| 29 septembrie 2010, ora 10:30 | |
| FACULTATEA | Istorie şi Filosofie |
| LOCUL SUSŢINERII | str. Napoca nr. 11, aula Ferdinand |
| AUTORUL TEZEI DE DOCTORAT | HEGEDŰS Nicoleta |
| TITLUL TEZEI DE DOCTORAT | Imaginea maghiarilor în cultura românească din Transilvania (1867-1918) |
| DOMENIUL DE DOCTORAT | Istorie |
| COMISIA DE DOCTORAT | Preşedinte: Conf. univ. dr. Ovidiu GHITTA Conducător/conducători de doctorat: Prof. univ. dr. Sorin MITU Referenţi: Prof. univ. dr. Mihaela GRANCEA (Universitatea Lucian Blaga, Sibiu) C. Ş. I dr. Lucian NASTASĂ (Institutul de Istorie George Bariţ al Academiei Române, Filiala Cluj – Napoca) Prof. univ. dr. Simona NICOARĂ (Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj-Napoca) |
| TEZA ESTE DEPUSĂ LA | Biblioteca de Istorie Modernă, str. Napoca nr.11 |
| REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT | rezumat summary |
| CALIFICATIVUL ACORDAT DE COMISIE | foarte bine |
Universitatea .Babeş-Bolyai" Facultatea de Istorie şi Filosofie Catedra de Istorie Modernă
Imaginea maghiarilor în cultura românească din Transilvania (1867-1918)
Rezumat al tezei de doctorat
Coordonator ştiinţific:
Prof. Dr. Sorin Mitu
Doctorand:
Hegedus Nicoleta
Cluj - Napoca 2010
Cuprins
Introducere
Cap. 1: Românii şi maghiarii: imagini etnice în context comparativ
Imagini etnice - consideraţii teoretice Imagine, reprezentare, stereotip etnic Imagini etnice şi geografii simbolice Recurs la metodă
Imagini etnice la maghiari
Imaginea de sine a maghiarilor Heteroimagini ale maghiarilor
Imagini etnice referitoare la maghiari
Imagini etnice la români
Imaginea de sine a românilor Heteroimagini ale românilor Imagini etnice referitoare la români
Cap. II: Imaginea maghiarilor în istoriografia românească din Transilvania
(1867-1918)
Maghiarii - de la origini până la trezirea conştiinţei naţionale Originea maghiarilor
Întemeierea statului maghiar. Cucerirea Transilvaniei Maghiarii sub dinastia arpadiană
Carol Robert şi Ludovic cel Mare
Iancu de Hunedoara şi Matia Corvin
Maghiarii între turci şi Habsburgi
Maghiarii şi .xlespoţii luminaţi"
Societatea maghiară în secolele XVII - XVIII
Maghiarii la 1848-1849 - rebeli sau campioni ai luptei pentru independenţă?
Perioada prepaşoptistă. Renaştere naţională şi dezvoltare culturală Ideea de revoluţie la maghiari
Şi a venit "biciul lui Dumnezeu" asupra lor Urmările revoluţiei
Maghiarii şi dualismul Preliminarii
Pactul dualist
Cap. III: Individualitatea maghiară Maghiarul- portret fizic Portret moral
Sistemul şcolar maghiar şi limba maghiară Politica şcolară a guvernelor maghiare "Licean ... odinioară"
Cultura maghiară
Cultura maghiară - o cultură lipsită de originalitate? Personalităţi culturale şi interferenţe culturale româno-maghiare
Imaginea economiei Ungariei
Realităţile social-economice ale statului ungar
Economia Ungariei - imagini negative şi prezumţii pesimiste Imaginea Budapestei
Cap. IV: Maghiarul- om politic
Politica maghiară şi naţionalităţile Ungaria - stat maghiar sau stat ungar? Imaginea maghiarilor pe plan extern Opoziţia popor - elită
Pronosticuri pentru viitor
Concluzii, bibliografie
Cuvinte cheie: imagologie, imagine etnică, nobilime, specific naţional, stereotip, antidinasticism, şovinism, trufie, comparaţie, factori politici, dualism
Rezumat
Imaginile reciproce româno-maghiare ocupă un rol important în peisajul etnic transilvănean, ele fiind rodul unei convieţuiri îndelungate, supuse unor realităţi politicoistorice schimbătoare. Dualismul a constituit în istoria Transilvaniei o perioadă marcată de uniunea cu Ungaria, hotărâtă de dieta de la Cluj în 1865 şi consfinţită de încheierea pactului dualist. Pentru români, pierderea autonomiei Transilvaniei a fost percepută ca un dezastru politic, în contextul în care clasa politică maghiară şi-a proclamat ca scop ultim transformarea Ungariei în stat naţional maghiar, iar naţionalităţile nemaghiare din Ungaria îşi simţeau ameninţată existenţa naţională. Perioada 1867-1918 a cunoscut, de asemenea, consolidarea clasei politice româneşti din Transilvania, angajată în lupta pentru drepturi politice şi naţionale, pe fondul modernizării economice şi al dezvoltării culturale. Acest cadru general îşi pune amprenta asupra unei imagini a maghiarului deja bine conturată anterior, realităţile politice modificate determinând eventual accentuarea anumitor trăsături.
Imagologia istorică are dezavantajul distanţării în timp faţă de atitudinile cercetate, istoricul, spre deosebire de sociolog, nu are posibilitatea aplicării unor chestionare directe subiecţilor anchetei, el trebuie să evidenţieze aceste atitudini în urma cercetării izvoarelor scrise în primul rând, aparţinând cu predilecţiei elitei. Imaginea astfel obţinută este totuşi una credibilă, întrucât intelectualul are un dublu rol în raport cu mentalităţile epocii, el ocupând în acelaşi timp atât funcţia de modelator al mentalităţilor, cât şi cea de expresie a acestora, de "purtător de cuvânt" al atitudinilor şi sentimentelor colective în mijlocul cărora a trăit. De asemenea, el exprimă în scris sentimentele proprii, dar de multe ori şi pe cele ale categoriei sociale căreia îi aparţine, precum şi cele ale poporului de rând, din mijlocul căruia provine şi în numele căruia uneori vorbeşte.
Imaginea maghiarilor este prezentată aşa cum reiese ea din scrierile cu caracter istoric şi politic, din presă şi alte publicaţii periodice, din manuale şcolare, literatură, memorialistică, folclor şi corespondenţă. Românii ardeleni exprimă în această varietate de izvoare scrise numeroase opinii şi atitudini la adresa "modului de a fi" maghiar, la adresa specificului
naţional maghiar. Această imagine etnică include o serie de elemente, precum portretul fizic şi moral al maghiarilor, cultura şi limba maghiară, înclinaţii şi talente specifice, dar şi atitudini politice, .moşteniri'' ale istoriei, capacităţi de gestionare economică. Prezentarea detaliată a acestei imagini a fost principalul nostru obiectiv. În completarea acestui demers, se impun şi unele consideraţii privind factorii care au determinat conturarea imaginii, precum şi plasarea acesteia în context comparativ.
Lucrarea este structurată pe patru capitole. Primul capitol încearcă să ofere un context imagologic în care să fie plasată imaginea maghiarilor, acest context al geografiilor simbolice şi al imaginilor etnice reprezentând şi un factor determinant al specificităţii imaginii maghiarilor la românii ardeleni.
Capitolul II prezintă imaginea maghiarilor în scrierile cu caracter istoric şi în cele cu caracter politic, cu referiri şi la istoria maghiarilor. Se surprinde aici specificul maghiar aşa cum s-a conturat el în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat.
Al treilea capitol surprinde o serie de aspecte definitorii ale caracterului etnic maghiar: portret fizic, portret moral, cultura şi limba maghiară, capacitatea de gestiune economică, civilizaţia maghiară aşa cum este ea reflectată de capitala ţării. Talentul politic sau modul în care maghiarul înţelege exercitarea puterii politice sunt şi ele aspecte ale specificului naţional. Dar având în vedere importanţa deosebită a factorului politic în raporturile româno-maghiare, dar şi în conturarea imaginii maghiarului, maghiarul ca om politic este descris într-un capitol de sine stătător. Acest ultim capitol surprinde imaginea statului ungar, a instituţiilor centrale ale statului, oferă o caracterizare a partidelor şi ideologiilor politice, dar şi a politicianului maghiar, prezentând şi posibilele consecinţe ale politicii maghiare, aşa cum au fost ele prevăzute de către românii ardeleni.
Primul capitol al lucrării, intitulat Români şi maghiari: imagini etnice în context comparativ include o serie de consideraţii metodologice, o prezentare a geografiilor simbolice şi o trecere în revistă a unor imagini etnice ale românilor şi maghiarilor, precum şi a unora referitoare la români şi maghiari. Toate acestea oferă un context imagologic în care putem plasa imaginea maghiarilor la românii ardeleni, pentru a obţine o perspectivă comparativă. Analizând imaginea românilor şi a maghiarilor la popoarele din vestul Europei, observăm o plasare ideologică a ambelor popoare în est, cu nuanţe mai mult sau mai puţin semnificative (în sensul că în unele cazuri maghiar ii sunt plasaţi în Europa central-estică, iar românii în Balcani). Analizând imaginea românilor la maghiari, constatăm o semiorientalezare a românilor, care sunt percepuţi ca fiind inferiori maghiarilor din aproape toate punctele de vedere. Românii răspund, aşadar, la o imagine deloc măgulitoare făurită de
maghiari la adresa lor. Iar imaginea pe care românii au alcătuit-o despre maghiari, prezintă similitudini cu imaginea maghiarilor la alte popoare nemaghiare din partea ungară a dublei monarhii. De asemenea, ea împrumută elemente din imaginea de sine maghiară, dar şi din caracterizările formulate de germani la adresa maghiarilor.
Istoria maghiarilor, aşa cum a fost ea surprinsă de scrierile cu caracter istoric şi politic ale românilor ardeleni, a fost marcată de creşterea puterii aristocraţiei maghiare, care refuză să se supună regelui, descentralizarea politică fiind una dintre principalele cauze ale prăbuşirii prestigiosului regat medieval al Sfântului Ştefan. Marea nobilime maghiară, lipsită de sentimentul responsabilităţilor politice şi complăcută într-o viaţă de huzur, este vinovată pentru împărţirea Ungariei între turci şi Habsburgi. Trufia şi predilecţia spre excese sunt trăsături definitorii pentru această nobilime, fiind legate de originea asiatică a maghiarilor. Aceste trăsături caracterizează nobilimea maghiară şi la începutul secolului XX, dar ele nu sunt singurele "reminiscenţe istorice" ale specificului maghiar. Pentru memorialiştii români ai revoluţiei de la 1848, violenţele comise de maghiari amintesc de barbaria poporului migrator care a luat în stăpânire Câmpia Pannoniei la sfârşitul secolului IX, dar şi de presupusa origine hunică a maghiarilor. O dată cu sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea asuprirea feudală a ţăranului român de către moşierul maghiar se transformă în oprimarea românilor minoritari de către maghiarii deţinători ai puterii politice. Iar "egoismul aristocratic" al nobilimii maghiare devine "egoism naţional". Împletirea "egoismului naţional" cu dispreţul faţă de naţionalităţile nemaghiare conlocuitoare a dus la şovmism,
O altă trăsătură care i-a caracterizat pe maghiari încă din secolul al XVI-lea este antidinasticismul, lipsa de loialitate faţă de dinastia de Habsburg. Ceea ce maghiarii definesc ca luptă pentru libertate (inerentă unui popor liber "de la natură"), în ochii românilor ardeleni devine trădare, nesupunere în faţa suveranului legitim, dovadă de ingratitudine faţă de dinastia care i-a eliberat de turci şi care a readus Ungaria printre statele de seamă ale Europei.
Printre "reminiscenţele medievale" prezente în structura psihică a maghiarilor se numără şi caracterul predestinat al unor meserii, nobilimea maghiară dedicându-se cu predilecţie carierei politice, militare sau cleric ale, în timp ce domeniul economico-financiar şi ştiinţele sunt în mod "ereditar" neglijate, ceea ce constituie, în viziunea românilor ardeleni, o cauză a înapoierii Ungariei în raport cu ţările din vestul Europei.
Istoriografia românească din Transilvania, în timp ce afirmă cu convingere miturile naţionale proprii (originea romană, întâietatea şi continuitatea românilor în Transilvania etc.), încearcă să demonstreze, în spiritul politic militant care o caracterizează, lipsa de temei a
miturilor naţionale maghiare, exprimând scepticismul la adresa legendelor privind cucerirea patriei de către maghiarii migratori, a "legăturii de sânge" dintre cei şapte conducători ai seminţiilor maghiare, care stă la baza consituţiei maghiare şi a întemeierii statului maghiar, pretenţia maghiarilor de a fi fost în Evul Mediu apărători ai creştinătăţii în faţa turcilor etc. Pentru români, revoluţia maghiară din 1848-1849, considerată de maghiari drept punctul culminant al luptei lor pentru libertate, nu a fost altceva decât rebeliune, un grav act de nesupunere faţă de suveranul lor legitim.
Românii ardeleni scriu istoria Transilvaniei, acesta fiind contextul în care este prezentată istoria maghiarilor, accentul fiind pus pe acele evenimente care au avut repercusiuni şi asupra evoluţiei Transilvaniei. Iar tonul descrierilor nu putea fi decât critic din cauza scopurilor politice care nu lipseau acestor scrieri. Cu toate acestea, nu lipsesc din istoria maghiarilor personalităţile apreciate pozitiv şi de către românii ardeleni. Printre ele se numără regele Ştefan cel Sfânt, cel care i-a creştinat pe maghari şi care a avut merite deosebite în centralizarea statului şi organizarea lui pe baze solide. De asemenea, au existat nobili maghiari care au dat dovadă de vitejie deosebită în luptele cu turcii (de exemplu Zrinyi Miklos), dar şi nobili care s-au remarcat la începutul secolului al XIX-lea printr-un patriotism cu adevărat admirabil şi care au acţionat din toate puterile pentru dezvoltarea naţiunii maghiare (este cazul contelui Szechenyi Istvăn). Iar pentru perioada făuririi pactului dualist politicieni maghiari precum Deak şi Eotvos au dat dovadă de înţelepciune politică, înţelegând că problema naţionalităţilor nu poate fi rezolvată decât prin concesii rezonabile făcute de statul maghiar în favoarea acestora.
Portretul moral al maghiarilor s-a conturat de-a lungul a mai multor secole, dar caracteristicile asiatice precum vanitatea, inconsecvenţa, predilecţia spre lux au rămas atribute ale maghiarului chiar şi la începutul secolului XX. Trăsătura de caracter cel mai des atribuită maghiarilor de către românii ardeleni rămâne trufia, un atribut specific nobilimii, dar care este prezent uneori şi în caracterizarea omului de rând. Nobilimea, ca protagonistă a vieţii publice, este, de altfel, vizată cu predilecţie în scrierile românilor ardeleni. Ea este în general caracterizată, pe lângă trufie, şi prin moralitate îndoielnică, lipsă de responsabilitate, viaţă de huzur şi risipă. Literatura prezintă tipul nobilului ruinat moral, fizic şi financiar. Alte categorii ipostaziate literar sunt: funcţionarul impertinent, militarul îngâmfat, intelectualul şovin, orăşeanul trufaş şi reticent faţă de români, omul simplu de la ţară, mândru, dar jovial şi ospitalier, femeia uşuratică din capitală, femeia virtuoasă de la ţară etc ..
În ceea ce priveşte cultura şi limba maghiară, aprecierile românilor ardeleni sunt puternic influenţate de realităţile politice. În contextul în care maghiarii tind să justifice
politica de maghiarizare prin binefacerile unei culturi superioare asupra unor populaţii înapoiate, românii neagă uneori originalitatea culturii maghiare, iar de cele mai multe ori caracterul ei superior, punând sub semnul întrebării şi valoarea produselor culturale maghiare. Pentru românii ardeleni, este ridicolă pretenţia maghiarilor de a avea misiunea de a răspândi cultura occidentală în rândurile naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria, întrucât cultura maghiară, chiar dacă de-a lungul timpului a primit un caracter occidental şi s-a dezvoltat într-un stil original, nu are o superioritate atât de mare, nici o putere de atracţie atât de sigură pentru a fi capabilă să influenţeze cultura naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria. Negarea valorilor culturale maghiare este uneori prezentă în scrierile românilor ardeleni, dar ea trebuie mereu pusă în legătură cu poziţia politică de pe care scriu aceşti autori, militantismul politic fiind motivul pentru care, dintre toate aprecierile la adresa culturii maghiare, românii aleg să se pronunţe de acord cu cele autocritice maghiare (care trădează complexul inferiorităţii culturale) sau cu cele depreciative germane (care descriu cultura maghiară din perspectiva celor convinşi de superioritatea culturii proprii).
Limba maghiară, ca limbă impusă cu forţa românilor, cu toate că este cunoscută de mulţi dintre ei, nu este o limbă apreciată pozitiv. Românii remarcă dificultatea învăţării acestei limbi, care nu are muzicalitatea limbilor romanice, este o limbă care abundă în consoane şi care aminteşte, în viziunea unor români, de originea barbară a maghiarilor. În contextul în care atât maghiarii cât şi românii priveau limba ca element central al maghiarizării, limba maghiară era percepută ca un pericol la existenţa naţională a românilor. De aceea, există scriitori români care exprimă prin intermediul personajelor literare create de ei, dezacordul faţă de însuşirea limbii maghiare, pe care românii ar trebui să refuze să o înveţe din principiu. Românii ardeleni accentuează în scrierile lor caracterul străin de tradiţia românească atât al limbii maghiare, cât şi al religiei calvine, socotită religie "maghiară".
În ceea ce priveşte viaţa politică şi oamenii politici, Deâk Ferenc şi Eotvos J6zsef sunt în discursul politic al românilor ardeleni, singurii bărbaţi de stat ai maghiarilor care au dat dovadă de liberalism adevărat în activitatea lor politică. Oamenii politici maghiari al perioadei dualiste, mai ales începând cu guvernarea lui Tisza Kălmăn (1875) se caracterizează în primul rând prin şovinismul de care dau dovadă în contextul urmăririi unei himere: transformarea statului multinaţional şi plurilingvistic Ungaria în stat naţional maghiar. Întregul sistem politic maghiar se caracterizează prin fals liberalism, fals parlamentarism şi pseudo - constituţionalism, întrucât regimul politic se bazează pe un vot cenzitar restrictiv care îi favorizează pe maghiari, prin urmare nu se poate vorbi de reprezentativitate reală, guvernele maghiare adoptă legi care încalcă drepturile
naţionalităţilor, care sunt supuse maghiarizării. Carenţele sistemului politic maghiar izvorăsc, în opinia românilor ardeleni, din frica maghiarilor de a pierde supremaţia politică în Ungaria, ceea ce ar echivala, după cum formulase deja contele Szechenyi în perioada prepaşoptistă, cu sfârşitul naţiunii maghiare, în contextul inferiorităţii numerice a maghiarilor şi a statutului lor de popor fără "rudenii" în Europa. Talentul politic, unul dintre clişeele des vehiculate la adresa maghiarilor, este pus sub semnul întrebării de către o serie de intelectuali români ardeleni, cea mai evidentă dovadă pentru infirmarea acestui talent fiind, desigur, politica de maghiarizare a naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria, maghiarii nefiind în stare să sesizeze marele pericol care planează chiar asupra integrităţii teritoriale a Austro-Ungariei din această cauză.
Politica guvernelor maghiare faţă de naţionalităţi şi relaţiile maghiarilor cu împăratulrege sunt aspecte ale vieţii politice care stârnesc cele mai multe comentarii din partea românilor ardeleni, iar trăsăturile principale atribuite maghiarilor în aceste contexte sunt şovinismul şi antidinasticismul, două atribute care caracterizează nu numai clasa politică, ci în general întreaga societate maghiară. Desigur, nu trebuie trecut cu vederea faptul că o serie de autori români ţin să facă o diferenţiere între elită şi oamenii de rând atunci când vorbesc despre şovinism, precizând că în satele mixte, românii şi maghiarii trăiesc în general în bună înţelegere. Iar dacă dispreţul faţă de români este detectabil uneori şi la maghiarul de rând, acest lucru se datorează în exclusivitate agitaţiilor elitei, care perverteşte uneori poporul bun şi blând de la natură.
În portretul maghiarului, aşa cum a fost el creionat de către românii ardeleni, predomină trăsăturile negative, dar nu lipsesc şi anumite calităţi: jovialitatea, ospitalitatea, simţul politic, patriotismul.
Imaginea maghiarilor la românii ardeleni în perioada dualistă, ca rod al unor aprecieri prin excelenţă subiective şi stereotipizante, este una complexă, însumând o serie de elemente menite să definească "specificul naţional maghiar", aşa cum este el receptat la nivel afectiv de către români. Această imagine este influenţată de o serie de factori (politici, sociali, culturali etc.) prin care se explică particularităţile sale. Românii ardeleni îi caracterizează pe maghiari din perspectiva unei naţionalităţi conlocuitoare în Transilvania, a unei minorităţi etnice care se simte defavorizată politic în statul guvernat de maghiari şi care poartă în sine o tradiţie istorică marcată de conştiinţa asupririi constante din partea maghiarilor. Realităţile politice determină şi statutul economic şi social inferior resimţit de români, critica la adresa maghiarilor fiind elaborată din perspectiva celor cărora li se refuză egalitatea şanselor de afirmare.
Imaginea maghiarului la românii ardeleni în perioada dualistă este una puternic influenţată politic. Aceasta este cauza pentru care românii accentuează latura negativă a acestei imagini. Dar, dincolo de divergenţele politice, convieţuirea între români şi maghiari în Transilvania a fost una în general paşnică, şovinismul manifestându-se, de cele mai multe ori, doar la nivel de discurs.
Bibliografie
Izvoare primare
1. Scrieri cu caracter istoric şi politic
Dr. Ajtay J6zsef, A magyarsâg fejlâdese az utolso ketszaz ev alatt, Budapest, Az Orszăgos Szovetseg Konyvtăra, 1905.
Bunea, Augustin, Încercare de istoria românilor până la 1382, Bucureşti, 1912. Idem, Stăpânii Ţării Oltului, Bucureşti, 1910.
Idem, Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906.
Idem, Amintirea lui Timotei Cipariu. Panegiric, Blaj, 1905.
Bălan, Iosif, Iancu de Hunyad. Cercetare istorică, Caransebeş, 1897.
Bariţiu, George, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe două sute de ani în urmă, Sibiu, 1889 (vol. I); 1890 (vol.II); 1891 (vol.III).
Idem, Studii şi articole, Sibiu, 1912.
Idem, Az erdelyi olak nemzetrol szollo torvenyczikkek az unioval szemben es ezekrol ertekezlet egy magyar es egy olak koszt, Brass6, 1861.
10. Idem, Ioan Corvin de Hunedoara, originea, genealogia, faptele sale imortale, în
Transilvania. Foaia Asociaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, Braşov, anIV, 1873.
11. Babeş, Emil, Diagnoza. Studii asupra situaţi unii politice a românilor din Ungaria,
Budapesta, 1910.
12. Brote, Eugen, Un memoriu politic. Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria,
Bucureşti, 1895.
Cristea, Nicolae, La ţintă. Meditaţiune politică, Sibiu, 1895.
Ciato, Aurel, Cronici politice, Blaj, 1908.
Idem, Note şi reflexiuni la situaţia politică a românilor din regatul Ungar, Sibiu, 1905.
16. 17.
2. 3. 4. 5. 6.
7.
8. 9.
Drăghiciu, Meteliu, Istoria Ungariei în compendiu, Timişoara, 1871.
Diaconovich, Constantin, Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura română şi cultura poporului român, Sibiu, 1898.
18. Goga, Octavian, Naţionalism dezrobitor. Permanenţa ideii naţionale, Buc., Ed.
Albatros, 1998.
19. Idem, ... aceeaşi luptă: Budapesta-Bucureşti, Cluj-Napoca, Casa de Editură Sedan,
1997. 20.
21.
Lupaş, Ioan, Contele Ştefan Szechenyi şi politica de maghiarizare, Sibiu, 1910.
Idem, Contribuţiuni la istoria românilor ardeleni 1780-1792, în Analele Academiei Române, Seria II, tom XXXVII, Bucureşti, 1915.
22. Idem, Torteneti parhuzamok. Felelet Jancso Benedek ur .Politikai Hullamaira ",
Budapest, 1907.
Idem, Temeliile traiului nostru, Sibiu, 1912.
Idem, Istoria bisericească a românilor ardeleni, Sibiu, 1918.
Mangra, Vasile, Magyarok es Romanok, Nagyszeben, 1918.
Marţian, Iulian, Despre numele Ardealului, Bistriţa, 1906.
Moldovăn, Gergely, Magyarok, Romanok, Kolozsvăr, 1894.
Micu Moldovan, Ioan, Spicuire în istoria bisericească a românilor, Blaj, 1873.
Papiu Ilarian, Alexandru, Istoria românilor din Dacia Superioară, tom I-II, Viena, 1852.
30.
Păcăţian, T. V., Cartea de aur sau luptele politice-naţionale ale românilor de sub coroana ungară, Sibiu, 1902, vol. 1.
31. Pop, Nicolae, Schiţă din istoria Braşovului cu specială considerare la români,
Braşov, 1883.
32. Popescu, Nicolau, Tractat istoric asupra originei, continuităţei şi petrecerei
românilor în Dacia lui Traian până la anul 1300, Blaj, 1879.
33. Popovici, A. C., Naţionalism şi democraţie. O critică a civilizaţiunii moderne,
Bucureşti, Ed. Minerva, 1910.
34. Idem, Stat şinaţiune. Statele Unite ale Austriei Mari. Studii politice în vederea
rezolvării problemei naţionale şi a crizelor constituţionale din Austro-Ungaria, Bucureşti, 1939.
Russu-Şirianu, Ioan, Politica noastră tradiţională, Arad, 1903.
Slavici, Ioan, Studii asupra maghiarilor, în Convorbiri literare, Iaşi, 1871-1872, pp.153-159, 210-216, 222-231, 239-243, 265-271,292-295,299-308,339-344,353-357,367- 375, 387-395.
Idem, Ardealul. Studiu istoric, în Opere, vol. XIII, Bucureşti, Ed. Minerva, 1984.
Idem, Românii din Regatul Ungar şi politica maghiară, Bucureşti, 1892.
II.
Memorialistică
Bocşan, Nicolae, Leu, Valeriu, Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1988.
40. Idem, Revoluţia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, Cluj-Napoca, P.U.C.,
2000.
41.
39.
Bocşan, Nicolae, Grâf, Rudolf, Revoluţia de la 1848 în Munţii Apuseni.
Memorialistică, Cluj-Napoca, P.U.C., 2003.
42. Branişte, Valeriu, Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice,
Bucureşti, Ed. Tritonic, 2002.
Cipariu, Timotei, Jurnal, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1972.
Cristea, Nicolae, File de memorialistică. Jurnal, Sibiu, Casa de Presă şi Editură Tribuna, 1998.
45. Maior, Liviu, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles (însemnări,
memorii, scrisori), Bucureşti, Ed. Sincron, 1983
46. Mihu, Ioan, O scurtă privire retrospectivă asupra trecutului meu scrisă de mine
însumi, Sibiu, 1911.
47. Pop-Reteganul,
2006
48. 49.
Ioan, Amintirile unui şcolar de altădată, Cluj-Napoca, Ed. Eikon,
Puşcariu, Sextil, Memorii, Bucureşti, Ed. Minerva, 1978
Slavici, Ioan, Lumea prin care am trecut. Memorialistică. Publicistică, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2004.
50. Vulcan, Iosif, Însemnări de călătorie (ediţie îngrijită şi note de Lucian D rîmb a) ,
Bucureşti, Ed. Minerva, 1994.
III.
Manuale
Boiu, Zacharia, Elemente de istoria patriotică şi universală pentru şcoalele populari române greco-orientali, Sibiu, 1869.
52. Idem, Elemente de geografia pentru şcoalele populari române greco-orientali, Sibiu,
1869.
53. 54. 55.
51.
Idem, Carte de cetire pentru şcoalele poporali române, Sibiu, 1871.
Dariu, Ioan, Istoria Patriei şi elemente de istoria universală, Braşov, 1906.
Idem, Geografia patriei şi elemente din geografia universală pentru şcoalele primare, Braşov, 1912.
56. Goldiş, Vasile, Istoria Ungariei în legătură cu evenimentele epocale din istoria
universală pentru şcoalele poporale, Braşov, 1899.
Idem, Geografia pentru şcoalele poporale, Braşov, 1900.
Istoria Ungariei pentru şcoalele poporale, Blaj, 1878.
Mangold, Ludovic, Istoria Ungariei pentru clasele secundare inferioare, şcoalele pedagogice şi civile (traducere de Vasile Goldiş), Braşov, 1890.
60. Micu Moldovan, Ioan, Istoria Patriei pentru şco a lele poporali române din Ardeal,
Blaj, 1875.
61. Moldovan, Silvestru, Istoria Ungariei în legătură cu istoria universală pentru
şcoalele poporale, Braşov, 1887.
62. Pop, Nicolau, Istoria Ungariei şi elemente din istoria generală pentru şcoalele
poporale,Braşov, 1897.
63. Idem, Geografia Ungariei şi elemente din geografia generală pentru şcoalele
poporale, Braşov, 1897.
64. Idem, Geografia pentru şcoalele poporale primare cu limba de propunere română,
Braşov, 1911.
65. Popa, Georgiu, Istoria universală, ales istoria naţiunei româneşti şi a regatului
Ungaria pentru şcoala poporală, Arad, 1879.
IV.
66.
1996 67.
2003. 68.
Corespondenţă
Branişte, Valeriu, Scrisori din închisoare (Seghedin, 1918), Reşiţa, Ed. Banatica,
Goga, Octavian, Corespondenţă primită, vol. I (1900-1918), Cluj-Napoca, Ed. Limes,
Iosif, Şt. O, Anghel, Dimitrie, Negru, Natalia, Sadoveanu, M., Iorga, N., SanduAldea, C., Cioflec, Virgil, Chendi, Ilarie, Corespondenţă ( Ediţie îngrijită, Note şi Cuvânt înainte de Horia Oprescu), Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.
69. Mangra, Vasile, Corespondenţă, vol. II, (Ediţie, studiu introductiv şi note de Marius
Eppel), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007.
70. Pascu, Ştefan, Pervain Iosif, George Bariţ şi contemporanii săi, vol. II, Bucureşti, Ed.
Minerva, 1975.
71. Dr. Raţiu, Ioan, Raţiu, Emilia, Corespondenţă II - scrisori primite, 1896-1919,
Trustul de Presă RH Printing & Publishing, 2002.
V. Literatură
72. Agârbicenu,Ion, De la sate, Sibiu, Ed. ,,Asociaţiunii", 1914.
73. Idem, Licean ... odinioară, Craiova, Scrisul Românesc, 1994.
74. Idem, Arhanghelii, Bucureşti, Ed. 100+1 GRAMAR, 1998.
75. Alexi,Teochar, Curea (comedie în 1 act), Braşov, 1892.
76. Idem, Domnul de Ghiavahazi, Măria Sa, Braşov, 1888.
77. Idem, Ciarda albă, în "Noua Bibliotecă Română. Colecţiune de novele şi romanuri",
Braşov, 1881, pp. 87-122.
78. Coşbuc, George, Opere alese, vol. II, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972.
Goga, Octavian, Ardealul n-are Dumnezeu, Timişoara, Ed. Helicon, 1995.
Rebreanu,Liviu, Nuvele, Bucureşti, Ed. Literară "Casa Şcoalelor", 1921.
81. Idem, Pădurea spânzuraţilor, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1983.
82. Slavici,Ioan, Moara cu noroc. Pădureanca şi alte nuvele, Bucureşti, Ed. Art, 2006.
Idem, Opere, vol. III, Bucureşti, Ed. Minerva, 1984.
Idem, Novele, vol. I, Bucureşti, Ed. Socecu&COMP, 1892.
VI. Folclor
85. Florea Marian, Simion, Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900.
Micu Moldovan, Ioan, Poveşti populare din Transilvania culese prin elevii şcolilor din Blaj (1863-1878), Bucureşti, Ed. Minerva, 1987.
Pop, Dumitru, Folclor românesc din Crişana şi Banat de la începutul secolului xx, Baia Mare, Ed. Umbria, 1998.
Vuia, Romulus, Folclor românesc din Transilvania şi Moldova, Bucureşti, Ed. "Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2005.
VII. Publicaţii periodice
Presă
Drapelul (1901-1915), Lugoj
Dreptatea (1894-1897), Timişoara.
91. Gazeta Transilvaniei (1867-1915), Braşov
Gura Satului (1871-1879), Arad
Telegraful Român (1867-1918), Sibiu
Tribuna (1884-1903), Sibiu
Tribuna Poporului (1900-1903), Arad
Tribuna (1903-1912), Arad
Ungaria (1907-1909), Cluj
Calendare
Calendariu, 1884, Sibiu, Tipografia arhidiecezană
Calendarul" Asociaţiunii" pe anul de la Christos 1912, Sibiu, Editura ,,Asociaţiunii", 1911
1 00. Calendarul "Asociaţiunii" pe anul dela Christos 1913, Sibiu, Ed. ,,Asociaţiunii",
1912
101. Calendarul "Aurorei" pe anul comun 1902 cu ilustraţiuni, Gherla, Editura tipografiei
"Aurora" A. Todoran, 1901.
102. Calendariu pe anul dela Christosu 1890, Arad, Editura Tipografiei Diecezei Gr. Or.
Române a Aradului, 1889
103. Calendarul pe anul de la Hristos 1907, Arad, Editura şi tiparul tipografiei diecezane
greco-orientale române, 1906
104. Calendar pe anul dela Hristos 1910, Arad, Editura şi tiparul tipografiei diecezane
greco-orientale române, 1909
105. Calendariul românului pe anul comun 1896, Caransebeş, Editura şi tiparul tipografiei
şi librăriei diecezane, 1895
106. Calendariul românului pe anul comun dela Christos 1902, Caransebeş, Editura şi
tiparul tipografiei şi librăriei diecesane, 1901.
VIII. Literatură de specialitate
107. Andraş, Carmen, România şi imaginile ei în literatura de călătorie britanică. Un
spaţiu de frontieră culturală, Cluj-Napoca, Dacia, 2003.
108. Aslam, Constantin, Palimpsestul identităţii româneşti. Reflecţii asuprafundamentelor
culturale ale filosofiei, Bucureşti, Ed. Crater, 2000.
109. Babits Mihăly, "A magyar jellemrol", în Mi a magyar?, Budapest, Magyar Szemle
Tarsasăg, 1939, pp. 37-86.
Berenger, Jean, Istoria Imperiului Habsburgilor 1273-1918, Buc., Ed. Teora, 2000.
Bib6, Istvăn, Szucs, Jena, Între Orient şi Răsărit, Bucureşti, Ed. Kriterion, 2000.
Boia, Lucian, Evoluţia istoriografiei române, Buc., 1976.
Idem, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1997.
Bracewell, Wendy, .East Looks West: East European travel Writing on Europe (1600-2000)", în N. Bocşan, 1. Bolovan (coord.), Călători români în Occident, Cluj-Napoca, 2005.
115. Carrier, James G. (ed.), Occidentalism. Images ofthe West, Oxford, Clarendon Press,
1995.
116. Chelcea, Septimiu, "Imaginea de sine a românilor", în Revista de psihologie,
Bucureşti, Ed. Academiei Române, tom 37, 1-2, 1991, pp. 25-30.
117. Idem, Personalitate şi societate în tranziţie. Studii de psihologie socială, Bucureşti,
Societatea Ştiinţă & Tehnică S.A., 1994.
118. Chiorean, Ioan, Mişcarea naţională românească din Austro-Ungaria(1867-1918),
Târgu Mureş, 2000.
119. Cornea, Paul, Originile romantismului românesc. Spiritul public, mişcarea ideilor şi
literatura între 1780-1840, Buc., Ed. Minerva, 1972.
120. Csernus, Sandar, "Ungaria, meterez al creştinătăţii: naşterea şi înflorirea ideii unei
misiuni colective", în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joanna Nowicki (coord.), Mituri şi simboluri politice în Europa Centrală, pp. 103-117.
121. Delsol, Chantal, Maslowski, M, Nowicki, l,(coord.), Mituri şi simboluri politice în
Europa Centrală, Chişinău, Ed. Cartier, 2003.
122. Duţu, Alexandru, Dimensiunea umană a istoriei. Direcţii în istoria mentalităţilor,
Bucureşti, Ed. Meridiane, 1986.
123. Eckhardt Săndor, "A magyarsăg kulfoldi arckepe", în Mi a magyar?, Budapest,
Magyar Szemle Tărsasăg, 1939, pp. 87-135.
124. Engel, Pal, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, Cluj-
N apoca, Ed. Mega, 2006.
125. Franczia Tukor. Vâlogatas a 19. szâzad magyar vonatkozasu francia irodalmâbol,
Budapest, Magveto Kiad6, 1987.
126. Gavreliuc, Alin, Mentalitate şi societate. Cartografii ale imaginarului identitar din
Banatul contemporan, Timişoara, Ed. Universităţii de Vest, 2003.
127. Idem, O călătorie alături de "celălalt". Studii de psihologie socială, Timişoara, Ed.
Universităţii de Vest, 2002, p. 124.
Găll Erno, A nacionalizmus szinevâltozâsai, Nagyvărad, Literator Konyvkiado, 1994
Idem, Nemzetiseg, erkolcs, ertelmiseg, Budapest, Szepirodalmi Kiad6, 1978.
Hanak Peter, A Kert es a Miihely, Budapest, Gondolat, 1988.
Heitmann, Klaus, Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german 1775-1918-un studiu imagologic, Bucureşti, Ed. Univers, 1995.
132. Idem, Oglinzi paralele. Studii de imagologie româna-germană, Bucureşti, Ed.
Fundaţiei Culturale române, 1996.
133. Hitchins, Keith, Afirmarea naţiunii: mişcarea naţională românească din
Translivania, 1860-1914, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2000.
134. Hîncu, Dumitru, "Noi" şi germanii" noştri" 1800-1914. Un studiu imagologic urmat
de tablouri dintr-o lume care a fost, Bucureşti, Ed. Univers, 1998.
135. Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Oradea,
Ed. Antet, 1998.
136. Iacob, Gh., Iacob, L., Modernizare-europenism. România de la Cuza Vodă la Carol al
II-lea, Iaşi, Ed. Univ. "Al. 1. Cuza", 1995, vol. II (Percepţie, trăire, identitate etnicăLuminiţa Iacob).
137. Iacob, Luminiţa, Etnopsihologie şi imagologie. Sinteze şi cercetări, Iaşi, Polirom,
2003.
138. Jeszenszki, Geza, Az elveszett presztizs. Magyarorszag megitelesenek megvâltozasa
Nagy-Britanniaban (1894 -1918), Budapest, Magveto, 1986.
139. Johnston, William M., Spiritul Vienei. O istorie intelectuală şi socială 1848-1938,
Iaşi, Polirom, 2000.
140. Joo, Tibor, Vallomâsok a magyarsâgrol. A magyar onismeret breviariuma, Pro
Hungaris Konyvek, 1991.
Judt, Tony, Europa iluziilor, Iaşi, Polirom, 2000.
Keyserling, Hermann, Analiza spectrală a Europei, Iaşi, Institutul European, 1993.
Kiss, Csaba G., Europa Centrală, naţiuni, minorităţi. Studii, eseuri, articole, Budapest-Bucureşti, Pesti Szalon-Kriterion, 1993.
Kolarz, Walter, Mituri şi realităţi în Europa de Est, Iaşi, Polirom, 2003.
Kopeczi, Bela, Nemzetkepkutatas es a XIX szâzadi roman irodalom magyarsâgkepe, Budapest, Akademiai Kiado, 1995.
146. Kunish, Richard, Bucureşti şi Stambul. Schiţe din Ungaria, România şi Turcia,
Bucureşti, Ed. Saeculum 1. 0.,2000.
147. Lascu, Gheorghe, Imaginea Franţei la românii din Transilvania până în anul 1918,
Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000.
148. Leclerc, Gerard, Mondializarea culturală. Civilizaţiile puse la încercare, Chişinău,
Ed. Ştiinţa, 2003.
149. Lendvai, Paul, Ungurii: timp de un mileniu învingători în înfrângeri, Bucureşti, Ed.
Humanitas, 2007.
Le Rider, Jacques, Mitteleuropa, Iaşi, Polirom, 1997.
Leszek, Hensel, "Mitul sarmat şi mitul scit: o încercare de comparaţie", în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joanna Nowicki (coord.), Mituri şi simboluri politice în Europa Centrală, Chişinău, Ed. Cartier, 2003, pp. 46-55.
Magris, Claudio, Danubius, Bucureşti, Ed. Univers, 1994.
Maior, Liviu, Mişcarea naţională românească din Transilvania (1900-1914), ClujNapoca, Ed. Dacia, 1986.
Idem, 1848-1849: români şi unguri în revoluţie, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1998.
Mândruţ, Stelian, Mişcarea naţională şi activitatea parlamentară a deputaţilor PNR din Transilvania între anii 1905-1910, Oradea, Fundaţia culturală "Cele trei Crişuri", 1995
156. Mitu, Melinda, Problema românească reflectată în cultura maghiară din prima
jumătate a secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, P.U.C., 2000.
157. Mitu, Melinda, Mitu, Sorin, Românii văzuţi de maghiari. Imagini şi clişee culturale
din secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca, Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, 1998.
158. Mitu, Sorin, De la "Imaginea Celuilalt" la geografiile simbolice: trasee metodologice,
în Nicoae Bocşan, Sorin Mitu, Toader Nicoară (coord.), Identitate şi alteritate 3. Studii de istorie politică şi culturală, Cluj-Napoca, P.U.C., 2002.
159. Idem, Geneza identităţii naţionale la românii ardeleni, Bucureşti, Humanitas, 1997
160. Idem, Imagini europene şi mentalităţi româneşti din Transilvania, Cluj-Napoca,
P.U.C., 2000.
161. Idem, "Preliminarii metodologice pentru o istorie a imaginilor reciproce româno-
maghiare", în Caiete de antropologie istorică, an I, nr1, ian.-iun. 2002, pp. 37-44.
162. Nicoară, Simona, Naţiunea modernă. Mituri, simboluri, ideologii, Cluj-Napoca, Ed.
Accent, 2002.
163. Nicoară, Toader, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800).
Societate rurală şi mentalităţi colective, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2001.
164. Nurdin, Jean, .Jmages de la France en Allemagne", în Ethnopsychologie. Revue de
psychologie des peuples, 1971 (26), nr. 4, pp. 389-414.
165. Oişteanu, Andrei, Imaginea evreului în cultura română. Studiu imagologic în context
est-central european, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2004.
166. Pal, Judit, O legendă a istoriei: problema originii hunice a secuilor, în Sorin Mitu,
Florin Gogâltan (coord.), Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional şi deschidere europeană, Cluj-Napoca, Asociaţia istoricilor din Transilvania şi Banat, 1994, pp. 97-103.
167. Răkos, Peter, Nemzeti jelleg-a mienk es a masoke. Oncsalodasok es elâiteletek mint
tortenelemformalo tenyezok, Pozsony, Kalligram, 2000.
168. Romcsics Ignac, Nemzet, nemzetiseg es âllam. Kelet-Kozep es Delkelet-Europaban a
19. es 20. szazadban, Budapest, Napvilăg Kiad6, 2004
169. Said, Edward W., Occidentalism. Concepţiile occidentale despre Orient, Timişoara,
Ed. Amarcord, 2001.
170. Schorske, Carl E., Viena-fin-de siecle. Politică şi cultură, Iaşi, Polirom, 1998.
171. Smith, Anthony, Naţionalism şi modernism. Un studiu critic al teoriilor recente cu
privire la naţiune şi naţionalism, Chişinău, Ed. Epigraf, 2002.
172. Steins, Martin, .Jmages de l' Allemagne en France", în Ethnopsychologie. Revue de
psychologie des peuples, 1971 (26), nr. 4, pp. 373-388.
173. Teodor, Corina, Coridoare istoriografice. O incursiue în universul scrisului
ecleziastic românesc din Transilvania anilor 1850-1920, Cluj-Napoca, P.U.C., 2003.
174. Teodor, Pompiliu, Introducere în istoria istoriografiei din România, Cluj-Napoca,
Ed. Accent, 2002.
175. Todorova, Maria, Balcanii şi balcanismul, Bucureşti, Humanitas, 2000.
176. Vermes Găbor, Tisza Istvân, Budapest, Szăzadveg Kiad6, 1994.
177. Weidlein, Johann, Imaginea germanului în literatura maghiară. Das Bild des
Deutschen in der ungarischen Literatur, Cluj-Napoca, Fundaţia Culturală Română, 2002.
178. Wolff, Larry, Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei în epoca luminilor,
Bucureşti, Humanitas, 2000.
179. Zub, Alexandru (coord.), Identitate şi alteritate în spaţiul cultural românesc, Iaşi, Ed.
Univ. "Al. 1. Cuza", 1996.
180. Zub, Alexandru, În orizontul istoriei, Iaşi, Institutul European, 1994.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu