La 13 ianuarie 2018 a avut loc la Turda dezvelirea –
într-un spaţiu public - a aşa-zisului “Monument al libertăţii
religioase”, care s-a vrut marcarea hotărârii Dietei ţinută la
Turda acum 450 de ani (13 ianuarie 1568), unde s-a proclamat
libertatea religioasă în Transilvania pentru patru confesiuni:
catolică, reformată (calvină), luterană şi unitariană,
nicidecum şi pentru religia ortodoxă a majorităţii locuitorilor
Transilvaniei.
UDMR a calculat că este prilejul unei sfidări la
adresa sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie
1918, prin acordarea unei străluciri şi a unei importanţe de talie
...europeană unei înţelegeri între tiranii feudali şi
ecleziastici (în Dietă erau şi capii bisericilor recepte) ai
poporului român din epocă, fără a ţine cont de adevăratul sens
nobil al cuvântului Libertate şi chiar de respectul vieţii şi
demnităţii celuilalt. Ceea ce-i şi mai jignitor astăzi este
interpretarea cinică a UDMR privind raportarea tiranilor de atunci
la românii ortodocşi, scuzând retroactiv că în Dietă s-ar fi
“tolerat, în sens pozitiv, tacit”, şi religia ortodoxă. Adică,
noi, ca români, suntem trecuţi la categoria “tacit” de către
UDMR şi de către regizorii Centenarului românesc de la Budapesta.
În loc ca UDMR şi Budapesta să-şi exprime regretul pentru tirania
feudală asupra românilor în epocă, proclamată încă la 1437 cu
Unio Trium Nationum şi legiferată prin Tripartitul lui Werbötzi la
1514, se încearcă a da măreţie unui pact de înţelegere între
tirani, care de fapt nici n-a durat mult, devreme ce după numai 35
de ani, la 1603, unitarienii din Cluj în frunte cu episcopul lor,
Thoroczkay Máthiás, năvălesc asupre Bisericii şi Colegiului
Latin catolice iezuite din strada Lupului (azi str. M. Kogălniceanu),
le distrug prin jaf şi incendiere şi omoară şi pe un profesor, pe
nume Emanuel Niger). Acea “toleranţă”
jignitoare pentru români înseamnă de fapt excluderea lor de la
viaţa politică, fapt extrem de grav, care are urmări negative şi
astăzi în viaţa noastră, a românilor. Cu ocazia dezvelirii
monumentului, s-a cerut Parlamentul României “să adopte o
Rezoluţie Solemnă privind însemnătatea istorică a Edictului de
la Turda emis de către Dieta Transilvaniei în anul 1568”,
argumentându-se cu cinism că această hotărâre a Dietei “exprimă
năzuinţa spre pacea interconfesională, iar convieţuirea
naţiunilor coexistente din Transilvania este o realitate istorică
importantă”, astfel că acest pact dintre tirani ar fi de “o
valoare socială şi spirituală de importanţă fundamentală” şi
că ar fi necesar să se “statueze data de 13 ianuarie ca Zi a
Libertăţii Religioase”.
Niciun semn de căinţă pentru soarta
istorică a românilor din epocă nu răzbate din această poziţie
oficială a conducătorilor bisericilor maghiare şi a UDMR, ceea ce
exprimă faptul că totul este o sfidare la adresa Centenarului
românesc. Se uită că noi sărbătorim
Centenarul actului Marii Uniri şi nu centenarul existenţei noastre
istorice în această vatră a Transilvaniei, unde tirania a durat
cel mai mult în Europa. Adevărata Zi a Libertăţii Religioase şi
etnice în această parte a României şi a Europei este de fapt 1
Decembrie 1918.
Trist
este faptul că această regizare reuşită a UDMR contra
Centenarului a fost făcută cu concursul autorităţilor române
inconştiente, care nu s-au consultat cu istoricii români, cu
Universitatea din Cluj, cu Academia Română. Are perfectă dreptate
Kelemen Hunor când a zis, cu această ocazie, că “Viitorul nostru
depinde de modul în care percepem trecutul”. Adică,
dacă îl percepem cu paşivitate, pe de-o parte, şi cu
iresponsabilitate, de alta, viitorul va fi strălucit. Orwell a
prevăzut cu claritate această turnură a perceperii istoriei, încă
din 1949. Aşteptăm, în continuare, ca UDMR să facă programul
Centenarului şi să îmbrace cu o aură extrem de strălucită şi
actul de la 16 septembrie 1437 al acelui Unio Trium Nationum, cu
concursul strălucit al autorităţilor române şi cu considerarea
că Unio-ul a fost o minune a politicii europene a epocii şi că şi
românii au fost de fapt acceptaţi “tacit” în Unio, contra
...românilor, bineînţeles. Atunci celebrarea Centenarului românesc
va fi completă, ţinând cont că avem astfel de oameni de stat în
fruntea administraţiei şi politicii naţionale.
O
direcţie trebuie însă reinstaurată în România: aceea a
respectului faţă de Academie (foarte mulţi infatuaţi ridicoli se
cred mai deştepţi decât Academia), faţă de universităţile
noastre, faţă de ştiinţa istorică românească.
Vasile LECHINŢAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu