Dan Culcer, Proiect geopolitic. Alianța Statelor Mici și Mijlocii din Europa de Est

I. PROLOG: De ce o Alianță a Statelor Mici și Mijlocii?

În contextul unei lumi tot mai polarizate, în care marile puteri își redesenează sferele de influență prin presiune militară, economică sau digitală, statele mici și mijlocii din Europa Centrală, de Est și din Caucaz se află într-o poziție vulnerabilă. Între marile blocuri geopolitice – NATO, UE, Rusia, China – spațiul dintre Leitha (râul Leitha, simbol al Europei Centrale) și Caucazul geografic este adesea perceput ca zonă tampon sau teatru de confruntare, nu ca actor propriu.

Proiectul unei Uniuni a Statelor Mici și Mijlocii de la Laita la Caucaz nu propune o utopie federalistă, ci o alianță strategică de cooperare economică, tehnologică, culturală și instituțională între state care împărtășesc vulnerabilități, dar și resurse complementare. Această uniune ar urmări:

• garantarea unei suveranități funcționale (alimentare, energetice, tehnologice);

• reducerea dependenței economice și strategice față de blocurile externe;

• consolidarea coexistenței etnice și culturale într-un model civic transetnic;

• crearea unei piețe comune regionale interconectate și reziliente.

Istoria oferă exemple parțial ratate (COMECON, Pactul de la Varșovia), dar și lecții utile (modelul Benelux, Grupul de la Vișegrad, Intermarium). Spre deosebire de aceste precedente, propunerea actuală evită centralismul autoritar și caută convergența voluntară între state suverane. Este, astfel, o alternativă realistă la resemnarea geopolitică și la izolaționismul post-suveran.

  

II. Suveranitate alimentară și hidrică: infrastructura supraviețuirii colective

I. Autosuficiența alimentară și hidrică

🔹 Situația actuală:

• România, Ucraina, Moldova, Bulgaria sunt exportatoare nete de cereale, legume și fructe (grâu, porumb, floarea-soarelui, vin, prune, mere).

• Armenia și Georgia au producție alimentară parțial suficientă, dar depind de importuri pentru cereale.

• Azerbaidjan importă o parte din alimentele de bază, deși are agricultură extensivă.

🔹 Hidric:

• Râurile mari (Dunărea, Nistrul, Prutul, Tisa) și rezervațiile montane (Carpați, Caucaz) oferă surse de apă relativ stabile.

• Probleme de poluare industrială, irigații deficitare și secete în sudul Moldovei/Ucrainei.

🔹 Posibilități:

• Constituirea unei Bănci Regionale pentru Rezerve Strategice Alimentare și Apă

• Reinvestirea în infrastructuri de irigații și irigații inteligente

• Barter agricol intern (ex. Armenia - vin / Ucraina - grâu)

---

II. Situația proprietății agricole și utilizarea producției interne

• Risc de terenuri concentrate în mâini externe: fonduri de investiții, companii străine (ex. Cargill, Al Dahra).

• Fragmentarea excesivă (Moldova, România) – exploatații mici, ineficiente

• Lipsa procesării interne: exportăm materie primă, importăm produse finite

Soluții propuse:

• Legi comune privind limitarea vânzării terenurilor către entități extraregionale

• Crearea de cooperative regionale și centre de procesare transfrontaliere

• Taxe pe exporturile brute neprocesate

---

III. Rețele comerciale și infrastructură

🔹 Drumuri și căi ferate:

• Infrastructura este fragmentată, cu standarde diferite și coridoare lipsă.

• Exemple:

  • România ↔ Moldova: poduri puține, vame lente

  • Ucraina ↔ Georgia/Azerbaidjan: cale ferată trans-caucaziană nefinalizată

  • Caucaz ↔ Balcani: lipsă totală de interconectare rapidă

🔹 Accesul la mare:

• Ucraina (Odesa), România (Constanța), Georgia (Batumi, Poti), Bulgaria (Varna, Burgas), Azerbaidjan (Marea Caspică).

• Necesitate de coridoare intermodale: Dunăre–Marea Neagră–Caucaz–Caspică–China (rută alternativă la Belt and Road)

Soluție:

• Fond de infrastructură supranațional: „EstCoridor”

• Standardizare feroviară, logistică și digitalizare vamală

---

IV. Industria bunurilor de larg consum

🔹 Potențial:

• Forță de muncă calificată, ieftină

• Piețe interne mari (România, Ucraina)

• Capacități industriale moștenite din epoca socialistă (Uzina Dacia, Electronica, Rădăuți, ZIL, Zaporojets, industria textilă bulgară etc.)

🔹 Direcții:

• Automobile regionale (electric, low-cost): parteneriate public-private

• Electronice, electrocasnice, branduri proprii (tv, frigidere, telefoane)

• Produse agroalimentare prelucrate (conserve, lactate, vinuri, dulciuri)

Soluție:

• Cluster industrial regional cu „mărci colective” și garantare de calitate

• Reglementare a pieței interne prin TVA diferențiat pentru produse fabricate în uniune

---

V. Cercetare științifică și cooperare academică

🔹 Probleme:

• Fuga creierelor

• Lipsa finanțării

• Instituții izolate, puțină mobilitate academică regională

🔹 Soluții:

• Program de burse comune („Erasmus Est”)

• Institut Pan-Carpatic de Științe Aplicate

• Fond regional pentru brevete și inovație

---

VI. Reducerea fricțiunilor naționale și a suspiciunilor

🔹 Probleme:

• Rivalități istorice (româno-ungare, armeno-azere, moldo-ucrainene etc.)

• Duble cetățenii → loialități multiple → instabilitate

• Minorități percepute ca „coloană a cincea”

🔹 Soluții:

• Cetățenie comună transetnică (model Elveția + Commonwealth) → „cetățean de mijloc estic”

• Garanții reciproce privind limba, cultura, accesul politic

• Cartă a Conviețuirii și Autonomiei Culturale în cadrul uniunii

   

  1. Posibilități reale de implementare

  Uniunea Laita–Caucaz nu trebuie să înceapă ca o entitate supranațională, ci ca alianță interguvernamentală funcțională, bazată pe acorduri bilaterale și multilaterale tematice:

• Convenții pentru transport și infrastructură interconectată;

• Pacte energetice cu regim de preț comun și investiții mutuale;

• Acorduri în educație, știință și recunoaștere profesională reciprocă.

2. Etapele de construire

1. Forul Laita–Caucaz (permanent, anual): reuniuni tematice între guverne, universități, instituții culturale;

2. Fondul Comun de Investiții Regionale (FCIR-LC): susținut inițial de contribuții proporționale;

3. Comisii de Armonizare Legislativă: focus pe protecția minorităților, infrastructură, energie și fiscalitate;

4. Rețea de Porturi și Coridoare Verzi: legături fluviale, maritime, feroviare și digitale;

5. Școli-pilot și consorții academice multilingve;

6. Pașaport regional opțional pentru rezidență extinsă și circulație internă.

3. Condiții de reușită

• Renunțarea la hegemonii interne (nicio putere dominantă);

• Asumarea unei cetățenii civice comune, fără duble loialități;

• Gândire geopolitică pe termen lung, nealiniată docil niciunei puteri externe;

• Legitimare democratică: dezbatere publică, referendumuri, parteneriat civic.

4. Perspective și riscuri

Riscurile sunt reale: rivalități istorice, interferențe externe, inegalități de dezvoltare. Dar alternativa este stagnarea fragmentată și vulnerabilitatea în fața blocurilor geopolitice care nu urmăresc interesul regiunii.

Uniunea Laita–Caucaz nu este o utopie, ci o ipoteză strategică de redresare civilizațională, care pornește de la realități concrete și propune convergențe posibile. Este un proiect de demnitate geopolitică, de solidaritate lucidă și de redescoperire a unei identități regionale active. 

 

Bibliografie comentată (selecție orientativă)

1. Ghai, Yash. (2000). "Autonomy and Ethnicity: Negotiating Competing Claims in Multi-Ethnic States". Cambridge University Press.

   Lucrare fundamentală pentru înțelegerea modelelor de autonomie culturală și politică în state compozite. Oferă analize comparative între modele federale și consociaționale.

2. Kymlicka, Will. (1995). "Multicultural Citizenship: A Liberal Theory of Minority Rights". Oxford University Press.

   Propune un cadru coerent pentru compatibilizarea multiculturalismului cu coeziunea civică.

3. OSCE High Commissioner on National Minorities (rapoarte 1995–2020)

   Documente practice și studii de caz referitoare la conflictele etnice din Europa de Est, utile pentru înțelegerea mecanismelor de prevenție și reconciliere instituțională.

4. European Charter for Regional or Minority Languages (1992)

   Cadru juridic esențial al Consiliului Europei pentru protejarea limbilor minoritare.

5. Constitution of Switzerland (Art. 70–72); Federal Law on National Languages and Understanding Between the Linguistic Communities (2007)

   Exemplu de reglementare echilibrată a coexistenței lingvistice. Util pentru modelarea legislației în contextul Uniunii Laita–Caucaz.

6. OSCE HCNM Recommendations on the Effective Participation of National Minorities in Public Life (Lund Recommendations, 1999)

   Instrument normativ complementar, aplicabil pentru elaborarea sistemelor electorale și instituționale incluzive.

7. Gagnon, Alain-G., Tully, James (eds.). (2001). "Multinational Democracies". Cambridge University Press.

   Volume de referință pentru teoriile de democrație plurinacională și pentru alternative la modelul statului-națiune clasic.

8. European Commission against Racism and Intolerance (ECRI) Reports

   Evaluări comparative pe țări privind legislația anti-discriminare, utile pentru adaptări legislative regionale.

9. Rechel, Bernd (ed.). (2009). "Minority Rights in Central and Eastern Europe". Routledge.

   Analiză detaliată asupra legislației minoritare din fostele state socialiste.

10. UNESCO (2006). "Guidelines on Intercultural Education".

Orientări pentru integrarea educației interculturale în sistemele naționale, utile pentru crearea unui curriculum comun regional.