Despre unguri, cedarea suveranităţii şi jurăminte încălcate
19 august 2011 de Codrul
Joi, noul ministru al sănătăţii române, Ritli Ladislau, a depus jurământul faţă de ţară. În româneşte, cum era şi normal, dar şi-n limba maternă, maghiară….
Nu sunt puţini cei ce-i admiră pe unguri. Nu neapărat prin ce-au realizat pe plan intern, ci mai ales pentru tenacitatea cu care-şi apără interesele în România. E totuşi o performanţă ca o asociaţie construită pe criterii etnice să fie de aproape 20 de ani la conducerea statului român, fără să-i ceară nimeni, niciodată, socoteală.
Mai mult, este o performanţă şi mai mare să aibă sub control două ministere esenţiale pentru români: portofoliul Culturii şi cel al Sănătăţii. Ca să nu mai vorbim de mediul înconjurător, care este tot al lor. Care e problema? Problema e că prin esenţa sa, cultura română este una care a intrat de foarte multe ori în conflict cu cea maghiară. Mai mult, sănătatea multor conaţionali de-ai noştri a fost afectată grav de acţiuni ale reprezentanţilor maghiarimii: războaie, măceluri, execuţii sumare, torturi, etc… Şi asta nu mai demult, decât acum 70 de ani… Şi totuşi mulţi îi admiră. Mai ales pentru demnitate. Bineînţeles în comparaţie cu…noi.
Asta deşi UDMR s-a măritat după interes de fiecare dată,trădându-şi partenerul de guvernare cu seninătate. Nu mai vorbim de istoria Ungariei, unde apartenenţa politică a statului maghiar s-a schimbat precum ciorapii vara: ba comunişti, apoi nazişti, apoi iarăşi comunişti, apoi democraţi, etc…
O explicaţie a felului determinat, dar de cele mai multe oriNEDEMN, de luptă al maghiarilor, este cu siguranţă naţionalismul intern al Ungariei, ca politică de stat. Nu vă speriaţi de-acest cuvânt: toate marile state ale lumii au avut o politică naţionalistă. Dacă n-ar fi fost aşa, mai ajungeau americanii în Irak să gestioneze resursele naturale? Nu, ajungeau să facă o asociere pentru resursele americane, în care 90% din profit le revenea irakienilor, iar lor restul…
Diferenţa dintre atitudinea românească asupra statului român şi cea maghiară asupra celui ungar reiese clar din Constituţiilecelor două state.
Legea supremă a Ungariei, adoptată în 2011, consfinţeşte nişte evidenţe şi adevăruri istorice. Nu numai atât, ea trasează o responsabilitate clară pentru ungurii de azi: să se administreze în aşa fel încât ungurii de mâine să aibă la dispoziţie resursele esenţiale vieţii.
Cităm din preambulul Constituţiei Republicii Ungare:
“Noi, membrii naţiunii ungare la începutul noului mileniu, purtând responsabilitaea tuturor ungurilor, declarăm aici următoarele:
Suntem mândri că regele nostru Sfântul Ştefan a pus bazele statului ungar pe fundaţii stabile acum 1000 de ani şi a făcut dinţara noastră o parte a Europei Creştine.
Suntem mândri de înaintaşii noştri care au luptat pentru supravieţuirea, libertatea şi independenţa ţării.
Suntem mândri de faptul că poporul nostru s-a bătut secole de-a rândul pentru protejarea Europei şi cu talentul şi stăruinţa sa, a îmbogăţit valorile comune ale continentului.
Noi recunoaştem rolul Creştinătăţii în preservarea statalităţii noastre. De-asemenea, apreciem toate celelalte tradiţii religioase din ţară.
Noi luăm asupra noastră sarcina să apărăm şi să dezvoltămmoştenirea noastră, cultura ungară, limba noastră unică, comorile naturale sau nu ale bazinului Carpatic.
Noi susţinem că baza existenţei umane este demnitatea umană.
Noi susţinem că cele mai importante cadre ale existenţei suntfamilia şi naţiunea, valorile fundamentale care ne aduc împreună fiind loialitatea, credinţa şi dragostea“.
Acestea sunt o parte din principiile enunţate în preambulul Constituţiei Ungariei. Le-am enumerat pe cele mai importante. De remarcat este că în tot acest preambul se face o singură remarcă la “democraţie”: şi anume că a început în 1990.
Asta în timp ce Constituţia României “sfinţeşte” încă din Articolul 1 acest concept: “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”.
Deja din primul articol avem două referiri la “democraţie”. Mai mult, aflăm că poporul român are o “tradiţie democratică”!? Care o fi aceea, nu ştim…Dacă 15 ani în perioada interbelică, cu indulgenţă, se pot numi tradiţie, înseamnă poporul român are o vechime de 100 de ani.
Despre ce “idealuri ale Revoluţiei din decembrie 1989″poate fi vorba? Idealurile zecilor de mii de “turişti” sovieticidin acele zile, poate! Că istoricii serioşi au catalogat deja acele evenimente drept lovitură de stat, deci nici vorbă de revoluţii. Care idealuri ale acelor zile, acelea de a ucide un om în Sfânta Zi de Crăciun?! Astea sunt garanţiile Constituţiei României în 2011?!
“Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi”, aflăm de la articolul 4, aliniatul 1.Nimic despre unitatea culturală, de credinţă, sacrificiile comune ale românilor. Doar “unitatea şi solidaritatea” stau la baza statului român. Două concepte abstracte, nedefinite, desprinse parcă din manualele de socialism ale perioadei ce se încheia în 1989.
Cercetând Constituţia, nu vom găsi nimic referitor la onorarea sacrificiilor tuturor ce s-au luptat pentru independenţa şi unitatea românilor. Nu vom afla nici măcar un cuvinţel despre rolul esenţial al Creştinismului în formarea şi păstrarea identităţii şi unităţii româneşti.
De fapt, în România de azi, onorarea eroilor Rezistenţei Anti-Comuniste reprezintă o încălcarea a Legii! Aţi citit bine, pentru că Legea Siguranţei Naţionale condamnă acţiunile legionare, iar cum majoritatea luptătorilor din munţi, a prizonierilor politici erau foşti purtători ai Cămăşii Verzi, rezultă că a-i comemora, înseamnă… a ÎNCĂLCA LEGEA.
Nu mai vorbim că Mareşalul Ion Antonescu este încă un criminal de război, după o viaţă de luptă în slujba ţării…
Aflând toate acestea, ne mai mirăm că preşedintele României, garantul integrităţii şi suveranităţii României a declarat că vrea ca ţara să-şi cedeze suveranitatea noului URSS, respectiv Statele Unite ale Europei? E surprinzător că acest individ e de acord cu spolierea resurselor naturale ale României de la Roşia Montană? Mai e surprinzător că NICI UN POLITICIAN şi NICI UN MILITAR nu cer deferirea acestui individ justiţiei pentru încălcarea Constituţiei şi pentru TRĂDARE?
Întrebările sunt retorice, bineînţeles. Ştim bine cine sunt conducătorii statului, dar dacă ei îşi închipuie că vom sta cu mâinile-n sân, aşteptând să dispară tot ce reprezintă România, înseamnă că ei nu ştiu pe cine conduc.
Sus inima, români!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu