« şi o astfel de ieşire ticăloasă să o aibă în vecii vecilor oamenii nedrepţi şi lacomi care ne vor călca pămîntul muncit al ţării noastre ca să ni stîngă neamul! Adîncurile codrilor şi rîpelelor să nu ajungă pentru a li cuprinde trupurile sfărîmate, şi buruienile pustiului să se ridice pe mormitele lor!
Căci pămîntul e al celui care l-a lucrat din neam în neam, şi a se atinge de dînsul e cea mai neiertată faptă de hoţie ce se poate săvîrşi într-un ceas blestemat.» Nicolae Iorga
Această frază a istoricului Nicolae Iorga se referă la polonezii care au încercat pe vremea lui Ștefan cel Mare să cucerească Moldova. Dar poate fi aplicată tuturor celor care s-ar referi la dreptul cuceritorului în raport cu acela a locuitorilor care lucrează țărîna cu sudoarea frunții și spinării pentru a se hrăni. Înțelesul pe care vrem să-l dăm, aici și acum, este social și nu etnic. Fiindcă pentru noi stăpânii Ardelului sunt cei care de peste o mie de ani îl lucrează din generație în generație, adică oamenii simpli și români și secui și unguri și sași. Toți aceștia și-au cucerit prin statornicie și continuitate dreptul de a se considera pământeni. Iar acest drept trebuia să le asigure lor, și numai lor, proprietatea colectivă asupra râurilor și munților, codrilor și dealurilor, subsolului și cerului spre care și-au înălțat rugăciunile în veac.
Nu cei bogați și puțini trebuie să dețină aceste bunuri colective ci cei mulți și săraci. Chiar dacă fraza asta va părea smulsă dintr-un text socialist sau comunist, mi-o asum fiindcă nu pot accepta ideea reconstituirii și supraviețuirii, în numele unei pseudojustiții de clasă, a unor proprietăți de acest gen, obținute acum un secol sau mai multe prin rapt, samavolnicie și nedreptate, asupra unor bunuri de folosință colectivă,de care depinde existența neamurilor și nu doar a câtorva indivizi privilegiați.
Celor care au trăit sub regimul comunist le este greu să conteste dreptul absolut de respectare a principiului constituțional al protejării proprietății private. Le este chiar rușine, fiindcă au fost supuși abuzurilor comuniste sau le-au cunoscut consecințele. Se uită însă prea ușor abuzurile, e drept cu secole mai vechi, ale celor care s-au înstăpînit prin forță și rapt asupra proprietății de obște, una din formele stabile și tradiționale ale proprietății colective pozitive, baza colaborării productive comunitare.
Aceste blocaj juridic și fățărnicie intelectuală și morală trebuie depășite, în numele justiției care apără pe cel slab de abuzurile celui puternic.
Dan Culcer
Iorga citat în Revista Română
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu