Dr. hist. Gelu NEAMȚU. INCERCĂRI DE RESUSCITARE A „TRANSILVANISMULUI” PENTRU DESTRUCTURAREA ROMÂNIEI

 
INCERCĂRI DE RESUSCITARE A „TRANSILVANISMULUI” PENTRU DESTRUCTURAREA ROMÂNIEI
„Transilvanismul” nu este o găselniţă de dată recentă.
Este un proiect mai vechi, menit a sparge unitatea naţiunii şi a destructura astfel România, care, de altfel, tot se regionalizează şi apoi se globalizează.
Mai putem spune că „transilvanismul” este o amplă acţiune de persuasiune asupra românilor ardeleni pentru a-i convinge că sunt superiori „sudiştilor” şi că trebuie să se rupă de aceştia (maghiarii se consideră oricum superiori tuturor).
Acest curent antiromânesc face parte dintr-o vastă campanie propagandistică dirijată şi finanţată în bună parte din exterior. Gazeta de Cluj1 este singura revistă din România care devoalează meşteşugurile prin care UDMR îşi infiltrează ghermanii (renegaţii) în posturile importante în ce priveşte activităţile antiromâneşti. Unde Dumnezeu este Serviciul de Cadre de altădată? Nu le regret, dar uneori îmi vine să zic: “Ieşi rău din părău…”. Comparaţi, vă rog, spusele mele cu articolul “Dezmembrarea Cehoslovaciei – o decizie impusă şi antidemocratică” şi vă veţi lămuri cum merg lucrurile în Uniunea Europeană!2
Dar să vedem ce spune despre transilvanism, ca ideologie, înţeleptul nostru înaintaş George Bariţiu în anul 18923.
După ce arată că poporul român, din punct de vedere al limbii, al religiei şi al nenumăratelor tradiţii este relativ omogen şi compact, recunoaşte faptul că, după cum se întâmplă şi la alte popoare omogene, aşa şi românii
„diferă între sine după provincii, după climă şi mijloace de viaţă, care au influenţă mare asupra temperamentului şi caracterului omenesc”.
Educaţia este însă factorul care uneşte sau dezbină părţi din popor transformându-le gândirea, aspiraţiile, caracterele, ba chiar şi aspectul exterior.
Deci, conchidem noi, pentru a fi un adevărat român trebuie să dai dovadă de superioritate spirituală şi să te ridici deasupra diferenţelor.
De-a lungul istoriei, centrele de putere Viena şi Budapesta au luat nenumărate măsuri pentru a-i înstrăina cât mai tare pe românii ardeleni de ceilalţi români, iar după 1 Decembrie 1918, când Transilvania s-a unit cu România,


1 Gazeta de Cluj, nr. 578, 5 aug.-11 aug. 2013, p. 22: “U.D.M.R. vrea să-şi impună omul la conducerea T.V.R. Cluj”.
2 Făclia, 12 noiembrie 2013, p. 3.
3 George Bariţiu, Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă, vol. II, ediţia a II-a, Braşov, 1994, p. 536.

Ungaria, nemulţumită de această situaţie, a adoptat o politică revizionistă dură, care în 20 de ani a dat parţial rezultate prin Diktatul de la Viena din 1940.
Una dintre cele mai eficiente arme de luptă ale Budapestei a fost
transilvanismul horthyst de sorginte fascistă.
Se spune că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă îţi ia minţile... cu alte cuvinte, te simţi superior celorlalţi.
O anumită formă de transilvanism a existat în cercurile intelectuale maghiare şi înainte de 1989, iar după 1990, cu o promptitudine suspectă, revista Europai Idő inaugurează o campanie transilvanistă publicând o serie de articole începând cu 6 decembrie 1990 (nr. 46) până în 22 mai 1991 (nr. 21)4.
Dar astăzi, sub ochii noştri larg deschişi şi sub ochii strâns închişi ai politicienilor se dezvoltă şi înfloreşte cel mai perfid, pervers şi deşănţat transilvanism adresat de data aceasta, în principal, românilor.
De ce în principal românilor?
Pentru că din partea lor se aşteaptă o implozie naţională. În acest scop se acţionează asupra lor ştergându-li-se memoria, diabolizându-li-se naţionalismul şi patriotismul, încurajându-se nemunca şi corupţia.
Între cei care spun „să se înveţe din istorie” şi cei ce spun „să Nu se înveţe din istorie” oare cine are dreptate? În 1940, pentru România, pericolul a venit din vest, dar şi din est. De ce să acceptăm azi un ordin care ne spune că Pericolul vine numai din est?!
Dacă România este într-adevăr o ţară independentă, nu-şi poate stabili ea însăşi strategia de apărare? Istoria ne-a învăţat că pericole vin şi din est şi de la unii din vest. O ştie orice român care-şi iubeşte Patria!
La fel, fiecare cetăţean român ar trebui să-şi dea seama că dacă el Nu depune un jurământ de fidelitate pentru ţara sa, cel care solicită dubla cetăţenie, depune jurământ de fidelitate pentru cea de-a doua ţară, al cărei cetăţean doreşte să fie.
Oare cel ce va cere dubla cetăţenie, va fi fidel, loial ţării căreia i-a depus jurământ sau celei de origine, căreia Nu i-a depus jurământ de loialitate? Persoana cu dublă cetăţenie este, în fond, ca o slugă la doi stăpâni.
Biblia spune că nu e posibil, iată că noi am primit ordin (de unde?) să fim
conduşi de slugile unei alte ţări!



4 Cf. Korunk, nr. 1/1993 (ianuarie). Nagy Gyöngy, Poziţia minorităţii până la dorinţa comună şi înapoi – Despre ideologia transilvanistă, p. 18-32.

Se întreabă oare cineva din ţara aceasta de ce nu am procedat ca slovacii care s-au dovedit a fi mai patrioţi decât noi şi nu au acceptat să fie conduşi de cei care în istoria recentă i-au trădat?! Şi care vor din nou să le sfâşie ţara?
Istoria este falsificată – s-a ajuns să se susţină (preluându-se o teorie maghiară) că revoluţia românilor de la 1848 a fost contrarevoluţie (!?), ceea ce denotă în afară de necunoaştere şi reavoinţă. Au fost emisiuni TV care îşi intitulau programul „Din istorie nu se învaţă nimic!”
În 6 Octombrie 2013, ora 21.30, pe postul TV Transilvania live, într-o emisiune intitulată „Poveştile României”, personajul care s-a „săturat de România” exclama: „Dă-le-n mă-sa de modele din istoria noastră!”
La 30 Septembrie 2013, pe acelaşi canal TV, acelaşi personaj sinistru, care nu este decât un renegat jalnic, în emisiunea: „Ce prostii învăţăm la ora de istorie”, cu privire la marele istoric Nicolae Iorga rostea: „Mare cretin - Iorga” şi „batalioane române, treceţi Carpaţii înapoi!”
Este vizibil că acest individ a fost plătit să-i otrăvească pe români, dar mă gândesc că în spatele lui se află cineva cu mulţi bani care să plătească emisiunile antiromâneşti, fiindcă acum îşi împroaşcă otrava şi pe Look TV.
Este, cred, destul de clar că, din moment ce în 1989 n-a reuşit planul
„A”, de a provoca un război civil în România, acum s-a trecut la planul „B” – ruperea ţării prin multiple mijloace: economice, politice, morale, juridice ş.a., între care transilvanismul constituie un „ic” excelent.
De fapt, metodele sunt aceleaşi cu cele folosite de Ungaria horthystă înainte de 1940. Citiţi cartea lui Ion Dumitru, Spionajul maghiar în România 1918-19405 şi vă veţi lămuri pe deplin.
Desigur, acuma spionajul se face la vedere şi o fac chiar aliaţii între ei, deci falsificarea istoriei rămâne în prim-plan.
Procedeul care promovează „transilvanismul” este destul de simplu.
Se cumpără câţiva istorici talentaţi şi capabili, dar fără caracter; se plătesc bine câţiva oameni de televiziune cu aplomb, câteva ziare (e destul chiar câţiva ziarişti înfipţi) care să se priceapă la manipulare. Auziţi ce întrebări îşi permitea să pună un astfel de ziarist unei distinse şi respectate feţe bisericeşti, într-un interviu dintr-un ziar clujean6: „Mulţi ardeleni se consideră mai harnici, mai cinstiţi, mai destoinici în general decât restul românilor. Au



5 (Însemnări documentare). Colecţia “Restituiri”, Ed. Concordia, 1990, 94 p.
6 Transilvania Reporter, 29 octombrie 2013, nr. 436, p. 8.

dreptate cei ce afirmă acest lucru?” Cine-şi poate permite, între ardeleni fiind, să nu fie de acord?
După „modelul Kosovo”, s-ar părea că, pentru forţele „răului”, nici noi, românii din Transilvania, nu mai suntem români, ci ardeleni.
Bineînţeles, falsificarea istoriei merge mână-n mână cu denigrarea şi calomnierea unor personalităţi vrednice de cinstire pentru noi. Se pare că la aceste campanii de murdărire, cu mult entuziasm şi multă violenţă, ia parte nemijlocit chiar şi presa maghiară7. Din multele articole citez doar unul care mi s-a părut a fi de-a dreptul abject: „Reînvierea mamuţilor”, în care este atacată Revoluţia românilor din 1848, este atacat marele şi sfântul Andrei Şaguna, este atacat un istoric eminent, dr. Petre Ţurlea, este atacat un sociolog şi arhivist recunoscut, dr. Ioan Lăcătuşu.
În mod cert, încrâncenatul autor Lajos Magyari s-a săturat şi el de România, motiv pentru care îl poftim la rândul nostru să plece de unde a venit.
Dar să revenim la esenţa transilvanismului văzută de un mare cunoscător al sufletului şi caracterului maghiar, Înţeleptul de la Stoiana, Raoul Şorban.
Referindu-se la transilvanismul de dinainte de 1940, când vroia să-i prindă în mrejele lui şi pe românii ardeleni, îl cita pe istoricul László Makkai, care într-un moment de sinceritate, în Clujul ocupat la 1942, scria:
«...Transilvanismul a avut dreptate, nu atunci când ademenea românimea cu sloganuri democratice şi umaniste de circumstanţă să intre într-un ocol comun (cu ungurii n.n.), ci atunci când credea cu fermitate că geniul transilvan ca principiu organizator al convieţuirii popoarelor poate fi inspirat exclusiv de către ungurime... Prin „transilvanism” Ardealul şi-a creat propria ideologie sanştefaniană»8.
O formulare mai scurtă, dar penetrantă a fost caracterizarea acestuia de către senatorul Zoltán Szakács, în 1943 în Parlamentul Ungariei: „Spiritul transilvanist este înainte de toate spirit maghiar”.
Şi înţeleptul de la Stoiana, Raoul Şorban, având previziunea folosirii acestei ideologii, explică: „Astăzi (2001), ca şi în timpul apariţiei sale, acest termen ambiguu are din nou menirea de a deghiza programul unei intenţii politice antiromâneşti pentru a-i ascunde, sub o haină derutantă şi înşelătoare, adevărata sa semnificaţie”9.


7 Szekely hirmondo, 26 februarie 2013, p. 2: Magyari Lajos, Reînvierea mamuţilor.
8 Raoul Şorban, Chestiunea maghiară, Ed. Napoca, Cluj-Napoca, 2007, p. 163.
9 Idem, Ibidem, p. 164-165.

Transilvanismul, aşadar, alături de şovinism şi revizionism, este o armă cu care forţele răului încearcă realizarea ficţiunii istorice milenare
„Ungaria Mare” în etape.
Ştiindu-se că istoria are logica ei, „serviciile” lor au calculat că: mai întâi trebuie realizată autonomia „ţinutului secuiesc”; după aceea, pasul 2, autonomia Transilvaniei, apoi al 3-lea pas, independenţa Transilvaniei, şi în final, al patrulea pas, alipirea Transilvaniei la Ungaria ca în 1848.
Toată această cavalcadă acompaniată de strigătele isterice ale
„Karpathiei”, trebuie intens însoţită de perpetuarea amintirii vechilor hotare. Aceasta se face demult prin răspândirea în ţară şi în străinătate a unor hărţi ale Ungariei care are în graniţele sale şi Transilvania.
Mai nou însă, sub ochii românilor care nu-şi cunosc istoria, şi pe banii cărora se întreţin posturile de radio şi televiziune, la emisiunea în limba maghiară de pe programul 1, de luni, 19 august 2013, ne sunt oferite următoarele secvenţe: dezgroparea şi refacerea la propriu a bornelor de hotar din zona pasului Ghimeş, tot atâtea răni sângerânde în trupul ţării noastre la 1940.
Culmea, „evenimentul” a fost arătat în partea „Culturală” a emisiunii, cică despre „Taberele” societăţii ungureşti EKE, care a făcut trasee turistice pentru turiştii din Ungaria. Un istoric ungur, îmbrăcat în uniformă de honved de la 1940 ne asigura că totuşi, „unele borne de hotar au mai rămas!”
Emisiunea mi-a atras atenţia deoarece povestea acelor pietre blestemate o ştiam direct de la generalul Ilie Ungureanu, care mi-a relatat-o cu ani în urmă, când călătoream cu societatea „Dragoş Vodă” prin Maramureş.
Ulterior, pe această temă, generalul i-a dat un interviu interesant prietenului meu Constantin Mustaţă.
Spunea acolo că prin 1968, la o aplicaţie militară fiind, în drum spre vârful Moldoveanu, pe creastă, i-a atras atenţia un muşuroi perfect circular. I s-a părut suspect. Peste 600 de metri altul. Povesteşte mai departe generalul:
„Semănau. Înapoi, spre stânga, încă unul!... Le-am cerut atunci soldaţilor să pună mâna pe cazmale şi să sape. Surpriză neaşteptată. Sub muşuroaie, erau pietre cimentate, iar la mijloc borne de frontieră, marcate...” [...] „Le-am considerat urme ale tragediei neamului românesc pe care acele «borne» l-a despărţit şi i-a adus atâtea nenorociri. Am pus trotil şi le-am spulberat”10.
De fapt, acele borne fuseseră pitite, ascunse sub acele muşuroaie de pământ cu gândul criminal de a fi descoperite „la nevoie” pentru a-şi relua

10 Constantin Mustaţă, România trădată, Ed. Eurocapatica, 2010, p. 223.

vechea şi sinistra semnificaţie. Ceea ce încerca „maghiara de pe unu” să ne arate în 19 august trecut face parte, de fapt, dintr-o „agresiune simbolică”, aşa cum este şi  arborarea provocatoare a unor steaguri, dar mai  ales ridicarea  unor statui ale unor criminali fascişti11 şi ale unor spioni antiromâni, cum a  fost episcopul Márton Áron, care a organizat o reţea de spionaj-diversiune înainte de 193712 şi căruia i s-a ridicat în inima Clujului, cu ajutorul votului unor cozi de topor, o statuie de toată frumuseţea. Un alt mare cunoscător al gândirii şi sufletului unguresc, dl. dr. Zeno Millea, ne explică cum se încearcă să se dea Ardealului o altă identitate bazată în principal tot pe ideologia transilvanistă 13.
Dragi români, ardeleni şi neardeleni, români din toate provinciile României unitare, nu aplecaţi urechea la cântecul de sirenă al celor care ne vor şterşi de pe suprafaţa pământului şi România destructurată până la ultima comună! Nu uitaţi că românii numai atunci au fost puternici când au fost uniţi.
Să nu vă impresioneze istoria falsificată răspândită de cei interesaţi, precum şi de cozile lor de topor, pentru că numai acela îşi falsifică istoria care nu poate sau nu vrea să şi-o asume, ori acel „Nem, nem, shoha” este simbolul neasumării. Să spulberăm îngrijorarea unuia dintre cei mai mari istorici în viaţă, academicianul Dan Berindei, ajuns recent la 90 de ani, şi care, disperat de atâta lipsă de reacţie din partea oficialităţilor române, la un moment dat a exclamat: „Nu mai avem patrioţi! Nu mai avem conştiinţă colectivă şi nici un fel de educaţie naţională. Ţara se risipeşte”14.
Trebuie să să dovedim că poporul nostru este capabil să-şi mobilizeze resursele pentru a salva România.
Să nu-l lăsăm pe Iuda care e printre noi să-şi facă de cap, să nu-l lăsăm să se bucure de haosul, mizeria morală şi materială existente deocamdată. Să-l aruncăm la lada de gunoi a istoriei. Sper cu sinceritate şi cu ardoare ca voinţa majorităţii acestui popor să-şi croiască acel destin mândru pe care-l merită, şi să învingă!
7-13 nov. 2013, Izvorul Mureşului
Dr. Gelu Neamţu
Cluj-Napoca

11 Petre Ţurlea, Monumente maghiare de neadmis în România, Ed. Karta-Graphic, Ploieşti, 2013, 361 p.
12 Aurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale,
Bucureşti, Ed. Compania, 2011, p. 526.
13 Zeno Millea, Secesiunea Ardealului, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 2002, 295 p.
14 Cultura, nr. 40 din 31 octombrie 2013, p. 16.