penetrat structuri cheie, pe care a știut să le orienteze în așa fel încât regresul demografic din România să-i afecteze mai ales pe etnicii români.
Au fost, de pildă, o excelentă inițiativă caravanele de educație contraceptivă organizate de Ministerul Sănătății, care au mers din sat în sat, dar numai prin sate românești, pentru a explica fetelor de la țară cum pot evita să rămână gravide sau cum pot să scape de plod. În paralel, au fost organizate alte caravane destinate mamelor tinere, învățându-le cum să-și îngrijească copilașii pentru a reduce mortalitatea infantilă, caravane care au mers numai prin sate ungurești și cartiere de țigani. Îl felicit pe colegul care a avut această idee la ministerul sănătății! Trebuie continuată această politică, măcar câtă vreme ministerul sănătății mai este lăsat pe mâna UDMR-ului. Este ministerul cheie pentru interesele noastre, pentru programele anti - românești concepute la Budapesta și în diaspora. Știu că aceste programe vor deveni tot mai îndrăznețe, mai operative, punând cuceririle științei biologice tot mai mult în slujba preocupărilor noastre tradiționale de a atenta la ființa neamului românesc, la gena acestora! Nu-mi cereți amănunte. Recunosc și mă înclin în fața adevărului: jos pălăria pentru UDMR, când merită! Trebuie să țină mai departe cu dinții de ministerul sănătății și de prezența sa în guvern. Să lase deoparte orice mândrie, orice onoare, orice principiu, orice rușine, orice scrupul și să colaboreze cu orice partid, numai să fie la guvernare. Sperăm pe sprijinul în continuare al diasporei, ca să putem corupe și șantaja mai departe pe președinte, pe primul ministru, miniștri, parlamentari, primari, judecători etc. În ultima vreme au început să ridice totuși prețul! Nu avem de ales! Trebuie continuată și dezvoltată strategia cu care a fost păcălit Nicolae Ceaușescu: în localitățile și zonele unde noi eram majoritari am reușit să construim, pe banii statului român, cât mai multe și mai încăpătoare așezăminte pentru copiii abandonați, pentru copiii orfani sau instituționalizați, școli încăpătoare, modern utilate, și cu excedent de spațiu și personal angajat etc., etc. În felul acesta am reușit să găzduim tot mai mulți copii din alte județe, adică copii de români. Cum personalul angajat al acestor așezăminte era fatalmente vorbitor numai de limba maghiară, acești copii de etnie română au fost crescuți în limba maghiară și li s-a imprimat conștiință maghiară. Mă feresc să dau cifre privind rezultatele din trecutul destul de apropiat, până în 1990, ele sunt foarte îmbucurătoare. Succesul a fost aproape total. Trebuie să fim cât mai inventivi și mai creativi în materie de anti-românism, de maghiarizare subtilă, chiar sub nasul autorităților românești, preocupate cu alte mize, mai ales de căpătuiala fiecăruia. Dacă azi românii sunt ultimii din Europa în mai toate domeniile, aceasta se datorează și ingeniozității maghiare în materie de sabotaj anti-românesc, strategiilor și diversiunilor împotriva neamului valah aplicate discret, în strânsă colaborare cu alți minoritari, cu celelalte entități și instituții interesate de eliminarea românilor ca subiect al istoriei!
Doamne, ajută-ne! (Atenție maximă la ceilalți minoritari: majoritatea nu sunt dispuși să colaboreze cu noi. Dar îi putem amăgi și păcăli cu drepturile omului, cu statul de drept, cu exemplul altor state etc.) Trăim vremuri grele și decisive pentru maghiarime. Datele obiective cu care ne confruntăm ne sunt mai nefavorabile ca oricând. Cei mai mulți maghiari care conștientizează această situație, în loc să reacționaze bărbătește, cad în apatia cea mai neagră, în disperare și lehamite, droguri și sinucideri. Prea mulți sinucigași printre ai noștri! Personal, angajându-mi toată autoritatea, deplâng și resping categoric această atitudine. Mai ales la tineretul nostru. Se aud tot mai multe voci printre acești tineri care îi acuză pe țigani și evrei că ar fi un pericol pentru națiunea maghiară!
Lăsați-i pe români să umble cu asemenea lozinci! Noi, dimpotrivă, să ne facem din evrei și țigani aliații noștri firești, cu ei am fost tovarăși de drum în atâtea ocazii, pe vremea Ungariei Mari, a cominternului sau în decembrie 1989, la 15 martie 1990! Nu-i avem de dușmani irevocabili decât pe români ! Mai ales pe cei din așa zisul Regat! Fără sprijinul lor, 1 Decembrie 1918 nu ar fi existat! Și nici Trianonul! Evident, nu știm ce ne rezervă viitorul. Dar trebuie să știm ce am vrea să însemne pentru noi acest viitor. Și mai ales, după unexamen critic, lucid, realist, să știm ce putem realiza din ce dorim să se întâmple. Iar ce putem face să nu lăsăm pe mâine și nici la voia întâmplării, așa cum au făcut-o generațiile anterioare, care mereu au mizat mereu pe altul, pe alții, pe un stăpân atotputernic care să aibă grijă și de noi! Idealul nostru, de a fi sluga preferată a celui mai puternic stăpân, ne-a adus în pragul dispariției. Aici am ajuns ca slugi credincioase ale Papei de la Roma, ale Turcilor, ale Habsburgilor, ale Nemților, ale Rușilor! S-au folosit de noi și ne-au abandonat când nu au mai avut nevoie de noi! Nimeni nu ne sprijină în proiectele noastre politice. Suntem pe plan internațional tot mai izolați, ni se reproșează obsesiile revizioniste, perfidia politică, lipsa de scrupule, de loialitate, ca și când marile puteri nu au ajuns acolo unde sunt exact prin aceleași mijloace: lipsa de scrupule, de loialitate, de onoare etc. De ce am practica noi alt soi de ticăloșii decât cele clasice, verificate de istorie ca rețete ale succesului?! De ce n-am reuși și noi cu această rețetă îndelung verificată?! E timpul să urmăm exemplul românilor, chiar dacă nu dăm noi multe parale pe ei ! Uneori ai ce să înveți și de la un prost! Am greșit în toată istoria noastră alergând după monarhi occidentali, sub a căror stăpânire am oferit Țara. Românii, așa primitivi cum sunt, abia la 1866 și-au adus domnitor din Apus! Cred că românii au avut mai mult de câștigat când au mers după lozinca prin noi înșine! Nu e nicio rușine dacă ne-o însușim și noi, mai ales că românii au abandonat-o după 1990. Mai mult ca oricând suntem azi în situația de a ne purta singuri de grijă. Dacă vom conștientiza această condiție, se vor ivi printre noi și bărbații care să iasă din rândul adormiților și să ia taurul de coarne! Nu am nicio îndoială. Cu inventivitate mai ales, dar și cu perseverență, cu voință nestrămutată, putem să ne salvăm locul nostru sub soare! O șansă în plus, deosebit de mare, o au maghiarii din România. Informația pe care v-o dau trebuie să aprindă în sufletul fiecăruia dintre noi speranța, ba chiar convingerea că vom reuși: toți guvernanții români sunt la mâna noastră, a UDMRului, îi putem șantaja pe oricare dintre ei la orice oră, de la președintele țării până la ultimul polițist sau procuror. Putem face ce vrea mușchii noștri din ei. Trebuie profitat de ocazie: politicieni mai corupți ca-n România de azi nu mai există nicăieri în Europa și n-au mai existat niciodată în istoria multi milenară a românilor! Important este să știm ce vrem și să vrem ce trebuie! Putem obține orice de la politicienii români. Dar să nu cerem lucruri care în timp se pot întoarce împotriva noastră! Cum este învățământul în limba maternă, când am cerut și am obținut mai mult decât ne trebuia! Asta este problema: Să nu mai fim la fel de proști ca până acum! Acesta este ultimul meu dor!

TOKES Laszlo

marți, 15 noiembrie 2016

Vasile Lechințan, Cine este proprietarul de drept al clădirii Liceului „Unirea” din Târgu Mureş

Cine este proprietarul de drept al clădirii Liceului „Unirea” din Târgu Mureş


Conform ultimei menţiuni din Cartea funciară, de dinainte de aşa-zisa „retrocedare”, menţiune din anul 1906, proprietare sunt „Fondurile de Studii şi de Burse ale Statusului Romano-Catolic Ardelean”, traducere din limba maghiară a denumirii proprietarului de către subsemnatul, deoarece până în anul 1947 nu s-a mai făcut nicio inscripţie în cartea funciară a acestui imobil, deşi trebuia să se facă o inscripţie de către statul român în perioada interbelică şi să se menţioneze proprietarul în limba română, conform cel puţin  DECRET-LEGE Nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. Aşadar, proprietar este, conform inscripţiei din 1906 (!), „Fondurile de Studii şi de Burse ale Statusului Romano-Catolic Ardelean”. Denumirea este ad-hoc făcută, dar să o luăm ca atare. Prin analogie, arătăm că o fundaţie românească de la Budapesta de dinainte de Marea Unire din 1918 (nerestituită nici acum de statul ungar) se numea – conform testamentului marelui Mecena Emanuil Gojdu - „Fundaţiaunea lui Gojdu”, înfiinţată în 1869, cu o avere uriaşă. „Fundaţiunea lui Gojdu” nu era nicidecum proprietatea fondatorului Emanoil Gojdu, nu era înscrisă în cartea funciară pe numele fondatorului, deşi în titlul fundaţiei se scria pronumele posesiv LUI. Această fundaţie avea deja personalitate juridică proprie, nu era proprietatea nimănui.
 În cazul proprietarului  numit „Fondurile de Studii şi de Burse ale Statusului Romano-Catolic Ardelean”, situaţia este identică cu „Fundaţiaunea lui Gojdu”, prenumele posesiv ALE nu indică nicidecum că aceste fonduri sunt/erau proprietatea Statusului Romano-Catolic Ardelean, şi nicidecum nu erau înscrise în cartea funciară a acestei organizaţii laico-religioase pe care nu a recunoscut-o în 1932 nici statul Vatican, zicându-i „aşa-zisul Status Romano-Catolic Ardelean”.
Rămâne în istoria României de după 1989 una dintre cele mai mari enigme modul cum comisia guvernamentală de retrocedare şi justiţia română nu au cerut Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia dovada proprietăţii Statusului Romano-Catolic Ardelean asupra acestor fonduri publice mari create de Maria Tereza pe baza cărţii funciare a acestui Status sau a acestei Episcopii şi nu după denumirea fondurilor, care este cu totul altă problemă. Este una dintre cele mai mari curse în care au căzut „retrocedatorii”, de fapt împroprietătorii, ieşind astfel din legalitate, nemaivorbind de cei care au reclamat proprietatea.
De ce s-a scris, totuşi, în denumire - bineînţeles abuziv, pentru că fondurile/fundaţiile amintite nu s-au constituit nicidecum cu acest apendice – „ale Statusului Romano-Catolic Ardelean”?.  Pentru că au fost o perioadă într-adevăr ale Statusului Romano-Catolic Ardelean, dar nicidecum în proprietate, ci în administrare.
Într-o veselie exuberantă, de mari ctitori ai reaşezării dreptului istoric de proprietate după comunism, comisia guvernamentală de retrocedare de la Bucureşti şi justiţia română au împroprietărit – acesta este termenul exact -  Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia cu numeroase imobile în numele Statusului amintit, atât în Cluj, cât şi în Târgu Mureş, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Alba Iulia şi în alte centre ale Transilvaniei, jignind astfel profund pe românii transilvăneni, confiscându-le astfel dreptul la nişte averi istorice comune ale românilor, maghiarilor, saşilor, etc, confiscându-le dreptul la istorie şi reaşezând în drepturi constituţia medievală a Transilvaniei prin aceste împroprietăriri a unor bunuri la care ei, românii,  să nu mai aibă niciun drept.
Nu ne rămâne poate decât să mulţumim acestor instituţii ale statului român pentru că abia acum s-a legitimat faptul că groaznicul sistem medieval al Transilvaniei, de la 1437 la 1848, apoi al Ungariei şovine de la 1867 la 1918 şi de la 1940 la 1944, - din cauza opresiunii căruia şi acum suferim - i-au fost legalizate jaful pe care l-au făcut asupra românilor.
În urma acestor legalizări, copiii români au fost scoşi din centrele oraşelor transilvane, cei de la Odorheiu Secuiesc au fost alungaţi primii, apoi treptat purificarea continuă şi putem aştepta Centenarul Marii Uniri cu aceste evenimente „minunate”, mai bine zis de minunea lumii civilizate. Urmează acum să ni se interzică până şi iubirea noastră faţă de trecutul acestor imobile – averi comune tuturor etniilor - unde au învăţat un Şincai, un Maior, un Avram Iancu şi alţi mari reprezentanţi ai istoriei noastre naţionale.
Vasile LECHINŢAN
 

Comentariu Dan Culcer: Procuratura României va trebui să se auto-sesize pentru a anula toate deciziile ilegale de «retrocedare» de acest tip. Iar persoanele sau instituțiile care au facilitat abuzurile să fie trase la răspundere administrativă pentru incompetență și abuz, iar pe linie penală persoanele responsabile să fie judecate, cu o încadrare juridică corectă.

duminică, 13 noiembrie 2016

Editura Kriterion, cea mai importantă instituţie culturală minoritară din Europa de Est, sărbătoreşte 45 de ani de la înfiinţare.




Editura Kriterion, cea mai importantă instituţie culturală minoritară din Europa de Est, sărbătoreşte 45 de ani de la înfiinţare.
Institutul Cultural Român, Institutul Balassi - Institutul Maghiar din Bucureşti, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale şi Asociaţia Domokos Géza vă invită pe 18 şi 19 mai la un colocviu despre tumultoasa istorie a acestei instituţii culturale.

Luni, 18 mai 2015, de la ora 17.00 va avea loc la sediul Institutului Cultural Român o dezbatere dedicată dialogului intercultural iar marţi, 19 mai, de la ora 10.00, la sediul Institutul Balassi - Institutul Maghiar din Bucureşti vor fi prezentate rezultatele cercetărilor privind fenomenul Kriterion în perioada comunistă-supravegherea intelectualilor maghiari de către securitate.

Editura Kriterion a fost înfiinţată în decembrie 1969, ca instituţie de cultură pentru minorități, iar începând cu 1 ianuarie 1970 a publicat în limbile naţionalităţilor din România volume de beletristică, ştiinţe ale naturii, ştiinţe sociale şi istoria artei. În 1971, prin traduceri în limba română, a facilitat accesul cititorilor români spre cele mai valoroase opere ale literaturilor celorlalte naţionalităţi din România.

Colocviul îşi propune să ofere o imagine de ansamblu asupra vieţii editoriale, a strategiei conducerii şi funcţionarii Kriterion în perioada 1970-1990. Vor fi invitați foști redactori ai editurii, personalități culturale din România și cercetători.

Program

LUNI, 18 MAI 2015
Institutul Cultural Român, București

17.00 – 17.15: Cuvânt de deschidere: Sergiu NISTOR, consilier prezidențial, Departamentul Cultură, Culte și Centenar, Administrația Prezidențială, și Mihály Zoltán NAGY, vicepreședinte Institutul Cultural Român

Panelul: Identitate și dialog cultural
17.15 – 19.00: Colectivul Kriterion (Redacția „limbilor mici” /alte minorităţi decât cea maghiară, Publicații multilingve, Traduceri-traducători, Triada autori-redactori-traducători). Au confirmat prezența: Baki Ymeri, Dagmar Maria Anoca, Yusuf
Nevzat, Gheorghe Sarău, Emin Emel, Iulia Deleanu, Octavia Nedelcu, H. Szabó Gyula.
Moderator: Elena DIATCU-SCHMIDT


MARȚI, 19 MAI 2015
Locația: Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București (str. Gina Patrichi nr. 8)

10.00 – 10.15: Cuvânt de deschidere: E.S. ZÁKONYI Botond, ambasadorul Ungariei la București, și KÓSA András László, directorul Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București

Panelul I: Prezentarea rezultatelor cercetărilor „Kriterion”
10.15 – 10.45: NOVÁK Csaba Zoltán: Intelectuali maghiari în vizorul Securității în perioada Ceaușescu. Dosarul Géza Domokos
10.45 – 11.15: BARTHA Katalin-Ágnes: Kriterion – concepții, programe, practică
10.45 – 11.15: LŐRINCZ D. József: Kriterion în oglinda filajului fostei Securități

Panelul II: Organizare culturală
11.40 – 13.00: Despre relaţia editură-autori- cititori (Lansări de carte, Întâlniri scriitori-cititori, Texte „codificate" și cititorii acestora, Relații internaționale și difuzarea cărții)
Moderator: Elena Diatcu-Schmidt



luni, 26 septembrie 2016

Boc, tartorele retrocedărilor ilegale la Cluj Napoca

Boc, tartorele retrocedărilor ilegale la Cluj Napoca

Boc a pus pe tavă ungurilor patrimoniul imobiliar al Clujului 
Tot ce românii au câștigat cu sănge în Cluj Napoca, Boc a risipit in nenumaratele lui mandate la Primărie !
Imagini pentru primaria cluj
https://www.armataromaniei.ro/armata/1/141113432694582620931708046083
Pentru imobilele retrocedate „gospodarul” boc plătește milioane de euro unmgurilor deveniți proprietari, ca românii să nu fie scoși în strada din facultăți, școli, licee, spitale, grădinițe ! Până când…?
Se așteaptă doar semnalul…
Se pregatește instaurarea monarhiei și retrocedarea Transilvaniei către Ungaria, conform înțelegerii stipulate în Declarația de la Budapesta din 1989, printre ai cărei semnatari – majoritatea evrei kazari și unguri – se numară și fostul “rege” Mihai. Pactul stipulează clar: Transilvania în schimbul coroanei!

Este vorba de eliminare fizica, de fagocitarea și asimilarea organică a adversarului. Nu există națiune pe Pământ pe care kazarii să o urască atât de mult ca și pe români – singurul popor NASCUT CRESTIN! Ritualul cere sa bei sangele învinsului și să-i mănânce organele – mai știți cum își plăteau proștii biletele la festivalul “Untold” de la Cluj, “donând” sânge? Felicitări – tocmai ați imbogățit baza de date cu bio – compatibilitățile. V-au cerut si numele, nu-i asa?  Pentru boc merită…Copii tâmpiti și parinții lor votanți de boc.
Imagini pentru boc paszkany
De departe Boc este cel mai mare trădător de țară din Ardeal. Oculta evreo-masonică i-a speculat dorința de parvenire, foamea neostoită de înavuțire a pseudoțărănușului penticostal, slab înzestrat de natură, opincar din Răchițele dispus să calce totul în picioare pentru binele și confortul lui, soției, celor două fiice și prin centrifugare a potopului de rude sărace doritoare și ele de câte un os de ros de la masa îmbuibatului.
Imagini pentru boc retrocedari
Personaj de paie, impins la inaintare de oligarhul Paszkany Arpad, reprezentanul intereselor  altor magnați financiari de talia lui Soros, Boc a acceptat în deplină cunpștință de cauză să le facă jocurile și le-a pus Clujul la picioare, asta însemnând tot, de la girul dat retrocedărilor masive către urmași de grofi, nobili, asociații, reprezentanți ai cultelor maghaire până la modifcări de carte funciară, întabulări dubioase, asocieri și afaceri imobiliare defavorabile românilor din Cluj.
Imagini pentru boc paszkany
Pe votanții lui Boc nu i-a dus nici atâta mintea să se întrebe ce interese o fi având Paszkany de i-a plătit politrucului pitic, oficial sau neoficial, campaniile electorale sau de ce boc a băgat primăria in tot felul de asocieri și parteneritate cu firmele lui Paszkany, afaceri extrem de păguboase pentru municipalitate, recte, clujeni, recte, români, care s-au soldat cu un șir lung din procese, evident pierdute de primăria lui boc, totul mirosind a intenție, a plan bine pus la punct dianinte, a mașinării  prin care hectare întregi, terenuri ale primăriei să ajungă, chipurile, sub formă de despăgubiri, pentru așa zise clauze nerespectate din contracte (ex studii de fezabilitate neefectuate, bla, bla,)  în imperiul imobiliar a lui Paszkany și a altor baroni.
Imagini pentru boc paszkany
http://www.cotidianul.ro/emil-boc-tunuri-driblinguri-si-falsuri-la-primaria-din-cluj-182824/
Un întreg aparat de funcționari, judecătoare, lucrători în administrație, poliție, servicii secrete au creat paravanul în spatele căruia s-au derulat cele mai mari tranzacții și afaceri ascunse de ochii lumii, rețea care a pus la punct și propaganda regionalistă, autonomistă și separatistă, tința ei fiind atingerea obiectivelor neorevizionismului unguresc, de acaparare a Transilvaniei.
Imagini pentru dna cluj
http://voceaclujului.ro/emil-boc-implicare-in-afacerea-lomb-dna-loveste-din-nou-in-mafia-retrocedarilor/
Imagini pentru parchetul cluj
Totuși de ce nimeni nu verfică retrocedările şi improprietăririle ilegale vizând imobile ale Statului Roman şi ale autorităţilor publice locale. Se pare că statul român și pierdut autoritatea asupra Clujului și a altor centre din Transilvania. 
Imagini pentru parchetul cluj
Procurorii din structurile Ministerului public sunt impasibili și nu dau vreun semn că ar dori să ancheteze faptele de natură penală, în ce constau, data comiterii lor şi urmările produse,  identitatea făptuitorilor care se află în fiecare dosar de retrocedare, având la bază notificările formulate de către reprezentanţii bisericilor ungureşti, Statusului romano-catolic, ordinele călugăreşti catolice maghiare şi alte persoane juridice maghiare, cele mai multe pretinzându-se continuatoare ale unora care aveau denumiri identice in timpul Imperiului Austro-Ungar sau ocupaţiei ungureşti de după Diktatul de la Viena din 30 august 1940. Mijloacele de probă necesare pentru aflarea adevărului în cursul cercetării penale se găsesc în toate dosarele de retrocedare.
Imagini pentru boc retrocedari

Iată doar căteva din imbolile ajunse în litgiu, peirdute de români prin retrocedări de-a dreptul fantomatice care se referă la următoarele imobile din Municipiul Cluj-Napoca:
Colegiul Naţional “George Coşbuc”,

http://ziuadecj.realitatea.net/administratie/schimb-de-terenuri-pentru-george-cosbuc–56222.html
Colegiul Naţional “George Bariţiu”,
Imagini pentru liceul baritiu cluj
Liceul “Gheorghe Şincai”,
Imagini pentru liceul şincai cluj
Liceul “Emil Racoviţă”,
Imagini pentru liceul racoviţă cluj
Liceul Economic,
colaj cladirei revendicari romano
Liceul de muzică “Sigismund Toduţă”,
Liceul de coregrafie,
Grupul Şcolar Tehnofrig,
Grupul Şcolar “Anghel Saligny”,
Şcoala Ajutătoare nr. 1,
10 grădiniţe retrocedate (lista lor se află la Primăria Municipiului Cluj-Napoca), apoi
Centrul maternal, Centrul de plasament, Centrul de primire a minorilor, Liceul “Bathory Istvan”,
Hotelul “Continental” (revendicat de Colegiul Reformat din Debrecen, Ungaria),
Facultatea de Litere,

Clădirea fostei Direcţii Agricole Cluj,
Biserica Ortodoxă de pe Str. Viilor,
Muzeul de Artă,
ASOCIAŢIA AGRICULTORILOR MAGHIARI DIN ROMANIA – Str. Republicii nr. 22,
SOCIETATEA MUZEULUI ARDELEAN – Str. Republicii nr. 1-3,
ASOCIAŢIA KOLOSZVARI CASINO- Str. Eroilor nr. 16,
ASOCIAŢIA AGRICULTORILOR MAGHIARI DIN ROMANIA- Str. Andrei Mureşanu nr. 10 (azi nr. 16),
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. M. Kogălniceanu nr. 11, incinta Liceului „Emil Racoviţă“,
ASOCIAŢIA CULTURALĂ „MINERVA“ – Str. Tipografiei nr. 16,
ASOCIAŢIA CULTURALĂ „MINERVA” – Piaţa Unirii nr. 11,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. M. Kogălniceanu nr. 12-14, Biblioteca Academiei,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Piaţa Mihai Viteazul nr. 37,
ASOCIAŢIA CULTURALĂ “MINERVA” – Str. S. Brassai nr. 5,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Str. Maramureşului nr. 167/B,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 154,
ASOCIAŢIA CULTURALĂ “MINERVA” – Str. S. Brassai nr. 7,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Horea nr. 5,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. O. Petrovici nr. 5,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Iuliu Maniu nr. 1-3 – Piaţa Unirii nr. 30,

EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. M. Kogălniceanu nr. 13-15,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Piaţa Avram Iancu nr. 13,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Str. Doinei f.n. – Str. Piersicului nr. 15B,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Str. Fr. J. Curie nr. 1,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. M. Kogălniceanu nr. 17-19,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Piaţa Avram Iancu nr. 15,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Piaţa Mihai Viteazul nr. 1,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Horea nr. 43-45-47,
PROTOPOPIATUL ROMANO-CATOLIC CLUJ-NAPOCA – Str. Crişan nr. 12 (azi nr. 30),
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Str. Constanţa nr. 31, 33, 37-39,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Piaţa Mihai Viteazul,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. O. Petrovici nr. 3,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Avram Iancu nr. 31-33,
Liceul „Gheorghe Şincai“,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ IV – Str. Vlad Ţepeş nr. 7 (Someşeni),
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Cimpeni nr. 1
Policlinica CFR,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. I.C. Brătianu nr. 26,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Oaşului nr. 129-131,
Grădiniţa nr. 32, EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. M. Kogălniceanu nr. 18,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Napoca nr. 1, CLĂDIRE – Piaţa Mihai Viteazul nr. 1,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Regele Ferdinand nr. 117-118 (azi Str. Horea nr. 84-86),
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. I.C. Brătianu nr. 14,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. I.C. Brătianu nr. 43,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. I.C. Brătianu nr. 24,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Horea nr. 55 – Str. Cimpeni nr. 2,
Staţia de salvare, EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Baba Novac nr. 36,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Cimpeni nr. 1,
Liceul forestier, EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. Cimpeni nr. 2-4,
Clinica de pediatrie, ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA-IULIA – Str. V. Deleu nr. 2-4,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA-IULIA- Str. Fagului nr. 1-17,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Fagului nr. 1,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Decebal nr. 8,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Piaţa Mihai Viteazul nr. 9 vechi (Str. Iaşilor nr. 1-3),
CLĂDIRILE LICEULUI REFORMAT – Str. M. Kogălniceanu nr. 16,
CLĂDIRE – Piaţa Avram Iancu nr. 15, Piaţa Unirii nr. 23 – dată in cota de 1/2 parte la cele 12 parohii din oraş,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL- Str. Cimpeni nr. 2-4,
Clinica de pediatrie, EPISCOPIA UNITARIANĂ – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 9 – Str. S. Brassai nr. 8,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 7 – Str. S. Brassai nr. 4,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Str. David Francisc nr. 21 colţ cu Str. A Şaguna nr. 20,
EPISCOPIA UNITARIANĂ – Str. Iaşilor nr. 26-28, CLĂDIRE – Str. Einstein nr. 2,
CLĂDIRE – Str. Heltai nr. 4, CLĂDIRE – Str. Petöfi Sándor nr. 17,
CLĂDIRE – Str. Piteşti nr. 9, ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Piaţa Mihai Viteazul nr. 9A vechi,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Universităţii nr. 11,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Universităţii nr. 7-9 cu Str. M.Kogălniceanu nr. 2,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Universităţii nr. 10,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Berăriei nr. 8,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Govora nr. 15 (azi Str. Şcolii nr. 35),
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Brutarilor nr. 22,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. E. Grigorescu nr. 37-39,

IMOBIL ŞCOALA SPECIALĂ – Str. George Coşbuc nr. 1,

IMOBIL RESTAURANT + HOTEL AGAPE – Str. Iuliu Maniu nr. 6,
IMOBIL ŞCOALA GENERALĂ IOAN BOB – Piaţa Unirii nr. 14,

IMOBIL ŞCOALA GENERALĂ IOAN BOB – Piaţa Unirii nr. 16,
IMOBIL – Str. Iuliu Maniu nr. 5,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Avram Iancu nr. 17,

ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA Str. Avram Iancu nr. 13-15,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, FUNDAŢIA STATUSUL ROMANO-CATOLIC DIN TRANSILVANIA – Str. Emil Racoviţă nr. 16,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ II – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 41,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ II – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 78,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ II – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 124,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ II – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 39,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Iuliu Maniu nr. 4,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. M. Kogălniceanu nr. 2,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. M.Kogălniceanu nr. 7,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. M.Kogălniceanu nr. 1,

ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Mănăştur nr. 8,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Mănăştur nr. 10, IMOBIL – Str. Bolyai nr. 9, IMOBIL – Str. David Francisc nr. 2,
IMOBIL (SORA) – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 5, ATELIER – Str. Maramureşului nr. 167/B, IMOBIL – Str. Bolyai nr. 12,
IMOBIL- B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 14, IMOBIL – Str. Maramureşului nr. 15,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren La Dealul Steluţei,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren drum La Dealul Steluţei,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren La Faţa din Valea Chintăului,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, casă şi teren La Dealul Steluţei,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren La Dealul Steluţei,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren La Faţa de la Coada Teleagului,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren Colonia Breaza,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren La Pietroasa,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Mănăştur nr.14,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Mănăştur nr. 16,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Mănăştur nr. 18,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Piaţa Unirii nr. 15,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Piaţa Unirii nr. 16,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Piaţa Unirii nr. 29,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. B. Bolyai nr. 7,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Primăverii nr. 10 (fostă Lingurarilor),
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Calea Floreşti nr. 1,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Sălciilor nr. 15,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Donath nr. 184 (fost nr. 160),
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. G. Coşbuc nr. 1,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ IV – Str. Moţilor nr. 84,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL – Str. M. Kogălniceanu nr. 16,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Napoca nr. 12,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. B.P. Haşdeu nr. 25,
EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ DE CLUJ GHERLA – Str. Avram Iancu nr. 60 (azi 70-72),
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Pavlov nr. 20A,
BISERICA BAPTISTĂ MAGHIARĂ CLUJ-NAPOCA – Str. Pietroasa nr. 6,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Lingurarilor nr. 10,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren După Hoia,
EPISCOPIA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMANIA – Piaţa Mihai Viteazul nr. 39,
EPISCOPIA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMANIA – Str. Viilor nr. 35,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Roosevelt nr. 10,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Moldovei nr. 43 (azi Str. Burebista nr. 10),
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Pasteur nr. 1,

ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Pasteur nr. 41 – Str. Cireşilor nr.19,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Crişan nr. 23-25,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Horea nr. 31,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 32,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 75,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 126-132,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA, teren la Valea a Treia,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ II – Str. Fabricii nr. 55,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ III – Str. Decebal nr. 50-52,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ III – Str. Decebal nr. 49-51,
PAROHIA REFORMATĂ CLUJ III – Str. Crişan,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 136-138,
ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Memorandumului nr. 9,
Liceul economic retrocedat către ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE ALBA IULIA – Str. Emil Isac nr. 19,

miercuri, 14 septembrie 2016

Românii din Franţa sancţionează lipsa de reacţie a autorităţilor române

Românii din Franţa sancţionează lipsa de reacţie a autorităţilor române

PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 14 Septembrie 2016 14:38
„Groupe Realites Roumaines" din Paris semnalează relansarea campaniei neorevizioniste ungare pentru revizuirea Tratatului de la Trianon şi constată totala indiferenţă a agenţilor diplomatici ai României, precum şi a autorităţilor de la Bucureşti.
„Groupe Realites Roumaines" lansează o scrisoare-apel de informare asupra temeiurilor de nezdruncinat ale Tratatului de la Trianon versus conjunctura euro-mondială actuală care prezintă un serios potenţial de ameninţare la adresa principiilor acestui act de drept internaţional prin care s-a recunoscut Marea Unire din 1918, urmare a voinţei naţiunii din toate teritoriile româneşti şi a jertfelor de sânge pe toate câmpurile de bătaie ale Primului Război Mondial. Cum se văd realităţile de azi de către „Groupe Realites Roumaines"? Realităţile de astăzi sunt în mod radical diferite:
1. Vechile principii ale dreptului internaţional sunt abandonate. Nimic nu e stabil.
2. Maghiarizarea Transilvaniei se face sub ochii noştri, fără stavilă, fără opoziţie, fără nici o rezistenţă culturală, spirituală, educativă, morală românească.
3. Imaginea României în străinătate e degradată până la oprobriu, în timp ce cea a Ungariei e foarte apreciată, datorită efortului de propagandă făcut de această ţară în mod neîntrerupt.
4. După 45 de ani de jug ideologic de tip sovietic şi 26 de ani de uşuratice iluzii euro-mondialiste, România e înconjurată de pericole funeste, despre care grupul se va referi.
Reproducem Scrisoarea Apel a „Groupe Realites Roumaines", care ne-a fost remisă prin bunăvoinţa distinsei dr. Cornelie Dragodan.
„Groupe Realites Roumaines" - SCRISOARE APEL
Un război din ce în ce mai aprig, în care România se crede de neatins.
Fundamentele Tratatului de la Trianon sunt de nezdruncinat, dar conjunctura internaţională din 2016 este cu totul alta decât cea din 1920. De aceea este indispensabil ca fiecare Român să cunoască, să transmită urmaşilor săi şi să difuzeze cât mai larg temeiurile tratatului de la Trianon şi, în acelaşi timp, contextul politic în care România se află în 2016.
I. Temeiurile Tratatului de la Trianon
A. Respectă principiile democratice şi liberale
a) Recunoaşte în drept o stare de fapt împlinită prin voinţa majorităţii locuitorilor din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat (Transilvania largo sensu): Unirea lor cu Regatul României, în virtutea dreptului la autodeterminare (Alba Iulia, 1 decembrie 1918)
b) Procedura de exprimare a voinţei locuitorilor a fost recunoscută, legitimă şi legală.
c) Toate „minorităţile naţionale" din Transilvania largo sensu (saşi, şvabi, evrei) aderaseră la unirea cu România prin declaraţii publice şi oficiale, în 1919; în consecinţă, aproape 80% din totalitatea locuitorilor din Transilvania largo sensu şi-au exprimat voinţa lor de unire cu România înainte de Tratatul de la Trianon.
d) Însuşi guvernul „alb" ungar, provizoriu, recunoscuse actul Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, înainte de Trianon, în mod implicit, în scrisoarea din iulie 1919, prin care acesta roagă Guvernul Român să intervină cu forţă militară contra guvernului comunist de la Budapesta. (Ref.: COMNEN: „Două experienţe comuniste în Ungaria", Madrid 1953). Din guvernul alb ungar făceau parte: amiralul Miklos Horthy şi prinţul Windischgraets. Ungaria comunistă a fost cea care a declarat război României în luna iulie 1919, iar armata ungară a intrat în Transilvania. Armata Română a respins-o, a ocupat Budapesta la 3 august 1919 şi a scăpat Ungaria şi Europa de comunişti. În urma acestor fapte de arme româneşti, prinţul Windischgraets a publicat în presa europeană o scrisoare de mulţumire şi a promis României recunoştinţa Ungariei pe viitor. (Ref.: Comnen).
B. Demarcarea frontierei româno-ungare s-a făcut după criteriul etno-lingvistic
Această frontieră a separat şi separă două popoare de limbi diferite. În 1920 nu au existat şi în 2016 nu există „mase compacte de unguri în zonele de frontieră" cum susţine, fără jenă, propaganda ungară şi pro-ungară[1]. C. O comisie internaţională formată din savanţi germani, americani şi francezi a studiat documente şi hărţi austro-ungare, şi le-a confruntat cu situaţia de pe teren, înainte de a fixa linia de frontieră.
D. Tratatul de la Trianon e un act salvator al Naţionalităţii Române de la politica de exterminare programată de Guvernul de la Budapesta cu acordul Curţii de la Viena.
Într-adevăr, în perioada 1867-1918 afost tentată exterminarea Românilor din Transilvania prin:
- legile Apponyi-Tisza, de tristă celebritate, urmărind un genocid cultural[2]; - colonizarea Transilvaniei cu elemente străine, în ritm galopant, sub controlul Ministerului Agriculturii de la Budapesta, echivalând cu un genocid prin înlocuire de populaţie (Ref: Ion-Aurel Pop şi I. Bolovan:„Istoria Transilvaniei", ed. Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, pg:221-222.);
- execuţii în masă ale intelectualilor români, fără judecare prealabilă, îndeosebi între 1916 şi 1918, însemnând un genocid fizic[3].
Consecinţa acestei politici de exterminare a nationalităţii române - cea mai veche şi cea mai numeroasă din Transilvania - nu a reuşit să răstoarne raporturile demografice în 50 de ani, dar a reuşit să micşoreze ponderea populaţiei româneşti în favoarea celei ungureşti şi secuieşti, să maghiarizeze numeroase nume de familii şi de localităţi româneşti; să şteargă urme istorice ale anteriorităţii şi prezenţei româneşti în Transilvania. Dacă această politică ar fi continuat, Românii ar fi devenit o minoritate din ce în ce mai neînsemnată, înainte de a dispărea total, în cursul secolului al XX-lea. Poporul Român a reacţionat însă din toate puterile lui împotriva unui asemenea dezastru. El nu a renunţat la idealul pe care îl urmărea de secole: Unirea tuturor Românilor într-un singur Stat Unitar, căci aceasta era în trecut, şi este şi acum, prima condiţie de a vieţui ca Naţiune Română în timp. Sacrificiile consimţite de Naţiunea Română în întregimea sa - armata şi populaţia civilă - din Regatul României în cursul războiului de reîntregire a neamului, ajutorul militar şi moral al Franţei, imaginea de atunci a României, numită "Naţiunea sacrificată" de istoricul francez Michelet, şi conjunctura internaţională din acea epocă în care se ştia că Austro-Ungaria este "închisoarea popoarelor", era contextul în care s-a elaborat şi semnat Tratatul de la Trianon.
II. Conjunctura euro-mondială actuală. O privire rapidă
Ungaria a declarat război tratatului de la Trianon din chiar clipa semnării lui (4 iunie 1920). Diktatul Hitler-Mussolini de la Viena (30 aug. 1940) a violat tratatul de la Trianon în favoarea Ungariei, aliata axei Roma-Berlin. Marea Britanie nu l-a recunoscut; Franţa era ocupată de armata germană. Nord-vestul Transilvaniei a fost smuls României sub ameninţarea de a fi distrusă de o dublă invazie concomitentă din est şi din vest, dacă refuza cedarea acestui teritoriu Ungariei. Ocupantul ungur a reînceput programul de exterminare a majorităţii româneşti din acest teritoriu cu o febrilitate şi cruzime sporită, din 1940 şi până la venirea Armatei Române. Astfel şi-a ţinut Ungaria făgăduiala de recunoştinţă către România. Aceasta este pentru Români un avertisment al istoriei de neuitat. După Al Doilea Război Mondial, Tratatul de Pace de la Paris (febr.1947) a anulat Diktatul Hitler-Mussolini şi a consacrat pentru a doua oară Tratatul de la Trianon. Pacea între România şi Ungaria a fost aşezată pe două principii: respectarea frontierelor din 1920 şi fidelitatea cetăţenilor români de origine ungaro-secuiască faţă de Statul Român în care trăiesc. În actuala conjunctură euro-mondială, aceste două principii par să fie ameninţate.
a) U.E. este o structură în permanentă evoluţie, în care statul naţional dispare prin formarea de regiuni autonome cu vocaţia de a se federa pe deasupra frontierelor.
b) U.E. a adoptat principiul acordării de privilegii minorităţilor, considerate oprimate de majoritate. (Ref:Pierre Hillard: „Minorités et régionalismes dans L'Europe Fédérale des Régions", Collection „Combats pour la liberté de l'esprit" ed. François-Xaviers de Guibert, Paris 2001[4];
c) Minorităţile revendică autonomia şi uneori chiar independenţa. Această tendinţă duce la spargerea statelor naţionale în bucăţi. În consecinţă, vechile principii de drept internaţional nu mai sunt respectate; ele au fost chiar violate. Exemple: în 1995, N.A.T.O. bombardează Serbia timp de 78 de zile neîntrerupt, fără acord O.N.U., pentru a o determina să renunţe la Kosovo, provincia ei istorică. În ziua în care Guvernul Serb se pleacă în faţa brutalitţii N.A.T.O. şi acceptă condiţiile, Consiliul de Securitate O.N.U. permite intervenţia militară în Kosovo (9 iunie 1999). Precedentul juridic de datorie de a interveni în favoarea unei etnii care vrea să se desprindă de statul căruia îi aparţine e creat. („ingerinţa"). Drepturile istorice nu mai au deci nici o valoare. Dat fiind că raporturile demografice sunt în continuă schimbare (prin presiuni economice, politice, prin teroare) minorităţile îşi măresc revendicările, pe considerente demografice[5].
Conflictul din Ucraina repetă tragedia Iugoslaviei. Spre deosebire de cazul Kosovo, Putin ocupă Crimeea pe considerente istorice. În zilele acestea, conflictul sângeros din Ucraina se agravează. Morala, pentru Români, este: orice revendicare a Basarabiei e o invitare la conflict sângeros. Un conflict izbucnit în Basarabia, va dezlănţui un altul în Transilvania. Ungaria, care face parte din N.A.T.O., are în acelaşi timp raporturi strânse cu Rusia. Interesul vital al României este respectarea tuturor frontierelor actuale. Nici una nu trebuie pusă în discuţie, iar elementul românesc să fie încurajat să rămână şi să se înmulţeasca pe loc. În acest context internaţional, în străinătate se multiplică publicaţiile care pretind că Ungaria a fost pe nedrept mutilată la Trianon. Specialişti în geo-politică preconizează şi prevăd revizuirea frontierelor în Europa centrală şi orientală. De pildă, în anii 1990, istoricii Pierre Miquel, Pierre Chaunu, Georges Castellan, G.F. Dreyfuss şi alţi profesori universitari şi academicieni din Franţa au negat legitimitatea existenţei Statului Român. În 1999, J. Solana, secretar general al NATO, declara: „Drepturile minorităţilor sunt mai importante decât suveranitatea statelor („Adevărul", 8 iulie 1999), iar în 2014 Louis Valette, geopolitician, scria: „Ungaria a pierdut prin Tratatul de la Trianon din 1920 două treimi din teritoriul său. Putem admite că Ungaria doreşte să-şi regăsească frontierele istorice, cu atât mai mult cu cât metoda propusă, adică autodeterminarea Ungurilor care trăiesc în ţări străine este moderată. Totuşi se pare că este dificil ca aceste ţări, vecine cu Ungaria, să accepte un referendum de autodeterminare în teritoriile care au fost ungureşti"[6].
Concluzii
Interesul vital al Neamului Românesc şi datoria lui sacră este salvarea statului său naţional unitar şi respectarea frontierelor, oricare ar fi conjunctura mondială, şi prin mijloace paşnice.
- Punerea în discuţie a unei frontiere la est sau la vest, înseamna sfârşitul României.
- Împărţirea ţării in regiuni sau provincii autonome, la fel.
- Opinia publică românească e indusă în eroare prin umflate cuvinte de patriotism privind graniţa de est.
- În acest timp, statul vecin din vest revendică teritoriul transilvan şi se bucură de acordul guvernanţilor români aşa zişi patrioţi, pentru a desfăşura acţiuni de exaltare naţionalisto-multiculturalistă, de gust unguresc, în inima României.
- Acţiunile politicienilor români sunt o insultă la adresa Poporului Român.
- Înainte de 1990, regimul de tip sovietic era impus din afară. De atunci încoace, regimul politic se numeşte liberal şi responsabil. El este cu atât mai mult culpabil.
Ce este de făcut?
Poporul Român a reacţionat întotdeauna, din toate puterile lui, împotriva adversităţilor care, de-a-lungul secolelor, i-au ameninţat existenţa. Pildele trecutului sunt valabile şi astăzi, dacă vrem ca Naţiunea Română să dăinuiască în timp. De aceea credem că ar trebui ca multiple iniţiative personale, conjugate şi coordonate, în toată ţara, să creeze prin toate mijloacele democratice:
- un sistem de informare a publicului românesc şi străin asupra realităţilor istorice fundamentale ale Neamului Românesc şi asupra pericolelor care i-au ameninţat şi îi ameninţă existenţa, prezentate din punct de vedere românesc.
- un curent de amploare naţională pentru menţinerea neclintită a graniţelor actuale şi a unităţii teritoriale. Deci, împotriva oricărei tentative de autonomie locală, regională sau provincială, pe care anumite voci de aşa zişi Români le susţin, începând cu semnatarii Declaraţiei de la Budapesta (iunie 1989), pe care a semnat-o de asemenea şi FIDESZ-ul, partid actualmente la putere în Ungaria. Acest curent trebuie să fie independent de partidele şi autorităţilor conducatoare şi fără legături cu ele, pentru că acestea au interese de partid şi de persoane, în locul binelui obştesc şi naţional.
- educarea populară şi cu precădere a copiilor şi a tinerimii în spiritul fidelităţii faţă de drepturile câştigate de înaintasii lor. Punerea în primejdie a frontierelor şi a unităţii teritoriale a ţării este o trădare a „visului de al cărui dor ne-au murit părinţii şi strămoşii"; „a celor care au căzut pe multele câmpuri de luptă"[7].
Cunoaşterea acestor lucruri se transmite în familii, şcoli, universităţi, cercuri, asociaţii şi în public, prin expuneri şi conferinţe.
- crearea în toată ţara de asociaţii, organizaţii, comitete, grupuri, cenacle care să organizeze conferinţe, spectacole, pentru apărarea Tratatului de la Trianon. Este de dorit ca acţiunile acestor formaţii să fie coordonate între ele pe cale asociativă. Reprezentanţii lor, aşa cum făceau capii Românilor în trecut, trebuie să trimită, în mod repetat, autorităţilor naţionale şi internaţionale, universităţilor, academiilor etc. memorandumuri care apără temeiurile Tratatului de la Trianon, mereu de actualitate, în care să expună argumente contra propagandei care vizează anularea lui.
- difuzarea de dovezi ale teroarei exercitate de minoritatea ungaro-secuiască asupra Românilor şi alungarea lor din sate şi oraşe în anii 1940-1944, după 1945 şi după 1990 (linşarea Românului Cofariu la Târgu-Mureş, în 15 martie 1990)
- revendicări româneşti de revenire la vetrele de unde au fost alungaţi: cereri de ajutor politic, material şi moral pentru reintegrarea vetrelor;
- petiţii cerând impunerea de încetare a terorii exercitate asupra Românilor de minoritatea ungaro-secuiască, trimise autorităţilor naţionale şi internaţionale, până la O.N.U.
Reţelele de informare sociale prin internet stau la dispoziţia întregii Românităţi. Românii sunt buni informaticieni; sunt deci capabili să facă cunoscute realităţile ţării şi ale Neamului Românesc, din punct de vedere românesc. Destinul Neamului Românesc este în mâinile lui, căci voinţa unui popor întreg de a înfrunta unit adversităţile soartei este greu de înfrânt. Pilda este însăşi Istoria autentică a Neamului Românesc, dacă o cunoaştem în adâncime şi cu adevărat. Deci, la lucru, rugând pe Domnul nostru Iisus Christos să ne lumineze cugetul şi să ne fortifice voinţa. „Ajută-te singur şi Cerul te va ajuta!", spune înţelepciunea antică, iar inamicii Adevărului, Justitiei şi Omeniei nu o vor putea dezminţi.
În numele Groupe „Realites Roumaines", Paris,
Dr. Cornelie Dragodan
Primim răspunsuri la E-mail rodica.simona35@yahoo.co
________________________________________
Aşa cum anticipam în partea a III-a a serialului[8], pentru generaţia lipsită de disciplina de studiu „Istoria României", vom prezenta, în cele ce urmează, câteva consideraţii asupra genezei şi evoluţiei neorevizionismului ungar. Odată cu sfârşitul Primului Război Mondial soldat cu înfrângerea Puterilor Centrale, Austro-Ungaria - stat multinaţional - s-a dezmembrat, lupta de eliberare naţională a popoarelor asuprite a triumfat, iar România, la 1918, şi-a văzut împlinit idealul îndreptăţit al unităţii tuturor românilor în fruntariile aceluiaşi stat. Totodată, sfârşitul primei mari conflagraţii mondiale, prin sistemul tratatelor de pace încheiate la Paris, a obligat guvernul de la Bucureşti să facă o reevaluare a configuraţiei geostrategice în care se găsea ţara noastră. În privinţa frontierelor de sud, Take Ionescu, ministrul de Externe al României în acele vremuri, considera că pentru cel puţin două generaţii, începând din 1920, nu vor putea exista relaţii bune între români şi bulgari deoarece: „Ei nu pot uita pe 1913, ai noştri nu pot să uite pe 1916". Cât despre relaţiile cu ungurii, acelaşi om politic preciza: „Vom putea avea cu Ungaria relaţiuni corecte, dar alianţa care să-mi dea siguranţa noilor mele graniţe, liniştea aceea în mijlocul căreia poporul poate lucra la operele de pace, în alianţă cu Ungaria, e cineva nebun dacă ar crede că se poate găsi"[9]. Într-adevăr, previziunile marelui om politic s-au confirmat. Ungaria a dovedit că nu a tras învăţămintele cuvenite din lecţia istoriei şi, la mai puţin de un an de la data când a trebuit să se recunoască învinsă, a trasat programul unei vaste ofensive politico-diplomatice şi, în perspectivă, militare, în vederea reocupării teritoriilor desprinse de ea prin voinţa exprimată plebiscitar de popoarele supuse prin forţă, până la 1918, dominaţiei Budapestei.
Pentru înţelegerea corectă a revizionismului ungar trebuie făcut recurs la câteva date statistice privind teritoriul şi populaţia Ungariei înainte şi după Tratatul de la Trianon. Contele Apponyi Albert, şeful delegaţiei maghiare la Conferinţa de Pace de la Paris, a manipulat date şi cifre exagerate. Ca efect al Tratatului de la Trianon, „Ungaria a pierdut 190.265 kmp.(67,27%) din suprafaţa totală de 282.870 kmp (exclusiv Croaţia) şi 10.665.287 de locuitori, sau 58% din totalul de 18.264.533 de locuitori, câţi avea Ungaria imediat înainte de încheierea păcii. Din locuitorii teritoriilor unite cu statele formate în urma tratatului, 8.130.287 (76%) erau neunguri care reveneau la patria de baştină şi abia 24% sau 2.535.000[10] erau unguri care deveneau minoritari în ţările respective"[11]. În Ungaria interbelică obiectivul principal al politicii de stat era întreţinerea spiritului naţionalist-şovin şi revizionist. Evident, şocul economic cauzat de pierderea unor teritorii bogate în materii prime şi resurse agro-alimentare, precum şi dezechilibrul pieţei interne au determinat o criză socială puternică, agravată de sosirea unui număr mare de refugiaţi din teritoriile unite în state naţionale. Noii guvernanţi de la Budapesta, nereuşind să gestioneze criza şi să redreseze ţara, au dat vina pe „imensele pierderi teritoriale" şi au creat o veritabilă psihoză colectivă de frustrare care a facilitat cursul naţionalist-şovin şi revizionist. La început mai reţinut, manifestat îndeosebi în activităţile culturale, apoi tot mai deschis, revizionismul a devenit religia maselor nemulţumite de criza social-economică.
Transfugii - peste 200.000 numai din Transilvania[12] -, disperaţi datorită declasării lor sociale şi economice, au devenit promotorii acestei psihoze pe care guvernanţii au cultivat-o şi întreţinut-o mereu[13]. Nemulţumit de recunoaşterea pe plan internaţional, prin Tratatul de pace de la Trianon, a înfăptuirilor istorice realizate la sfârşitul anului 1918 de către popoarele asuprite din fosta monarhie bicefală, amiralul Horthy Miklós, care a preluat puterea în primăvara anului 1920 (la 1 martie), devenind regent al Ungariei (proclamată monarhie de către Parlament), va promova, timp de mai bine de două decenii, o politică revizionistă şi revanşardă, perma¬nent ostilă statelor succesoare, adică Iugoslaviei Cehoslo¬vaciei, şi României, iar într-o primă perioadă, chiar Austriei[14]. Dintre ţările vecine Ungariei, prima şi cel mai puternic vizată de politica revizionistă a Budapestei a fost România. Aşa cum recunoşteau autorii Istoriei Ungariei, încă „[...] din momentul semnării Tratatului de la Trianon, Ungaria a considerat drept una dinte acţiunile sale cele mai importante revizuirea acestui tratat. Folosind toate mijloacele de propagandă ale epocii, ca şi instrucţia publică şi formele educaţiei colective, Ungaria a decretat nedreptatea Trianonului şi necesitatea revizuirii tratatului de pace [...]"[15].Astfel, chiar în toamna anului 1920, la 13 noiembrie, când Parlamentul de la Budapesta a ratificat amintitul tratat, în finalul şedinţei deputaţii au depus următorul jurământ: „Cred în Dumnezeu. Cred în Patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare". Se dădea astfel semnalul campaniei revizioniste oficiale, campanie desfăşurată sub lozinca: „Nem! Nem! Soha!" („Nu! Nu! Niciodată!"), adică nu va fi acceptată nicicând desfiinţarea „Ungariei Sf. Ştefan".
În Memorandumul Revizionist al lui Horthy se spunea că „inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru că ea este cea mai puternică dintre statele vecine. De aceea, principalul ţel al politicii noastre externe este rezolvarea problemelor cu România prin recurgerea la arme"[16]. Iată ce declara amiralul Horthy într-un discurs celebru rostit la 20 septembrie 1920: „[...] duşmanii noştri sunt în prezent austriecii şi românii. Ne vom măsura forţele cu ei şi cred că vom învinge"[17]. În vederea atingerii obiectivelor vizate, amiralul Horthy a stabilit priorităţile tactice ale politicii Ungariei. Acestea erau următoarele: Întărirea cât mai rapidă a armatei ungare, apreciată drept „factorul cel mai demn de încredere", în pofida interdicţiilor previzibile a fi incluse în tratatul de pace privind forţele armate, precum şi găsirea căilor de eludare a acestor interdicţii. Apelarea la mijloace diplomatice inteligente spre a profita de contradicţiile existente între statele Antantei. În acest sens, s-au făcut tatonări pe lângă Marea Britanie[18] şi S.U.A., în contrapartidă cu Franţa[19]. După eşecul discuţiilor cu Marea Britanie, au debutat tratativele cu Franţa, întrerupte din cauza protestelor britanice. Decizia de a face serioase concesii economice, pentru a obţine „bunăvoinţa" politică în schimbul pătrunderii nestingherite în Ungaria a capitalului puterii vizate. Spre exemplificare, Ungaria a oferit Franţei controlul Căilor Ferate Maghiare, precum şi fabricile statului profilate pe construcţia de maşini.
Exploatarea şi alimentarea contradicţiilor şi animozităţilor existente între unele state: Cehoslovacia, Polonia, U.R.S.S. Promiţând Poloniei sprijinul său, Budapesta sconta pe acordul (tacit) al Varşoviei la ocuparea de către Ungaria a Slovaciei şi a Ucrainei Subcarpatice[20]. Urmare a acţiunilor concertate ale Ungariei, aceleaşi puteri care au legitimat Tratatul de la Trianon au permis fărămiţarea României în anul 1940. Neorevizioniştii cred cu tărie că Trianonul va pieri. Putem fi indiferenţi?
--------------------------------------------------
[1] Ref. J-P Besse: „Nicolas Horthy, le régent meconnu". Ed. Via Romana, Paris, 2016.
[2] Ref:Jacques Ancel, ed. Gallimard, 1938, pg.176-177.
[3] A. Muzet: „La Roumanie Nouvelle", Collection „Les Pays Modernes", Pierre Roger & Cie, Paris 1920, pg.33; 50 -52.
[4]„La décomposition des nations européennes", 2-éme édition augmentée, ed. F-X de Guibert, Paris 2010.
[5] Ex. Kosovo: în 1900, serbi 90%; în 1999, serbi 15%.
[6] revista „Civitas", nr. 54, dec. 2014, pg. 32-37, articolul: Le Jobbick). L. Valette pare să ignore faptul că Transilvania nu a fost încorporată Ungariei decât 51 de ani (1867-1918)
[7] Foaia Diecezana Caransebeş, XXXIII, nr. 47 din 2 dec. 1918, Ref: I.A. Pop şi I. Bolovan, op.cit.,pg 331-332.
[8] http://www.art-emis.ro/analize/3739-autismul-politic-si-insecuritatea-nationala.html
[9] Take Ionescu, În chestiunea Banatului şi a politicii noastre externe, Bucureşti, f.e., 1920, p. 74.
[10] În protestul înaintat Conferinţei de Pace de la Paris de contele Apponyi Albert, şeful delegaţiei ungare, figurează 2.750.000 de unguri, exagerare oarecum firească, dictată de poziţia precară de pe care trata Ungaria. Ultima statistică ungară din 1988 întrece cu mult pe Apponyi în manipularea datelor şi dă cifra de 3.227.000, fără a menţiona că ea include pe evrei în numărul ungurilor. Oricum, propaganda revizionistă s-a lamentat timp de 80 de ani pentru pierderea acestor două milioane şi jumătate de conaţionali şi n-a avut vreodată un cuvânt de apreciere pentru reintegrarea la ţara de baştină, a peste opt milioane de foste minorităţi. Emilian P. Braşoveanu, op. cit., p. 11.
[11] Ibidem.
[12] De remarcat că refugiaţii din Transilvania, în mare parte reprezentanţi ai fostelor clase conducătoare, erau elementele cele mai virulente ale dreptei revizioniste. Din cei 239 de deputaţi ai parlamentului horthyst, 79, adică o treime, proveneau din fostele provincii unite acum cu statele naţionale, în timp ce studenţii refugiaţi reprezentau 40% din numărul total al studenţilor din organizaţiile revizioniste. Ibidem, p.14.
[13] Ibidem, p.14.
[14] În context, menţionăm diferendul ungaro-austriac privind Bürgenland-ul şi oraşulSopron (n.n.).
[15] ***Istoria Ungariei, Vol. 1918-1945, Budapesta, Editura Academiei Ungare de Ştiinţe, 1986, p. 423.
[16] Gyula Juhasz, Hungarian Foreign Pollicy (1919-1945),Budapest, 1979, p. 42.
[17] Arhiva Parlamentului României, Fond. M.C.G., Serviciul istoric, dosar 826/1919-1920.
[18] Nu este lipsită de interes nici argumentaţia partenerilor de discuţii. Astfel, însărcinatul cu afaceri al Marii Britanii atrăgea atenţia guvernului său asupra rolului militar pe care l-ar putea juca Ungaria, susţinând că „România multinaţională, frământată de probleme interne ar fi incapabilă să stopeze atacul Armatei Roşii". Dombrády Lóránd, Tóth Sándor, A Mágyar Királyi Honvédség (Armata regală ungară. 1919-1945), Budapest, Zrinyi Katonai Kiadó, 1987, p. 21. Ulterior, Anglia va înclina balanţa în favoarea Micii Înţelegeri, în pofida ameninţărilor mai mult sau mai puţin voalate şi chiar a şantajului Budapestei că, dacă nu va primi sprijinul scontat, se va orienta din nou spre Germania (n.n.).
[19] Trebuie menţionat faptul că Franţa a cochetat cu ideea atragerii Ungariei la o intervenţie antisovietică. Pentru aceasta, s-a promis Budapestei echiparea unei forţe militare de 100.000 de soldaţi şi sprijin în privinţa revendicărilor teritoriale la Conferinţa de Pace (n.n.).
[20] Protestele concertate ale României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei au împiedicat realizarea obiectivelor preconizate. Ulterior, Ungaria a ocupat Ucraina Subcarpatică în două etape: la 2 noiembrie 1938, prin „primul arbitraj de la Viena", şi apoi la 15-17 martie 1939; în ambele împrejurări, ea a avut sprijinul total al Italiei şi Germaniei. De notat că România a refuzat, în martie 1939, teritorii în Ucraina Subcarpatică (n.n.).