M-aș bucura ca scoțienii să voteze
pentru independență și suveranitate națională. Au toate motivele
să-și întemeieze un stat și e de mirare că nu au făcut-o până
acum!
Mai sunt și alte popoare în Europa
care au motive temeinice de a-și cere autonomia sau suveranitatea!
Cum ar fi bascii și catalanii, de pildă. Apariția unor noi state
naționale în Europa și în lume este dovada că procesul de
globalizare, de mondializare, este o abatere de la cursul firesc al
istoriei. Globalizarea este un proces creat artificial, în spatele
unor uși închise, care contravine mersului firesc și natural al
istoriei.
Pentru scoțieni este decisivă
demonstrația faptului că sunt altceva, alt neam, altă nație decât
irlandezii sau englezii, cu care împart insulele britanice. La fel,
pentru catalani este esențial să dovedească că ei nu sunt
spanioli sau galicieni ori basci sau portughezi, popoare cu care își
împart teritoriul iberric.
În cazul „nostru”, al secuilor
din România, decisivă este demonstrația că ei, secuii, sunt
altceva decât maghiari, decât ungurii. Iată de ce:
Motivele pentru care poți fi luat în
serios atunci când pretinzi autonomie, independență sau chiar
suveranitate națională, sunt, în principiu, următoarele:
1. Identitate etnică distinctă,
materializată printr- (1) o limbă proprie, deosebită nu
numai de limba oficială din țara unde locuiesc cei în cauză, dar
deosebită și de orice altă limbă vorbită ca limbă oficială,
de stat, în vreo altă țară. Limba bască și limba catalană,
ca și limba scoțiană, nu se vorbește niciuna ca limbă oficială
a vreunui (alt) stat. Salvarea limbii și a culturii respective de la
dispariție este unul din argumentele dobândirii autonomiei
administrative, a suveranității de stat chiar.
Secuii, din păcate, NU au o limbă
proprie. Sau cel puțin așa susțin ei înșiși, prin liderii lor,
precum și oficialii maghiari. Anume că secuii vorbesc limba
maghiară, iar limba maghiară este limba oficială, de stat, a
Ungariei! Această situație garantează perpetuarea limbii maghiare,
a culturii în limba maghiară!
2. Identitatea etnică distinctă se
materializează și printr-(2) o conștiință etnică aparte, de
sine stătătoare, manifestată ca atare de-a lungul anilor prin
acte de cultură și civilizație. Scoțienii, ca și catalanii sau
bascii, și-au afirmat necontenit identitatea distinctă față de
popoarele din jur. Din acest punct de vedere secuii sunt din nou
defavorizați de realitate. Deși în trecutul lor au existat
nenumărate momente în care s-au distanțat de unguri, secuii au
ezitat sau chiar au renunțat în ultimii ani să se afirme ca un
neam distinct de maghiari! La ultimul recensămînt, secuii s-au
înregistrat cu numai câteva mii, vreo 5000, de suflete. Iar la
precedentul recensămînt, numai câteva sute de inși s-au declarat
secui...
Știe toată lumea că secuii sunt mai
mulți, circa o jumătate de milion, dar nu avem încotro și trebuie
să respectăm voința lor de a nu se considera secui, ci maghiari!
Au consimțit, sute de mii de secui, să se declare maghiari, ca să
facă jocul poltic al UDMR și al Budapestei. Probabil că au avut
ceva de câștigat din asta. Reversul declarațiilor false făcute la
recensămînt este și acesta: dacă numai 5000 dintre secui se
consideră secui, numărul lor este mult prea mic pentru a pretinde
un tratament aparte față de celelalte minorități. Inclusiv un
„ținut” propriu!
E bine ca secuii să știe, să afle
ceea ce liderii lor le-au ascuns: Legislația Uniunii Europene face
deosebire între două categorii de minoritari. (1) Cei mai mulți
sunt minoritarii aparținând unei etnii care este populație
majoritară în alt stat, de obicei vecin, cum ar fi românii din
Ungaria sau din Bulgaria ori din Serbia. De bine-de rău, România
are grijă de românii din alte țări, extranei. Românii, ca și
grecii, turcii, italienii, francezii etc., sunt majoritari în țara
lor, în „Țara mamă”, și sunt minoritari în alte țări.
(2) Alți minoritari nu au „țară
mamă”, care să le poarte de grijă. Cazul cel mai cunosut,
țiganii. Dar și cei pomeniți mai sus: bascii, scoțienii,
catalanii nu au un stat propriu. Uniunea Europeană îi ia sub
protecția ei numai pe minoritarii din a doua categorie și are
programe de asistență extrem de generoase pentru acești
minoritari!
Secuii în ce categorie se află?
De drept și de fapt, ar trebui să
facă parte din a doua categorie de minoritari etnici și să
beneficieze de marile avantaje ale acestui statut.
În măsura în care însă, fără
nicio presiune din partea autorităților românești, secuii se
declară maghiari, ei se înscriu în prima categorie, adică au
dreptul numai la un sprijin de la Budapesta, nu și de la
Bruxelles!...
Secuii au azi motive serioase să
regrete că au făcut jocul UDMR-ului... S-au lipsit singuri de
asistența Uniunii Europene. E lucru sigur că nimeni nu le-a
explicat secuilor ce au de pierdut dacă se declară ceea ce nu sunt:
unguri, maghiari!
Iată, țiganii din România și din
toată Europa primesc subvenții serioase de la Uniunea Europeană,
mult mai substanțiale și mai vizibile – în orice caz, decât
ajutorul venit pentru secui de la Budapesta. Pompează Budapesta
mulți bani pentru a ațâța dispute și dezordini etnice în
România, dar acești bani nu ajung la secui, la secuiul de rând. Ci
la cu totul alte persoane și structuri...
3. Identitate teritorială.
Scoțienii ocupă dintotdeauna, de când se știu, adică de sute de
ani, un anumit teritoriu, recunoscut al lor, care are ieșire la
mare, la oceanul planetar. Nu depinde de bunăvoința nimanui ca să
dezvolte căi de comunicație proprii și alternative cu toată
lumea. Bascii și catalanii au și ei ieșire la mare, bascii au
„graniță” și cu Franța și cu Spania, la fel cum Nepalul, de
exemplu, are graniță și cu India și cu China.
„Ținutul secuiesc” se află exact
în mijlocul „ținutului românesc”, nu are „graniță” decât
cu teritoriul de viețuire românească. De aici statutul secuilor de
enclavă, statut care nu are o reglemenatre juridică internațională
deoarece în extrem de puține cazuri se înregistrează asemenea
situație. Iar peste tot unde se întâlnește asemenea situație,
populația respectivă nu a emis pretenții de autonomie teritorială.
Secuii sunt primii, în istoria lumii, care alcătuiesc o enclavă
și vor să se constituie într-un stat în mijlocul altui stat.
Cât de cât alta ar fi fost situația
dacă teritoriul în care secuii trăiesc ca populație majoritară
ar fi fost la marginea teritoriului românesc sau ar fi avut ieșire
mare.
Între granițele României întreg
teritoriul, metru cu metru, este ținut românesc! Aparține
populației majoritare! Aceasta este o regulă valabilă în toate
statele lumii! Iar minoritarii nu pot fi proprietari de terenuri
decât ca persoane fizice, nu există drept colectiv de proprietate
pentru minoritari ca minoritari! Ca comunitate de minoritari!
4. Tradiție istorică. Există
în trecutul istoric suficient de multe momente în care secuii s-au
manifestat de capul lor, fără să fie o anexă a maghiarimii. Au
existat chiar momente sau perioade de confruntare și adversitate
între maghiari și secui! Momentul cel mai dureros al istoriei
ungurilor îl constituie înfrângerea de la Mohaci, urmată de
dispariția ca stat a Ungariei pentru aproape 400 de ani! Istoricii
maghiari uită să dea explicația acestui dezastru militar și
politic: la lupta de la Mohaci nu au mai participat secuii, nelipsiți
la celelate confruntări militare importante ale ungurilor! De ce au
refuzat secuii să participe la un război care nu era al lor, ci al
maghiarilor? Un motiv simplu: ca răspuns la bestialitatea cu care
ungurii au înăbușit răscoala secuilor condusă de Gheorghe
Doja...
Despre faptul că secuii și maghiarii
nu ar fi totuși popoare deosebite a început să se vorbească abia
la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu declanșarea
programelor guvernamentale de maghiarizare a minorităților din
„Ungaria Mare”! Până la Primul Război Mondial, statisticile
făcute la Budapesta îi înregistrau pe secui separat de maghiari!
Se știa de toată lumea că secuii sunt alt neam decât ungurii.
Secuii vorbesc, e drept, limba maghiară, dar în rest sunt deosebiți
de maghiari, ba chiar se detestă reciproc cu înveșunare.
Îndeosebi după Trianon, propaganda
iredentistă maghiară a încercat să-și facă din secui aliați ai
proiectelor lor nesăbuite. I-au declarat maghiari, iar autortitățile
românești, în tradiția indolenței noastre, i-au lăsat pe secui
singuri împotriva tăvălugului maghiarizator! S-a priceput
propaganda budapestană să deterioreze relațiile istorice dintre
români și secui, relații de bună și normală conviețuire. Au
conceput maghiarii veritabile strategii și programe prin care să-i
întărâte pe secui împotriva românilor, să provoace confruntări
violente, băgându-i pe secui în față, la sacrificiu! Așa s-au
produs crimele și ororile împotriva românilor din Transilvania în
anii de după Diktatul de la Viena, în decembrie 1989 sau martie
1990. Iar în zilele noastre aceiași strategi budapestani, recte
udemeriști, îi pregătesc în ascuns pe tinerii secui pentru alte
confruntări cu românii!
(Și tot așa, sub umbrela nepăsării
noastre... Dar asta este altă poveste!)
Cu totul alta este situația
scoțienilor și a bascilor ori catalanilor! Între ei și populația
majoritară de care vor să se despartă nici pe departe nu există
ura și dușmănia în al cărei spirit sunt educați azi tinerii
secui! Prin apariția unui stat Scoția, pe teritoriul Marii
Britanii, Anglia nu acordă / recunoaște statut de autonomie sau
suveranitate unei entități care este dispusă să colaboreze
orbește cu un stat vădit și fățiș dușman tradițional al
intereselor britanice, așa cum este Ungaria în raport cu România!
Dacă ar fi să acordăm autonomie administrativă secuilor în așa
zisul „Teritoriu Secuiesc”, asta ar însemna să admitem în fapt
înființarea unui stat ungar pe teritoriul românesc, în inima
României! Lipsa de loialitate față de România a liderilor
secui, transmisă atât de bine în rândul multor secui de rând, nu
o întâlnim nici la minoritatea suedeză din Finlanda, nici în
Tirol, nici la scoțieni sau la catalani ori basci! La niciuna dintre
comunitățile etnice europene care aspiră la autonomie sau
suveranitate chiar!
În termeni europeni, ca să se ia în
discuție doleanțele secuilor care cer autonomie teritorială pe
teritoriul României, va fi nevoie să constatăm că există dovezi
nenumărate și trainice, aduse pe parcursul mai multor generații,
dovezi de loialitate și de bună vecinătate, de conviețuire
armonioasă a secuilor cu românii, dar și a statului maghiar,
ungar, care se consideră stat mamă al secuilor! Asemenea dovezi nu
s-au produs încă! Va trebui să le așteptăm!
Dacă, din clipa de față, secuii
și-ar propune să adopte, ca minoritate etnică, un comportament
european, normal, față de populația majoritară românească, s-ar
cuveni ca acest comportament să se facă vădit de-a lungul a zeci
de ani, a câteva generații! Abia după aceea, adică peste 50-60 de
ani, s-ar putea pune problema ca românii să accepte drepturi
speciale pentru secui! Căci, nota bene!, să nu-și facă nimeni
iluzii că românii ar putea fi constrânși în vreun fel să
accepte un „Ținut Secuiesc”! Atâta vreme cât secuii, aflați
la ordinul Budapestei, întârzie să se poarte ca o minoritate
loială statului gazdă, e pierdere de timp să-și facă vreo iluzie
ori să acționeze în acest scop!
În concluzie: din moment ce
secuii se declară maghiari, ei nu mai au nicio șansă de a obține
un statut special pe teritoriul României!
În România mai trăiesc însă și
maghiari maghiari! Aceștia nu ocupă un teritoriu compact, unde să
fie majoritari, drept care nu se pune nicicum problema să capete un
statut special, deosebit de al celorlalți minoritari. Ba dimpotrivă,
anumite elemente ne-ar permite, ba chiar ne-ar impune să-i
discriminăm negativ pe maghiarii din Transilvania. Am în vedere,
printre altele, faptul că o bună parte dintre acești maghiari au
fost colonizați în Transilvania după 1867, în cadrul unui program
de falsificare a istoriei, care urmărea să modifice datele
demografice ale Transilvaniei, unde procentul maghiarilor era sub
25%, compromițând, anulând în final, la Trianon, pretențiile de
hegemonie maghiară în Ardeal! De acești maghiari ne vom ocupa cât
de curând. Promitem!
Ion Coja
Post scriptum: Declarațiile așa
zisului politolog și expert George Friedman nu trebuie să ne
scandalizeze. Omul nu a făcut decât să ne dovedească cât e de
impostor în pretențiile sale de comentator politic, analist etc.
Habar nu are de istorie, de principiile de drept internațional! O
nulitate care se devoalează ca atare în văzul tuturor! Gunoi
intelectual!
16 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu