Un profesor universitar canadian francofon, lingvist cu îndelungă experiență în domeniul predării limbilor, demonstrează că bilingvismul este un avantaj intelectual și nu o cale de pierdere a identității așa cum cred unii politicieni și cetățeni canadieni francofoni mai slabi de înger. Același lucru se poate afirma pentru românii și maghiarii din Ardeal. Asimilarea, pierderea identității inițiale depind de mulți alți factori. Inițiale, adică relativ recente, de fapt, fiindcă în decursul secolelor din pricini diverse, transferurile, de care nimeni nu-și mai aduce aminte, au avut loc peste tot. Totuși,asta nu înseamnă că pierderile de substanță identitară nu au nici o importanță, de vreme ce toți suntem oameni. Da, oameni, dar diferiți atît la nivel strict individual cât și de grup. Tocmai această diversitate e importanță. Nu-i tot una să fii maimuță, girafă, elefant sau porc deși toate aceste animale sunt mamifere. Apropiere dintre hominide e mai mare, dovadă că putem face prunci cu oricare din hominizi. Deci și românii cu unguroaicele, și secuii cu moldovencele. Dar nu toți pruncii născuți din astfel de încrucișări devin români sau secui. Există deci și alți factori care intervin. Culturali, demografici,-densități-, politici, sociali, economici. Este ceea ce spune textul de mai jos. Pentru cei care nu înțeleg franceză, o traducere automată cu Google e anexată mai jos. Grija unora sau altora de a nu învăța decât în limba română sau în cea maghiară la liceu sau la facultate este uneori de înțeles dar are și aspecte ideologice monopolistice, de control al imaginii de sine și al istoriei, adică de supremație. Pericolul mai mare vine din direcția modelului cultural și ideologiei pe care o vehiculează o limbă. Și maghiarii și românii, din Ardeal sau din țările vecine sunt mai amenințati de modelul vechiculat de engleză standard, pe cale amercianș, prin filme mai ales.
Românii și maghiarii din Ardeal ar trebui să învețe să-și respecte dublul din oglindă, să renunțe la înfruntare, deci și la recucerirea teritorială și politică-pentru unguri- și să înceteze să scuipe spre oglindă, fiindcă de fapt se scuipă pe sine.
Pe la finele secolului al XVIII-lea, unii din strămoșii mei purtau haine după moda ungurească, dar nu au renunțat niciodată la limba lor și la credința lor. Strămoșii aceștiau era ctitorii bisericii din Berința, se numeau Rozalia Buda și Terente Lenghel, dar erau ortodocși și se țineau români, ba mai mult, unul din familia Buda a ajuns în secolul al XIX-lea în dieta maghiară, după câte știu, ca român.
Dan Culcer
Bilinguisme et assimilation : une mise au point.
(La Presse, 19 février 2009)
Pierre Calvé, Ph.D. - http://pierre-calve.blogspot.com/
En tant qu’universitaire ayant consacré 35 ans à la didactique des langues secondes, je me crois aussi autorisé que MM Lévy-Beaulieu, Rose et Michaud à exprimer mon point de vue sur la question. Voici donc quelques faits qui devraient aider à remettre certaines pendules à l’heure.
Apprendre à communiquer efficacement dans une langue seconde, en plus de procurer d’évidents avantages sur le plan utilitaire, comporte de nombreux bénéfices sur le plan du développement cognitif, social et affectif.
Qu’on le veuille ou non, l’anglais est la langue des communications internationales et sa place parmi les autres matières scolaires fondamentales est indiscutable. Et ceux qui ont la chance de maîtriser deux langues aussi prestigieuses et utiles que le français et l’anglais font l’envie du reste de l’humanité.
Laisser entendre qu’on ne devrait pas « trop » enseigner l’anglais afin d’éviter que tous les Québécois ne deviennent bilingues et finissent par abandonner leur langue maternelle est une aberration. On ne cesse pas de marcher parce qu’on apprend à nager. L’abandon de sa langue en faveur d’une autre par un peuple dépend d’autres facteurs, tant sociaux qu’économiques, et il faut s’assurer, à l’aide de mesures comme la loi 101 et les politiques d’immigration, que « le milieu ambiant » permette au français de continuer de vivre et de s’épanouir au Québec. Une langue disparaît parce que ses espaces vitaux (famille, école, quartiers…) et ses fonctions propres (travail, loisirs…) disparaissent un à un. Les francophones ne se mettront pas à parler anglais entre eux parce qu’ils sont bilingues…
Il est clair qu’il est plus facile d’apprendre une langue seconde quand on est jeune, quand on le fait intensivement et dans le cadre d’activités significatives et pertinentes. Combien de générations d’apprenants avons-nous sacrifiées, et « écœurées », à leur enseigner l’anglais au compte-gouttes, à l’aide d’exercices grammaticaux aussi fastidieux qu’inefficaces? Les expériences des dernières années en immersion et en enseignement intensif montrent hors de tout doute l’efficacité de ces dernières approches, et le fait que non seulement elles ne se font pas au détriment de la langue maternelle, mais contribuent jusqu’à un certain point à en améliorer la connaissance.
Une fois atteint le seuil du bilinguisme fonctionnel, une fois dépassé le fameux « stade de la frustration », on peut consacrer son temps et ses énergies, aux niveaux supérieurs, à des choses plus rentables, sur le plan éducatif, que l’ânonnement d’énoncés répétitifs et insignifiants.
Pierre Calvé, Ph.D. (linguistique)
Bilingvismul şi asimilare: o clarificare.(La Presse, 19 februarie, 2009)Pierre Calvé, Ph.D. - http://pierre-calve.blogspot.com/
Ca un academic care a petrecut 35 ani în predarea limbilor străine de altă parte, de asemenea, eu cred că domnul autorizat Levy-Beaulieu, Rose şi Michaud să-şi exprime opiniile mele cu privire la problema. Iată câteva lucruri pe care ar trebui să ajute pune niste lucruri dreapta.
Aflaţi pentru a comunica eficient în a doua limbă, în plus faţă de furnizarea de beneficii evidente în termeni de utilitate, are multe beneficii din punct de vedere cognitiv, dezvoltarea socială şi emoţională.
Place sau nu, engleza este limba de comunicare internaţională şi locul său printre subiectele de bază alte academic este de necontestat. Iar cei care au şansa de a stăpâni două limbi străine de prestigiu şi utile decât franceza şi engleza sunt invidie de restul omenirii.
Pentru a sugera că ar trebui să nu "prea" sa predea limba engleza, astfel încât toate Quebeckers deveni bilingvă şi abandoneze în cele din urmă limba lor maternă este o aberaţie. Lucrurile nu se opresc de mers pe jos pentru că ai învăţat să înoate. Abandonarea limbii sale pentru un timp de un popor depinde şi de alţi factori, atât sociale şi economice, şi trebuie să se asigure, prin măsuri cum ar fi Bill 101 şi politicile de imigrare că "mediul" permite francez să continue să trăiască şi să înflorească în Quebec. O limbă dispare, deoarece spaţiul său de viaţă (familie, şcoală, cartier ...) şi funcţiile sale (locul de muncă, timp liber ...) dispar una câte una. Franceză nu se va transforma-le să vorbească limba engleză, deoarece acestea sunt bilingve ...
În mod clar este mai uşor să înveţi o a doua limbă atunci când eşti tânăr, atunci când se face intens şi în contextul activităţilor de semnificative şi relevante. Cât de multe generaţii de studenţi am sacrificat, şi "dezgustat" de a preda limba engleză în bucăţele, cu exerciţii de gramatică plictisitor ca ineficiente? Experienţa în ultimii ani, în imersiune şi arată cursuri intensive de dincolo de orice îndoială eficienţa acestor abordări, şi faptul că nu numai că nu sunt în detrimentul limbii materne, dar contribuie într-o anumită măsură să îmbunătăţească cunoştinţele.
Odată atins pragul de bilingvism funcţional, odată trecut faimosul "stadiul de frustrare," ne putem dedica timpul si energia, la niveluri mai ridicate, la lucruri mai profitabile în ceea ce priveşte educaţia, că d Colt "situaţiile repetitive şi fără sens.
Pierre Calvé, Ph.D. (Lingvistică)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu