Cetățenie maghiară
Titlu captivant și urmează o încercare de a rezuma anumite chestii care ne privesc. Voi scrie întâmplări pe care nu le pot dovedi, dar așa le zice lumea, chiar dacă de multe ori mă întreb dacă într-adevăr se întâmplă toate astea în jurul nostru. Voi atinge diferite subiecte care se leagă între ele. Cine are minte, să le înțeleagă.Cetățenia maghiară. Este o postură normală. În Ungaria. Dar cică Parlamentul de la Budapesta a modificat legislația în sensul că solicitanții nu mai trebuie să aibă domiciliul neapărat în Ungaria. Și hop cum s-au găsit niște politicieni români de naționalitate maghiară care să solicite cetățenie maghiară.
Eu nu știu care este avantajul Ungariei cu o astfel de legislație, dar nici atât nu înțeleg rostul unei cereri de cetățenie maghiară din partea unei persoane care nu are reședința pe teritoriul țării vecine cu România. Adică unde se află avantajul (pt. politicieni, avantajul ar fi voturile de la maghiari, pentru că altceva n-au să dezvolte… vina este cu două tăișuri)? De ce nu vor de exemplu cetățenie afgană? Eu de exemplu n-aș solicita așa ceva pentru că nu îi văd rostul.
Tőkés László. Cică preotul din Banat a afirmat că 1 decembrie e zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania. Hai să zicem că sunt oameni cărora le doare unirea din 1918. O fi așa, nu contrazic. Dar nu provoci de asemenea manieră dacă mai ai pretenția de a te bucura de toate drepturile care se oferă unui cetățean român. Nu în cazul în care trăiești în România. Și aici dezvoltăm un pic subiectul.
Am încercat să înțeleg pornirile distinsului preot, care prin 1990 chiar și pe la noi era privit ca un salvatore de la patria. Nația română este de vină pentru traiul de căcat pe care o avem? Greșit! Poporul român este cel vinovat și aici se includ naționalitățile române, maghiare și altele. Dar dacă domnul Tőkés are această obsesie, atunci în loc de provocări și jigniri, de ce nu vine în față cu exemple? Să de jos halatul de preot și să ne arate cum să schimbăm în bine lucrurile. Eu cred și sunt convins că la acest capitol până și bloggerul din mine este mult mai corect și util decât dânsul.
Vina țiganilor. Este și vina noastră, a tuturor! Că ei fură, nu muncesc, trăiesc doar din ajutoare sociale și șmecherii. Dar este un joc în doi, pentru că trăiesc pe spinarea noastră și noi le permitem să-și facă de cap. Dacă nu le-am mai permite furturile și alte figuri, la un moment dat doar munca ar fi singura lor soluție de salvare. În caz contrar ar dispărea de pe fața Pământului din cauza foamei.
Eu cunosc țigani de calitate. Din câte știu există și în blogosferă. Nu dau linkuri acum, pentru că nu știu sigur care e țigan. Dar îi admir moșule! Muncesc, au clipuri video pe YouTube în care mănâncă prăjituri gustoase, sunt preocupați de viața de zi cu zi. Cu toate astea denumirea de țigan îmi provoacă greață din cauza majorității. Dar eu am o atitudine fermă față de ei. Nu-i las să mă fure!
Naționalitatea. Mi se pare un lucru firesc. Să te ții de cultura ta, de obiceiurile tale și să poți vorbi pe limba maternă între „ai tăi”. Dacă îți place portul și muzica populară, e ok din partea mea. Ascultă țam-țaramul (pentru mine orice fel de muzică populară e țam-țaram) că pe mine nu mă deranjează. Distrează-te frate! Dar naționalismul deja nu mi se pare ok! Și prin asta înțeleg diferențiere excesivă, răutăcioasă și dușmănia.
Da, suntem un pic diferiți (români de maghiari), dar atât! Cine depășește acest nivel de abordare, eu cred că greșește. Până nu învățăm că suntem oameni, avem o istorie în spate pe care n-o putem schimba, succesele și insuccesele sunt comune, să acționăm uniți, până atunci vom rămâne un popor bleg. Un popor preocupat cu găinării.
Mie nu-mi este o povară să vorbesc acasă, pe stradă sau la serviciu, în limba pe care înțeleg cei cu care discut. O fi maghiara, româna, engleza, germana sau franceza, pentru mine este ok. În fața mea ești om, un semen de al meu. Dacă pe alocuri diferi prin obiceiuri și alte chestii, este fix „durerea” ta. Dar atunci când începi să te zbați să diferi „prin alte aspecte” care să-mi provoace disconfort, atunci încep să cred că ești un greșit. Un laș care se ascunde din fața problemelor absolute, pentru că mereu este mai ușor cu șovinismul, manevrele, gargarele ieftine care prind la popor și pentru mulți pot să reprezinte o sursă de venituri suplimentare.
România. Nu, nu sunt de acord cu situația țării, dar realizez că suntem vinovați cu toții. Răbd și rezist. Când n-oi mai rezista, oi pleca (Belgia? Suedia?). Până atunci încerc să-mi apăr interesele și să respect și necesitățile celorlalți. Foarte mulți arată cu degetul, dar puțini vin să dea exemple corecte și concrete. Ungurul zice că românul e varză, românul zice că ungurul e bozgor, românul zice că țiganul e hoț, țiganul zice că românul e fraier. Și? Ce am rezolvat cu asta? Rezolvările și rezultatele faine o să apară atunci când ungurul o să-l învețe pe român să devină mai harnic, când românul o să-l accepte pe ungur drept partenerul lui, când românul va pune osul să-l forțeze pe țigan să devină mai corect, când țiganul se va lăsa de oportunismul pe nedrept, etc.
Măi oameni buni. Eu sunt un puțoi care încă nici familie n-a întemeiat. Eu să vă învăț? Să vă fie rușine maturilor!
P.S.: Eu nu pup fundul nimănui. Mă pricep doar la pupat fete. În fața mea poate greși până și un prieten și vina lui va fi catalogat ca atare. Cunoscătorii știu ce vorbesc. Eu am încercat doar să ajut să vă dezvoltați o atitudine mai pașnică și mai corectă. Fiecare avem vina noastră, dar hai să le schimbăm în loc să tot ne dușmănim. Etichetând pe celălalt, nu vei schimba situația nefavorabilă ție!
Despre mine
Cine sunt? Un om tânăr și liniștit, iar atunci când mă satur de prea multă liniște, caut motive de neliniște. Spune-mi Miki, dacă ți-e greu să zici Henrich ori dacă nu-mi poți rosti numele fără să incluzi o literă i, precum Heinrich. Lasă că nimeni n-are nevoie să dovedească cu orice preț că este analfabet.
Cum sunt? Amic cu persoanele realiste și un sfetnic bun pentrunaționaliști extremiști. Le sfătuiesc să stăm departe unul de celălalt, pentru că nu ne potrivim. Ca să ne potrivim, trebuie să mint ori să devin pupincurist, ceea ce este exclus. Rămân concepțiile noastre înrădăcinate și total diferite, care ne obligă să ne evităm reciproc. În schimb, îmi place că persoanele realiste nu se apucă să fie mândri fără argumente concrete.
Ce vreau? Nu vreau aplauze, pentru că știu dacă o să primesc zece aplauze iar în al 11-lea articol o să scriu ceva diferit de opiniile voastre, brusc o să devin omul rău și cel detestat de mentalitatea românească îngustă. În schimb aprecierile sunt binevenite, cele pentru încercarea mea de a rămâne pe drumul corectitudinii.
Ce vrei? Vrei să schimbăm lumea? Mai bine să ne schimbăm în bine pe noi înșine. Știu că românul vrea mai mult decât poate și că străduirea lui se sfârșește mult sub posibilitățile sale. Blogul trebuie să fie o simplă alertă a gândurilor noastre dintre cele mai lucide, cele pe care le exprimăm în public și sunt adunate într-un loc ca să ne amintească de poziția indicatorului ceasornicului.
Ce fac? Ce fac eu pentru România asta? Mă străduiesc cât pot să nu comit măcar greșelile altora pe care le semnalez pe blog. În rest prea multe posibilități nu mi se acordă și nici eu nu vreau să rup acum hamul. Așa este sistemul nostru cu praful în ochi și plin cu interesele burtoșilor cu capetele precum două verze. Nu mi-aș da viața fără rost, pentru ca după un asemenea eveniment tot burtoșii să o ducă bine.
Succese? În online n-am izbutit încă să îmi ating obiectivele pe termen lung. Doar testări, multe proiecte și acum mă aflu undeva aproape de terminarea primului sfert din drumul meu. În schimb dacă ai o discotecă sau un club de noapte pe care vrei să o ridici și mai mult, poate vrei să colaborăm. Mă pricep al dracului de bine în acest business. Batem concurența din zonă și dublăm numărul clienților cu rezultate constante în maxim șase luni.
Cum sunt? Amic cu persoanele realiste și un sfetnic bun pentru
Ce vreau? Nu vreau aplauze, pentru că știu dacă o să primesc zece aplauze iar în al 11-lea articol o să scriu ceva diferit de opiniile voastre, brusc o să devin omul rău și cel detestat de mentalitatea românească îngustă. În schimb aprecierile sunt binevenite, cele pentru încercarea mea de a rămâne pe drumul corectitudinii.
Ce vrei? Vrei să schimbăm lumea? Mai bine să ne schimbăm în bine pe noi înșine. Știu că românul vrea mai mult decât poate și că străduirea lui se sfârșește mult sub posibilitățile sale. Blogul trebuie să fie o simplă alertă a gândurilor noastre dintre cele mai lucide, cele pe care le exprimăm în public și sunt adunate într-un loc ca să ne amintească de poziția indicatorului ceasornicului.
Ce fac? Ce fac eu pentru România asta? Mă străduiesc cât pot să nu comit măcar greșelile altora pe care le semnalez pe blog. În rest prea multe posibilități nu mi se acordă și nici eu nu vreau să rup acum hamul. Așa este sistemul nostru cu praful în ochi și plin cu interesele burtoșilor cu capetele precum două verze. Nu mi-aș da viața fără rost, pentru ca după un asemenea eveniment tot burtoșii să o ducă bine.
Succese? În online n-am izbutit încă să îmi ating obiectivele pe termen lung. Doar testări, multe proiecte și acum mă aflu undeva aproape de terminarea primului sfert din drumul meu. În schimb dacă ai o discotecă sau un club de noapte pe care vrei să o ridici și mai mult, poate vrei să colaborăm. Mă pricep al dracului de bine în acest business. Batem concurența din zonă și dublăm numărul clienților cu rezultate constante în maxim șase luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu