Ce zic politicienii români, cei unguri, secuii, anonimii și ce efecte are practica toleranței prost înțelese asupra viitorului relațiilor politice româno-maghiare, prin ignorarea legii, vom vedea.
Igen. Vannak és voltak román provokátőrők/provokátorok. Mint, peldaul, a volt kollegám, Radu Ceontea. Rolla már irtam. De közbe meghalt. Nu voi spune de bine nimic despre el. Se va vedea ce rol va fi avut în organizarea venirii românilor din susul Mureșului la oraș, în martie 1990. Eu aștept desecretizarea documentelor referitoare la această tragedie. De most a Csibi ügyről irnék.
Despre acțiunea lui Csibi Barna, despre ecourile ei în presă, în lumea politică din România și din Ungaria cred că se vor scrie studii. Sperăm că ele se vor scrie înainte ca românii, indignați de atacarea valorilor simbolice ale națiunii lor, să îi păruiască pe prietenii lui Csibi Barna și înainte ca prietenii lui Csibi să răspundă, întru apărarea comunității atacate, fără cauze și fără motiv, desigur, păruindu-i pe cei care i-au păruit. Ca la Târgu Mureș, în 1990, unde fiecare comunitate este convinsă că ceilați au început. Sau invers, înainte ca ungurii etc.
Reamintesc că la 19 martie 1990, în jurul orei 17, unui cetățean din Sovata, interogat de Csibi pe blogul său, într-un interviu video recent, i se ceruse să organizeze plecarea spre Târgu Mureș a unor corelegionari, cu argumentul că «Őlik a magyarokat!» Nu știu ce temeinicie avea la ora aceea argumentul telefonic, dar știu, din declarația intervievatului, că acesta nu avea nevoie de nici o verificare a informației și că toți cei adunați după baterea clopotului în dungă, a primejdie, au plecat din Sovata ca la bătălie, povestitorul luându-și securea.
Și poate să fie și mai rău. Fiindcă rău a mai fost. Ar trebui să ne aducem, aminte, nu a trecut prea multă vreme. Abia vreo 70 de ani. Csibi Barna ne aduce aminte de ce s-a întâmplat la 1848. Noi ne aducem aminte de ce a fost în 1990, în 1940, în 1944, în 1919.
Nimeni să nu știe cine este de fapt individul care a început să zgândăre, în numele unei concepții etnocentriste, de acută paranoia, spiritele. Csibi Barna este cel care o ține așa de o vreme. Din provocare în provocare.
Pentru moment : Cine este Csibi Barna ? Un individ, cetățean al României, eventual viitor cetățean și al Ungariei, dacă va solicita acest lucru, în noul cadru legislativ privitor la dubla cetățenie, funcționar public român, membru al Gărzii Secuiești, organizație iredentistă care funcționează pe teritoriul României, sub masca unei asociații culturale. Tânăr îndoctrinat până la măduva oaselor de o viziune paseistă, etnistă, construind un program de acțiune politică la limita ilegalității, bazat pe buna cunoaștere a tertipurilor legale, dar luând în final în calcul și folosirea forței, de vreme ce se simte reprezentat de metafora gărzii.
Regula construirii unui scenariu spune că dacă se introduce o pușcă în scenă, în actul întâi, se va apăsa pe trăgaci în actul ultim. Așa e și cu gărzile. Nici nu mai are importanță care gărzi au fost fondate primele, Gărzile lui Maniu sau Garda zdrențuroșilor, a Secuilor sau a Maghiarilor. Odată intrate în scenă se vor manifesta violent, fiindcă pentru asta au fost create.
Csibi Barna pare să fie convins că prin realizarea unui «stat secuiesc» independent, în centrul altui stat independent, se vor creea condițiile politice care să permită trasarea drumului spre Paradis al comunității căreia îi aparține. El cere președintelui României un pașaport la intrarea, marcată printr-un panou ad-hoc, într-un teritoriu care nu are nici cea mai vagă îndreptățire de existență administrativă legală. Tot o provocare simbolică. Cere eliminarea numelui poetului Mihai Eminescu din nomenclatura străzilor unui oraș din România, dintr-un imaginar «ținut secuiesc», pe temeiul faptului că în secolul al XIX-lea, tânărul Eminescu a publicat un text anti-maghiar într-o gazetă românească de la Budapesta. Această atitudine este anistorică, în felul acesta, coborând în timp din conflict în conflict, menținem o atmosferă de vendetă. Ca și în cazul spînzurării lui Avram Iancu. Cisbi Barna ar trebui să știe că avocatul Avram Iancu nu a fost un borfaș de drumul mare, că a făcut studii de drept în ungurește, că a citit cărți de ideologie revoluționară în Biblioteca Teleki din Târgu Mureș, că avea de fapt aceiași concepție politică ca și Kossuth, că, deci, dacă Kossuth ar fi avut inteligența să acorde drepturile solicitate de români, nici un conflict nu ar fi avut loc, dimpotrivă românii ar fi luptat alături de unguri contra armatei imperiale austriece și armatei imperiale rusești, Petőfi Sándor nu ar fi fost ucis de un ulan cu lancea pe câmpia de la Albești, adică Féhéregyháza, lângă Sighișoara, iar eu nu aș avea de ce să mă revolt contra prostiei acestui provocator.
Dar în această logică a eliminării, a purificării, orice denumire de stradă care face referință la un eveniment care a implicat odinioară comunități în conflict ar trebui interzisă. De ce s-ar accepta acum, la București o casă de cultură Petőfi Sándor, o stradă Bem sau Kossuth, altundeva. La Târgu Mureș o administrație a schimbat numele străzii Kossuth în strada Călărași. Și invers. Există o acțiune de contencios administrativ pentru acest conflict, despre care se dă seama la 13 Iulie 2007. Ceea ce înseamnă că strada Kossuth, care exista ca atare, de pe vremea Regiunii Autonome Maghiare, înainte de 1989 la Târgu Mureș, și-a schimbat numele de cel puțin două ori de atunci, în funcție de culoarea etnică și politică a administrației. Sunt, la modul absolut, împotriva acestui tip de conflict inventat, în care văd o provocare perpetuă, bătălia fiind de data asta între români.
« Plângere penala pentru strada Kossuth la Targu-Mures. Conducerea PRM Mureș va depune plângere penala impotriva prefectului Ciprian Dobre si a primarului municipiului Targu-Mures, Dorin Florea. Conducerea filialei locale a PRM ii acuza pe primar si pe prefect ca au incalcat o decizie a instantelor de judecata, prin care se suspenda hotararea CL Târgu-Mures de schimbare a numelui strazii Calarasilor in Lajos Kossuth. "Hotararea de consiliu local a fost suspendata in 2005 de Tribunalul Mureș, iar dosarul pe fond se judeca si in prezent. In mod ilegal, atat Primaria, cat si Prefectura nu au respectat hotararea instantei, ceea ce constituie fapta penală. Ne vom adresa Parchetului de pe langa Judecatoria Târgu-Mures", a declarat vicepresedintele PRM Mures, Adrian Moldovan.
In replica, prefectul spune ca reactia PRM este nejustificata si ca hotararea CL nu este suspendata. "Nu există o hotărâre irevocabilă, actul administrativ nu e suspendat", a declarat Dobre.
Reprezentantii Primăriei Targu-Mures afirma la randul lor ca in momentul trimiterii spre rejudecare a fondului cauzei, Curtea de Apel Targu-Mures a ridicat suspendarea hotararii instituita de Tribunalul Mures. PRM Mures a atacat in contencios administrativ HCL Targu-Mures prin care denumirea strazii Călărașilor era schimbata cu numele lui Kossuth Lajos. Reprezentantii PRM considera ofensator la adresa romanilor ca o strada din Targu-Mures sa primeasca acest nume, in conditiile in care ei sustin ca Kossuth Lajos ar fi fost criminal de război. (de Adrian A. Giurgea)
Totuși, vreme de cinci decenii, denumiri de acest gen au fost acceptate în toată Transilvania, dar și în restul României, fără ca oamenii să se căsăpească pentru a le înlătura. Ceea ce însemnă că, diferite formații etniste — PRM, Partidul Civic Maghiar și UDMR fiind pentru mine, din strict acest punct de vedere, similare — produc teme de conflict, pentru a acumula capital politic.
Ceea ce mi se pare cu adevărat important, chiar grav, este că Csibi Barna nu lasă să se vadă că are vreun fel de program social sau economic. În orice caz, pentru moment, nu pare să știe că e nevoie de așa ceva pentru statul la care visează, chiar minuscul, entitate despre a cărei complexitate junele cu aer de judocan nu pare să aibă idee.
Prietenii mei unguri s-ar putea să-mi dea a înțelege că greșesc acordând prea multă atenție unui extremist, marginal, etc. Unii zic că ar fi un dezaxat, un paranoic. E prea ușor să ne debarasăm cu astfel de scuze, taxându-l de iresponsabil, eludând natura acțiunilor sale, care toate ating valori simbolice. Deci nu întâmplător alese, inteligent alese, tocmai pentru că reacțiile la provocare vor fi mai puternice.
Analizele mele politice și cunoștințele mele istorice mă fac să cred că trebuie să acordăm toată atenția tocmai, și mai ales, mișcărilor și formațiunilor marginale. Ele sunt acelea care sunt adevăratele purtătoare ale nou-vechiului. Nu echilibratele, moțatele și învechitele formațiuni clasice, orientările cunoscute, cu soluții repetate, experimentate. Electoratul actual este saturat de neputința ieșirii din criză, de similaritatea discursurilor, de impotența politrucilor, burghezi ai politicii de toate culorile și etniile, care se agață de putere cu tot dinadinsul, rezolvarea problemelor irezolvabile nefiind proclamată decât cu ocazia discursurilor electorale, împănate de promisiuni repede uitate. Orice aparentă soluție neaplicată, adică orice altceva pare mai interesant decât același lucru. În Franța succesul formațiunii Marinei Le Pen, de dreapta, antiimagraționistă, pare de data asta asigurat. Din saturație, din plictiseală, electorii anunță că vor vota reprezentanții acestei formațiuni marginale, fără ca să ceară granții de reușită, o clarificare metodologică privitoare la programul social al fiicei lui Le Pen. Simpla preferință națională, adică etnismul pare să fie și în acest caz soluția miracol.
Primul set de întrebări. Cui folosesc provocările lui Csibi Barna ? Dacă le considerăm teste, așa cum orice instituție sau organizație politică face teste, înainte de a lansa o campanie, publicitară, politică, de informare sau dezinformare, atunci putem presupune că Csibi Csaba este un instrument al unei organizații. Care din ele ? Garda secuiască ? UDMR/RMDSZ ? Partidul Civic Maghiar ? Serviciile secrete ale Ungariei ? Serviciile Secrete ale României ? Alte Servicii Secrete ?
Sau Csibi Barna este el însuși creator de teste și beneficiar al zgomotului pe care l-a produs, pentru moment vătuit de dublura costumului de paiață neagră în care se prezintă, măscărici în fața unui public de prunci ieșiți în părculețul din centrul unui orășel de provincie din centrul României. Poate vrea să se lanseze în politică și se va stâmpăra, după ce va fi ales în vreun Parlament, la București sau la Budapesta. Sau chiar la Bruxelles. S-au mai văzut cazuri. Sau, dimpotriva, va deveni din ce în ce mai agresiv și vindicativ, ca Tőkés László, eroul inventat al unei revoluției inexistente. Mișcare spontană pe care eu o numesc Zaveră, în partea ei pozitivă, populară și naivă, unde au existat victime nevinovate, de toate neamurile, și Restaurație, în partea ei negativă, unde există profitori și tâlhari vinovați, de toate neamurile.
Bizară este supraviețuirea dezinformării privitoare la rolul lui Tőkés. Se știe acum, se recunoaște că în România nu a avut loc nici o Revoluție, că a fost o lovitură de stat. Și cu toate acestea i se atribuie, în comunitatea maghiară, dar și în anumite cercuri ale societății civile române, lui Tőkés un rol important în declanșarea evenimentelor din decembrie 1989. Chair printre românii care au participat efectiv la Zaveră, mai stăruie aceiași impresie. Dar atunci, nu cumva am putea accepta o simplă corecție logică. Rolul lui T. L. este acela de actor, legendat, al unei lovituri de stat. Care a crezut până la urmă în propria sa legendă, jucând un rol care i se repartizase, la început într-un alt scenariu. Sau pur și simplu, a găsit noi sponsori, lefegiu cum pare să fie.
Știu că puțini unguri sunt dispuși să accepte această interpretare. Contez pe timpul care va dispersa cețurile grenadelor fumigene ale dezinformării, lansate în decembrie 1989.
Csibi Barna nu ar fi primul care practică astfel de metode de lansare în politică. Unul Adolf ținea discursuri într-o berărie din Munchen, altul Vladimir Ulianov bătea apa în piuă într-o cafenea din Șvițera, până s-a găsit cineva să scoată bani și să-i îndemne să treacă la fapte, să pună în practică proiectele. În ambele cazuri s-au găsit și serviciile secrete dispuse să-i manipuleze și sponsorii dispuși să-i finanțeze.
Îi va fi mai greu lui Csibi să găsească sponsori, fiindcă pentru moment pare să nu fi înțeles că sponsorii nu pot fi decât cei care au bani. Ori el crede că își poate permite să îndemne la consumul național, în dauna comerțului internațional. Și chiar folosește vechile afișe ale celor care au mai încercat asta cândva. În Ungaria. Nu a avut umorul să reia afișele celor care cereau românizarea economiei în România, în aceiași perioadă cu modelele sale ungurești. Fiindcă Csibi vorbește desigur ca un naționalist, dar are un discurs ce poate fi confundat pe alocuri cu cel anti-evreiesc tradițional.
Poate că Csibi contează pe averile ungurilor, de viță veche și de rasă pură, care au avut succes în State sau în Germania. Dar se pare că, pentru moment, aceștia finanțează doar situri « iredentiste », nostalgice mijloace de educație și organizare, pentru veleitari și naivi (situri de istorie recentă, dacă vreți !) de genul Nem, nem soha (Nu, nu, niciodată, referință la neacceptarea perpetuă, de către unguri, a deciziilor Păcii de la Trianon, 1920, sau ale Păcii de la Paris, 1947) Puteți consulta situl la adresa http://nemnemsoha.gportal.hu/. Și veți găsi o colecție bogată de afișe, texte, discursuri, fotografii și cântece care toate reprezintă bazele ideologice ale permanentului revizionism al unei majorității maghiare, pentru care contestația granițelor și a statu-quo-ului este sursa forței de coeziune națională de care se agață, cu o tristă disperare, o națiune care se teme că va fi înghițită, fagocitată de vecinii ei, pe care, cândva, i-a stăpânit politic.
Am mai scris-o, această mentalitate de ghetto este distructivă. Propuneam unor unguri și unor români să gândim împreună la posibilitatea ieșirii din această înghețată și mortală încremenire în proiect, care ne blochează energiile și nouă, românilor, ne împiedică să construim un proiect îndrăzneț, plauzibil și colaborativ. Cu toți vecinii. Altul.
Adresa portalului
Denumirea gazdei : nemnemsoha. gportal. hu Furnizor internet : 23VNET Ltd. Continent : Europa. Țară : Ungaria. Cod țară : HU (HUN). Timp local :* 22 Mar 2011 19:14. Latitude : 47 Adresă IP : 94.199.53.10 Longit : 20
Al doilea set de întrebări. Indignarea nemăsurată sau măsurată a unor reprezentanți ai opiniei publice, a unor oameni politici sau a unor ziariști este o metodă suficientă și activă de atâțare sau de temperare a relațiilor dintre comunități ?
Care dintre metode este cea mai productivă ? Indignarea măsurată, cea nemăsurată sau eventual tăcerea înțeleaptă ? Putem lăsa fără ripostă, în calitate de cetățeni ai României, cu un individ să declare că Țara Secuilor, un teritoriu care a fost și a rămas nedefinit din unghiu adminsitrativ, nu este România ? Dacă nu e România, atunci ar trebui să aflăm ce este ? O altă țară, un ținut inexistent adică o Utopie, o anexă, un conglomerat de județe autonome, o ipoteză sau un relicvat al Evului Mediu târziu ? Am putea continua.
Noul conducător al partidului etnic UDMR, Kelemen Hunor, s-a desolidarizat delicat dar ferm de provocările lui Csibi Barna, cu argumentul clasic că nu este reprezentativ pentru comunitatea maghiară din România. Poate că nu este reprezentativ, dar ce înseamnă a fi reprezentativ? Un număr apreciabil de voturi ar fi suficient să-l facă reprezentativ. Și un vot, în anumite condiții, se poate obține ușor, fiindcă i se asigură comunității maghiare, prin legea actuală, o reprezentare parlamentară care este excepțională.
Europarlamentarul nostru, Tőkés László, s-a desolidarizat de acțiunea execuției simbolice : «Ezt az akciót egyébként elítélte Tőkés László, az Európai Parlament alelnöke, az Erdélyi Magyar Nemzeti Tanács (EMNT) elnöke, […]
Tőkés László az arab világban előforduló leszámolásokhoz hasonlította az "Avram Iancu-akasztást". "Ez az arab világ stílusa. Nemzeti ünnepünk alkalmával azt mondhatom, hogy ennek az akciónak semmi köze nincs a magyarok ünneplési hagyományaihoz, a mi ünnepeink nem valakik ellen irányulnak" – a declarat Tőkés. Ceea ce este o rezervă înțeleaptă, fiindcă altfel formațiunea respectivă ar putea fi acuzată cu temei de extremism, ceea ce nu se potrivește cu rolul ce-l joacă la Bruxelles.
Repet pentru cine vrea să audă : în realitate, principiile ideologice care se află la baza acțiunilor lui Csibi Barna, sunt mai mult decât reprezentative pentru idealurile politice ale unei majorități. Doar metodele sale nu sunt neapărat aceptate, fiindcă orice om rațional crede că ele pot face mai mult rău decât bine. Nu fac parte dintre cei care, români dar și, eventual, unguri, din naivitate sau din lipsă de informare, se bazează pe un soi de angelism politic pentru a respinge orice analiză temeinică a situației reale. Ca generosul specialist în drepturile omului, Gabriel Andreescu care judecă mai degrabă din auzite și din citiri selective.
Am precizat de mai multe ori, orice temă privitoare la relațiile actuale și de perspectivă din zona est-europeană, mi se pare negociabilă. Toate chestiunile de acest gen sunt de pus în termeni de reciprocitate. Ce oferă, în schimbul autonomiei pe care o invocă insistent, ca pe o soluție salvatoare pentru supraviețuirea comunității sale, în condițiile globalizării, Kelemen Hunor și UDMR-ul ? Dezavuarea blândă sau hotărâtă a provocările de genul celor practicate de Csibi Barna nu este suficientă. Fiindcă inși de acest tip apar ca ciupercile după ploaie. Ce garanții poate da un politician minoritar, pentru o politică de lungă durată? Nici una. Nici tratatele între state nu sunt respectate, darămite promisiunile cuiva care poate fi oricând depășit pe dreapta sau pe stânga de proprii săi concurenți, așa cum s-a întâmplat cu UDMR-ul prin apariția Partidului Civic Maghiar.
Prietenul Cseke va avea, sper, amabilitatea de a mai suporta modul meu direct de a-mi expune opiniile sau interogațiile. Nu cred că noi doi trebuie să fim de acord, dimpotrivă aș dori ca el să fie mai dur, mai explicit și să scoată toate argumentele tari de care dispune pentru a mă contrazice. Fiindcă doar din acest tip de dialog franc putem extrage elementele unei negocieri serioase. Care va da tonul, chiar dacă nu noi suntem negociatorii. Deși, până la urmă, de ce nu? Am putea mai eficienți și mai realiști decât alții. În orice caz, mai eficienți și mai realiști decât românii din diplomația română, care par să nu știe să negocieze pe astfel de teme. Cazul Fundației Gojdu este tipic.
Iată, de pildă, zona în care nu suntem deloc de acord. Eu neg necesitatea și posibilitatea unui partid etnic. Prietenul meu crede că este o formă politică necesară, măcar pentru o perioadă de tranziție. Cseke scrie despre reprezentarea necesară a intereselor comunității sale. Ce-ar fi să facem o listă împreună, ca să vedem în ce măsură interesele românilor și ungurilor din România ar fi divergente sau convergente. Excluzând pentru moment orice supoziție privind nesinceritatea reciprocă, motivațiile și interesele nemărturisite.
[Aici ar trebui introdusă lista pe care o vom redacta împreună.]
Înainte de a face lista, iată o știre tot din 2007, care avea toate șansele să mire pe mulți. Deși interesul comun era evident. «“Nu se poate ca cel mai mare zăcământ de aur si argint din întreaga Europa să fie jefuit de o firmă care nici măcar nu are in obiectul de activitate extragerea acestor minereuri”, a susținut senatorul Gheorghe Funar. In plus, potrivit sursei citate, acest proiect va fi “un adevarat genocid” pentru judetul Alba si județele limitrofe, din cauza prelucrării minereului cu cianuri. In recent incheiata sesiune parlamentară, PRM a promovat în Senat o propunere legislativa privind blocarea proiectului Roșia Montana, care, însă, nu a întrunit sufragiile senatorilor și a fost respinsă. » Nu știu ce s-a ales din această idee. Oricum, proiectul de exploatare nu a fost încă blocat, deși au trecut patru ani. (http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=63869)
Dar Funar și-a pierdut, prin tot felul de reacții excesive, decizii nenegociate și provocări stupide, orice credit politic față de politicienii maghiari din Ardeal. Există o cronologie a epocii Funar de la Cluj, redactată de un ungur, contribuție la istoria recentă a Ardealului, pe care, dacă ar fi redactată și în română, oamenii politici români mai tineri are trebui să o studieze obligatoriu la cercul de «învățământ politic» despre cum nu trebuie tratate relațiile interetncie din Ardeal.
Și acum încă o întrebare. Ce-ar fi dacă ne-am imagina că, pentru a evita discriminările de orice natură, așa cum se tot propovăduiește în ideologia europenistă, toate referințele la naționalitatea, la etnicitatea cetățenilor unei țări ar fi prohibite prin lege, inclusiv în cazul recensămintelor demografice? Pe ce s-ar mai baza conflictele etnice, pe ce presupuneri referitoare la naționalitatea, la etnia declaranților?
http://www.antena3.ro/politica/kelemen-hunor-udmr-nu-renunta-la-obtinerea-autonomiei-120963.html
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, sâmbătă, la Târgu Mureş, că Uniunea nu renunţă la dezideratele din programul său, care prevăd obţinerea autonomiei pe toate nivelurile, informează Mediafax.
Kelemen Hunor a spus că nu comentează declaraţiile ministrului de Externe, Teodor Baconschi, potrivit cărora România acceptă autonomia culturală, dar nu şi pe cea pe criterii etnice.
Liderul UDMR a subliniat că programul Uniunii este cunoscut şi că formaţiunea politică pe care o reprezintă nu renunţă la dezideratele cuprinse în acesta, chiar dacă va dura un timp până ce ele vor fi atinse.
"Nu comentez declaraţiile lui Baconschi. Noi avem în programul nostru prevăzut ceea ce cunoaşteţi foarte bine şi am propus în Parlament câteva proiecte de legi care au fost respinse. Noi nu scoatem dezideratele noastre din program, dar nu am de ce să comentez eu declaraţiile domnului Baconschi. Nu o să comentez. Eu vorbesc de UDMR, de programul nostru, de dezideratele noastre. Va dura până vom atinge aceste deziderate, pentru că aici este vorba despre un lucru care produce anumite sensibilităţi şi doar cu dialog, cu argumente, cu convingere şi doar prin mijloace politice se poate atinge orice deziderat în ceea ce priveşte identitatea naţională, identitatea culturală. Altfel nu se poate. Cât va dura, nu ştiu. Nu o să dau termen, nu am luat diploma la Delphi", a spus Kelemen.
Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, a declarat, vineri, la Târgu Mureş, că România acceptă autonomia culturală, dar nu şi pe cea pe criterii etnice.
"Sigur, ca poziţie de principiu, poziţia României nu se va schimba. Acceptăm autonomia culturală, ca şi procesul de descentralizare administrativă, nu autonomia pe criterii etnice sau teritoriale", a declarat Baconschi. (extras)
Iată acum o zonă unde nu suntem, cel puțin aparent, de acord. Tu scrii : «Érintesz viszont egy olyan kérdést is, amiben úgy érzem, egyelőre más a felfogásunk. És ez a romániai magyarság politikai szerveződése, képviselete. A Te szemedben az RMDSZ mint gyűjtőszervezet (párt) megléte politikai fiaskó, mondván, hogy a kisebbségi népközösségek is ugyanúgy elsősorban társadalmilag rétegződnek és ez meghatározóbb minden etnikai szempontnál. Azt gyanítom, ha magam is többségi lennék, valószínű én is így gondolnám, de mert kisebbségi vagyok, a kisebbségi léthelyzetben eltöltött közel száz esztendő tapasztalata arra figyelmeztet: mindaddig kell lennie egy erős és szavát a politikában egységesen hallató szervező erőnek, amely a tényleges kisebbségi érdekek mentén működik. A baj tehát esetünkben, meglátásom szerint, nem az RMDSZ-szel van, mert ő csak alkalmazkodik ahhoz az eredendően fonák helyzethez, amit a rendszerváltás óta számára az érdekérvényesítéshez teremtettek. Románia mai politikai berendezkedése ugyanis elismeri a kisebbségi érdekvédelmi szervezetek létezését és szerepét, ugyanakkor politikai súlyukat csak akkor fogadja el partnerként, ha a kisebbség aláveti magát a politikai pártszerveződés többségi rendszabályainak. A Dimitrie Cantemir emlegette "struccteve" állapotot tehát eleve már maguk a törvényes előírások hívják életre, kényszerítik a kisebbségre. Tovább pedig megint csak igazad van: e zsákba futás, e "párt is, meg nem is párt" identitás olyan helyzetekbe kényszeríti bele a kisebbséget, amelyekben nehéz helyes válaszokat megfogalmazni.
Nézzünk csak végig a romániai pártokon: jól látható, hogy az ideológia mentén való szerveződés látszat, máz csupán és egyik sem képes leképezni egy-egy társadalmi osztály, réteg, csoport sajátos érdekeit - annál inkább bizonyos, nehezen meghatározható érdekcsoportok viszonyát a hatalomhoz. Ebbe a táncrendbe kell beállnia a romániai magyarság szervezetének is, ha azt akarja, hogy egyáltalán labdába rúghasson. Én magam és még nagyon sokan - egyáltalán nem örülünk neki. Ezért, ha lehet, légy valamivel elnézőbb e tekintetben, s talán mégis létezik másfajta kiút is ebből a kutyaszorítóból.»
Dezacordul nostru e doar aparent. Suntem de fapt, de acord. Doar perspectivele temporale sunt diferite. Ai perfectă dreptate în analiza concretă a raportului între reprezentarea etnică a maghiarilor și reprezentarea doar aparent ideologic-partinică a românilor, în realitate o reprezentare deloc ideologică, mai degrabă mafiotică. Reprezentare pe care deci o contest și în locul căreia aș susține un partid de tipul Partidul Poporului, inițiat de Constantin Cojocaru. (Varianta Cojocaru)
( Cred că ar merita să te uiți puțin la analizele sale și mai ales să traduci câteva pasaje, oentru a putea să le prezentăm eventualilor cititori ai acestui schimb de opinii.)
Dar reforma politică românească, ca și asanarea morală și economică a vieții din România, care interesează deopotrivă și pe români și pe unguri, nu poate avea loc dacă jocurile acestor turme de hoți, organizate în partide, vor fi încurajate de unguri prin UDMR, în numele intereselor comunitare imediate sau de termen mediu. Să depășim perspectiva din unghiul proiectului privind confederația. UDMR-ul poate păstra acțiunea culturală, dar va trebui să intre în alte alianțe, așa cum a și făcut-o la Bruxelles. Ieșirea din capcana EU și reorientarea spre Confederația central, est-europeană, balcanică și caucaziană, despre care am scris nu se va putea face cu partide de tipul România Mare, Partidul Civic Maghiar sau UDMR, toate trei partide etnice, deși evident nu de aceiași forță sau vehemență politică.
Voi continua culegerea și organizarea reacțiilor, revista prese. Și, mai ales, dialogul nostru. Pe curând. Cu toată dragostea și prețuirea.
Dan Culcer
27 martie 2011, Elancourt
ANEXĂ
Diferite modalități de tratare a temei. Caracterizările din paranteză îmi aparțin. Dan Culcer
(Opinie rațională)
Maria. In Gazeta de Sud. «Eram copil si tata arbitra intre mine si sora mea . Deciziile luate de el erau nici ca mine, nici ca ea. Eu fiind mai mare, presupunea sa fiu si mai intelegatoare. E foarte simplu, numiti străzile de acolo omitând istoria ! Strada Soarelui e mult mai bine ! Patriotismul nostru trebuie concentrat acum pe economia Romaniei . O economie puternica ne aduce o Romanie puternică ! »
(Provocare contra provocare. Jignire contra jignire. Argumente istorice contra argumente istorice. Conflict fără învingător, perpetuu, fără împăcare posibilă,vendetta, relații de forță.)
Paranoia maghiara, de la Lajos Kossuth la Viktor Orban. Va avea autorul etnocidului romanilor transilvaneni o strada in Targu-Mures? (extras din Ziaristi Online sau Cuvântul Libertății)
«18 martie 2011
Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, dacă autorul etnocidului romanilor transilvaneni de la 1848 va avea o strada in Targu-Mures, cu numele lui, blestemat de urmașii victimelor: Lajos Kossuth. Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat o scrisoare deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PD-L, organizatia etnica UDMR. In anul 2005, in Targu-Mures, orasul atat de greu incercat de ciocnirile interetnice din martie ’90, cativa politicieni populisti ai UDMR puneau la cale o farsa pe cat de cinica, pe atat de periculoasa: schimbarea numelui strazii Calarasilor – corpul de armata decimat in 1877 in luptele pentru independenta Romaniei – cu cel de Lajos Kossuth, personajul care a girat politic, militar si moral, in anii 1848-1849, etnocidul romanilor transilvăneni.
Intreaga „manopera” fusese orchestrata de consilierii municipali ai UDMR, in ciuda avizului negativ al Comisiei Judetene de Atribuiri de Denumiri din cadrul Institutiei Prefectului. Specialistii acesteia au argumentat zadarnic ca denumirea in Targu-Mures a unei strazi care sa poarte numele lui Kossuth reprezinta o provocare si o umilire pe cat de inutila, pe atat de primejdioasa, a populatiei romanesti. Proiectul insa a fost introdus si votat in regim de urgenta, profitandu-se de majoritatea pe care pe care si-au asigurat-o consilierii UDMR cu sprijinul a doi consilieri ai PD!
Documente de stare civila emise pe o adresa inexistenta!
Hotararea nr. 255, din octombrie 2005, a Consiliului Local municipal a fost atacata in justitie si suspendata de Tribunalul Mures ca ilegala si abuziva. Insa, in dispretul legii, sentinta nu a fost pusa in executare de primarul municipiului, dr. Dorin Florea, asupra caruia s-au exercitat presiuni politice si administrative imense. Ceea ce a produs deruta in randul autoritatilor locale: persoanele neavizate au trimis hotararea Consiliului Local municipal (desi ea fusese suspendata de justitie!) Ministerului de Interne, care a retrimis-o Serviciului Comunitar de Evidenta a persoanelor din judetul Mures! Consecinta a fost ca locuitorii strazii Calarasilor au inceput sa primeasca nu numai acte fiscale, dar si documente de stare civila, pe adresa… strada Lajos Kossuth, strada care, de fapt, nici nu exista!
Vechiul prefect, Ciprian Dobre (fostul inalt functionar „independent” a devenit ulterior deputat PNL), nu a avut nici el vreo reactie, desi Institutia Prefectului are prevazuta printre competente verificarea legalitatii actelor administrative emise de autoritatile publice locale.
Un circ juridic fara de sfarsit
A urmat un calvar procesual, peste trei ani de hartuieli, timp in care procesul s-a plimbat intre Tribunal, Curtea de Apel Mures si retur pentru ca prima sentinta de suspendare a deciziei date de Tribunal a fost casata din motive de forma. Reclamantii, in acest carusel juridic, au fost Asociatia Culturala „Avram Iancu”, Uniunea Vatra Romaneasca si Filiala Mures a P.R.M., reprezentate, pro bono, de av. prof. dr. Ioan Sabau-Pop. Paratul, Consiliul Local al municipiului Targu-Mures, a fost aparat de deputatul UDMR Károly Kerekes, care a folosit toate tertipurile – invocari de exceptii imaginare, incercari de a scoate Primaria din cauza ca neavand calitate procesuala etc., fara succes insa.
La 28 noiembrie 2008, in urma dezbaterii pe fond in care s-au adus argumente juridice pertinente din legislatia romana si europeana, precum si argumentele istorice irefutabile, Tribunalul Mures, prin Sentinta 809 din 26.11.2008, a dispus pentru a doua oara anularea Hotararii nr. 255 din 10 octombrie 2005 a Consiliului Local. Dincolo de repararea unor ilegalitati, decizia Tribunalului a facut dreptate, in primul rand, memoriei celor care in urma cu mai bine de un secol si jumatate au pierit in imprejurari tragice.
Circul juridic insa a continuat. Desi majoritatea actualilor consilieri locali se lamurise despre „greseala” facuta de fostul Consiliu Local si nu a dorit sa se conteste sentinta Tribunalului Mures, avocatul-deputat Károly Kerekes, fara a avea imputernicire, s-a substituit Consiliului Local Municipal si primarului municipiului si a declarat recurs la Curtea de Apel Mures… Dupa ce cauza a ajuns pentru a doua oara in recurs, in anul 2009 (dosar nr. 1577.1/43/2006), acelasi deputat UDMR formuleaza cererea de stramutare la I.C.C.J. si se dispune trimiterea dosarului pentru judecarea recursului la Curtea de Apel Craiova.
Istoria, intre tragedie si farsa
Ce se intampla acum la Targu-Mures este o ilustrare perfecta a constatarii amare a marelui filosof german Hegel: „Istoria tinde sa se repete. Prima oara ca tragedie, apoi ca farsa…”. Se stie ca in urma cu 160 de ani, cu prilejul Revolutiei Ungare din 1848, in Transilvania a avut loc impotriva romanilor un masacru sangeros, un adevarat etnocid. Peste 230 de sate locuite de romani au fost incendiate, barbati, femei, batrani si copii – aproape 40.000 de suflete – au fost impuscati, spintecati, spanzurati.
Peste nici un secol, in toamna lui 1940, in partea de Transilvanie care fusese facuta cadou Ungariei de Germania nazista si Italia fascista prin Dictatul de la Viena, tragedia istoriei s-a repetat: peste 1.100 de romani, civili fara aparare, au fost ucisi de armata ungara horthysta in primele doua saptamani dupa ocupatie. Alte orori au avut loc cativa ani mai tarziu, in toamna lui 1944, la Moisei si Sarmas.
Apoi, in 1999, exact ca in aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat, de data asta insa ca farsa: la initiativa cinica a consilierilor locali ai UDMR – sprijiniti de cativa consilieri ai PNTCD – unii oportunisti, altii ignoranti –, o strada din Targu-Mures a primit numele lui Kós Károly. Dar, dincolo de atentatul la istoria poporului roman, schimbarea denumirii strazii Calarasi in Kossuth reprezinta o grava greseala politica.
Nu-i asa ca merita sa existe, in Targu-Mureș, o strada care sa poarte numele de Lajos Kossuth si care sa-i perpetueze amintirea? La 21 martie, justitia craioveana va decide…
Lajos Kossuth, autorul moral al etnocidului romanilor
Cine a fost, de fapt, Lajos Kossuth, dincolo de imaginea romantica cultivata de generatii in mintile maghiarilor de rand? A fost, fara indoiala, un publicist talentat, un mare orator, agitator politic cu o carisma deosebita si mare patriot ungur. Exclusiv ungur, chiar daca el insusi era slovac de origine. Din pacate, idealurile miscarii revolutionare de la 1848, al carei conducator a ajuns la un moment dat, au fost generoase exclusiv pentru natiunea in care se asimilase. Devenit Guvernator al Ungariei, Kossuth a refuzat sistematic, cu indarjire, tuturor celorlalte nationalitati – romani, sasi, slovaci, sarbi si croati, traitoare in Imperiul Habsburgic – orice drept privind propria identitate nationala.
Din multimea de argumente istorice, morale si politice care exista impotriva atribuirii numelui de Lajos Kossuth unei strazi in Targu-Mures, am ales doar cateva. De exemplu, Kossuth nu a recunoscut nici un drept romanilor din Transilvania si Ungaria in afara „dreptului” de a se dizolva in natiunea ungara. In articolele de fond, pe care le scrie in ziarul Pesti Hirlap, considera ca primul obiectiv care trebuie realizat este „uniunea” Transilvaniei – pana atunci autonoma – cu Ungaria, ca o „conditie a extinderii si dezvoltarii natiunii ungare”. Pentru el, faptul ca romanii constituiau populatia majoritara a Transilvaniei constituia un element insignifiant.
Kossuth, in calitate de conducator al Revolutiei ungare de la 1848, a fost categoric impotriva oricarei emancipari nationale a romanilor. Dupa el, conditia de a li se crea o situatie sociala si economica acceptabila romanilor era ca acestia sa inceteze a se considera o natiune aparte si de a se dizolva in natiunea maghiara. Kossuth declara intr-un discurs tinut in Dieta de la Pozsony (Bratislava): „Dorinta romanilor de a se bucura de o existenta politica nationala deosebita este irealizabila, deoarece ea ar duce la distrugerea unitatii statului ungar. (…) De va fi nevoie, sabia va transa chestiunea”. (George Barit, „Parti alese din istoria Transilvaniei”, II, Sibiu, 1890–1891, p. 755-797).
Kossuth a pus in practica acest veritabil santaj politic
Kossuth a si pus in practica acest veritabil santaj politic, bazat pe superioritatea militara, tratandu-i pe romani cu dispret si intoleranta nelimitate. Ramane ca un document de referinta Proclamatia din 10 octombrie 1848, data la Pesta, prin care ii soma, in termeni ultimativi si injuriosi, pe romani – numindu-i „gunoaie ingrate” – sa revina la „ordine si supunere legala” – adica sa accepte unirea Transilvaniei cu Ungaria si sa renunte la recunoasterea lor ca natiune –, altfel vor fi „exterminati de unguri si secui”.
O alta proclamatie a lui Kossuth, cea din 22 decembrie 1848, prefigureaza violenta la care s-a recurs impotriva romanilor in prima jumatate a anului 1849, cand Transilvania a fost recucerita de trupele guvernului ungar.
Kossuth a autorizat instaurarea unui regim de teroare in Transilvania, prin numirea in functia de comisar civil pentru Transilvania a lui László Csányi. Acesta era un intim al sau, care ii ura visceral pe romani si care a infiintat si a asmutit impotriva lor tribunalele militare – „tribunalele de sange” – si a transformat garzile nationale ungare in „echipe de vanatoare”, care au masacrat femei, copii si batrani fara aparare. In ciuda protestelor si a cererilor insistente ale generalului Bem, scarbit de nesfarsitele atrocitati, Kossuth a refuzat sa-l retraga pe acest călău paranoic. Rezultatul a fost inspăimântător: in doar patru luni, peste 6.000 de români civili au fost asasinați. Numai in judetele Mureș si Târnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc.
Kossuth i-a urmarit cu o dusmanie neîmpăcată nu numai pe români, ci si pe sașii transilvăneni, pentru ca s-ar fi opus „luptei pentru libertatea maghiară”, când, de fapt, ei nu luptau decât pentru propria lor libertate.
Acestea nu sunt speculații, ci fapte, atestate riguros de istorici.
(Dorin Suciu si Victor Roncea)
(Realitate de război civil. Soldații revoluționari ungurii au omorît soldați și civili români. Ungurii civili au omorît civili români. Românii revoluționari sau civili au omorît soladți și civili unguri. Atac, răzbunare, contra-atac, în termeni militari, răzbunare, în numele «dreptății» etnice. E doar o chestiune de vocabular? Sau o situație specifică secolului întreg. Dan Culcer )
Román történész 1848–49-ről
[ 2011. március 24., 20:04 ] [2415]
Becsületükre legyen mondva a Kamikaze szatirikus hetilap szerkesztőinek: amellett, hogy maguk is bolondnak tartják az Avram Iancut felakasztó Csibit, feltették maguknak a kérdést, vajon miről is beszél ez a fickó?
Így érvelnek: 50 évnyi Sergiu Nicolaescu-filmek után arra gyanakszunk, hogy Románia igazi történelme talán más is lehet, mint a tankönyvekben lévő, vagy amit a tévében látunk. Alex Vărzaru provokálta tehát Avram Iancunak a magyarok ellen elkövetett bűnei ügyében Marius Diaconescu történész doktort, a bukaresti egyetem docensét és kollégáját, a volt román külügyminisztert, Adrian Cioroianut.
Riporter: Csibi Barna trikóján Románia térképe van, amiről ki van vágva Erdély. Plakátokat szegez ki, amelyeken azt írja, hogy „Vigyázat, ne vásároljatok a zsidóktól”, szélsőséges, eszement. De mondott egy érdekes dolgot: azért akasztja fel Avram Iancut, mert 1848-ban a hadserege kegyetlenkedett és mészárolt három magyar városban. Igaz ez?
Marius Diaconescu: Igaz. 1849-ben, a magyar forradalom és a román ellenforradalom idején, mert tulajdonképpen erről volt szó, mindkét oldalon voltak kegyetlenkedések. Vagyis nemcsak a magyarok gyilkoltak, hanem a románok is, ahol csak tudtak. A nemzeti gyűlöletnek a feltörése volt az, ami abban az időben létezett. Miért? Gondoljanak bele, az egész XVIII. században a románok vezetői azért harcoltak, hogy politikai jogokat harcoljanak ki népük számára. Azonban volt egy nagy problémájuk: a románokat nem ismerték el létező politikai nemzetként. 1848. március 15-én, amikor Kossuth és a többiek proklamálták Budán a magyar nemzet szabadságát, létrehozván az osztrákoktól független államot, mit akaratak azzal? Visszaállítani a Mohács előtti magyar királyságot, amelyben a magyar legyen az uralkodó nemzet, és a többi népet asszimilálják. Ez váltotta ki az erdélyi románok és horvátok ellenkezését. A románok a magyar nemzetállam ellen keltek fel. Vagyis a románokat kihasználták. Erdélyben ők voltak az ellenforradalom fegyveres karja. A történelemkönyvekben mi azt tanultuk, hogy volt 48-as román forradalom, ami nem igaz. Erdélyben ellenforradalom volt. Mi a magyar forradalom ellen harcoltunk, saját érdekeinket védve.
Marius Diaconescu szerint nem lehet tudni, mi történt 48–49-ben, mert mindegyik fél azt publikálta, ami neki megfelelt. A románok csak a magyarok atrocitásairól, és fordítva. Vagyis hazudtak. „Raboltunk, gyilkoltunk, erőszakoltunk, felgyújtottuk a magyarok házait, akasztottunk. Ez volt az 1848-as forradalom az erdélyi románok számára. A magyarok hasonlóképpen cselekedtek”, egészíti ki.
Adrian Cioroianu azt mondja: „1848-ban a románokat az osztrák kormány felhasználta a magyarok ellen, az oszd meg és uralkodj elv alapján. De nem lehet beszélni erdélyi magyar vagy erdélyi román holokausztról sem”, állítja a történész.
Székely Hírmondó
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu