Apel de ziua naţională a României

Domnule Preşedinte al Senatului,

Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule Prim-ministru,

(1) Chiar dacă marea unire a fost decisă prin voinţa populară exprimată democratic la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 – de peste o sută de mii de oameni printre care 1228 de delegaţi oficiali -, (2) chiar dacă Ungaria a semnat în 1920 şi în 1947 tratate de pace la Trianon şi la Paris care au recunoscut marea unire din 1 Decembrie, aceasta a fost contestată de statul ungar şi de lideri politici maghiari din Ungaria şi din România.

Nu au trecut decât câteva zeci de ani de la bestialele masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania în 1940-1944 de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale. Până în prezent, cu toate că Ungaria face parte din Uniunea Europeană şi declară că îşi asumă valorile ei, nici statul maghiar şi nici reprezentanţii minorităţii maghiare din România nu au condamnat aceste bestiale masacre, nu şi-au exprimat regretul faţă de acestea.

Sper, domnule Blaga şi domnule Boc, că veţi da curs acestui apel cu sentimentul celor care s-au născut pe teritoriul smuls României şi cedat Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena impus în 1940 de Hitler la cererea lui Horthy.

„Cine îşi uită trecutul, e condamnat să-l repete” a spus filosoful spaniol Santayana.

În numele celor care s-au sacrificat pentru unirea Transilvaniei cu România şi pentru perpetuarea ei:

1). Vă cerem să solicitaţi parlamentului şi guvernului din Ungaria, precum şi reprezentanţilor minorităţii maghiare din România, să dea publicităţii cât mai curând posibil unor declaraţii oficiale: (a) de adoptare la nivel statal şi comunitar a unei politici de coexistenţă în Uniunea Eurpeană în spiritul respectării legitimităţii, legalităţii, valorilor civilizaţiei europene, toleranţei, creştinismului, antişovinismului şi antixenofobiei, (b) de dezavuare a contestării — de către lideri maghiari şi de către organizaţii guvernamentale sau non-guvernamentale din România şi Ungaria — a legitimităţii Tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, precum şi a legitimităţii consecinţelor lor, (c) de dezavuare a acţiunilor cu conotaţie iredentistă şi revizionistă ale respectivilor lideri şi organizaţii, având ca posibil scop destrămarea teritorială a României după modelul Dictatului de la Viena din 1940, (d) de regret şi de dezavuare a masacrelor bestiale antiromâneşti înfăptuite în Transilvania în 1940-1944 de autorităţi maghiare horthyste cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare din Transilvania în localităţile Trăznea, Ip, Sărmaşu, Moisei, Nuşfalău, Cerişa, Marca, Breţcu, Mureşenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumărna, Zalău, Huedin, Beliș, Zăbala, Halmăşd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireş, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiş, Şincai, Turda, Ozd, Gădălin.

2). Vă cerem să solicitaţi conducerii Uniunii Europene şi NATO, să ceară, solidar cu România, parlamentului şi guvernului Ungariei, precum şi reprezentanţilor minorităţii maghiare din România, să adopte cât mai curând posibil declaraţiile oficiale menţionate mai sus.

O pace durabilă în Transilvania şi în Uniunea Europeană este posibilă numai după adoptarea unor asemenea declaraţii în consens cu normele şi principiile Uniunii Europene.

Cu toate acestea, dl Laszlo Tokes, lider maghiar de cetăţenie română, vicepreşedintele Parlamentului European, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, a afirmat într-un comunicat din 15 Martie 2011: “La cea de a 90-a aniversare de la semnarea Tratatului de la Trianon – care a dus la ruperea naţiunii noastre – ne-am propus demararea unui proces de vindecare – Vindecarea Trianonului. (…) Acum a venit şi momentul înfăptuirii unităţii maghiare într-un spirit demn de secolul XXI, o unitate maghiară în Uniunea Europeană”.

Acest apel este datorat inclusiv faptului că unul dintre străbunii mei a fost avocatul Ioan Buteanu, lider al revoluţiei naţionale din Transilvania din 1848-1949 ucis prin spânzurare de colaboratorul lui Kossuth Lajos, maiorul Hatvani Imre, în 23 mai 1849.

Bunicul meu Vasile Mureşan urma să fie spânzurat în octombrie 1944 în centrul oraşului Baia-Mare împreună cu trei ierarhi ai bisericii greco-catolice, pentru activitate antihorthystă; din fericire, armata română a eliberat oraşul înainte de data prevăzută pentru spânzurare.

Tatăl meu, Victor Ilieşiu, a fost cenzurat şi hărţuit de autorităţile horthyste întrucât a fost preşedintele Asociaţiei “Şincai” a studenţilor români din Ardealul cedat, şi a fost responsabil al paginii “Grai şi suflet românesc” din ziarul Tribuna Ardealului din Cluj, în anii 1941-1944.

Bucureşti, 30 Noiembrie 2011, de ziua naţională a României – 1 Decembrie

Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului, distins cu Diploma de Excelenţă şi Placheta “Personalitatea anului 2011 pentru o Românie Europeană”
http://www.gds.ong.ro/apel.htm

http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html

http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/93087-Comunicat-de-pres-Asociaia-21-Decembrie-1989.html