Înainte de asta, precizăm că au mai existat hungarofobi, români sau austrieci, ca și românofobi de diverse naționalități, inclusiv maghiari sau secui. Deci fobia etnică nu este decît o formă de tulburare, cu caracter obsesiv, manifestată uneori violent, care are însă mereu cauze, în general deloc rasiale ci mai degrabă economice, politice, sociale. Nici măcar judeofobia nu e fără cauze, deși se tot scrie despre aparenta sa a-cauzalitate. Atitudinea, din acest text, a românului Eminescu vine ca răspuns la «vanitatea» pretențiilor de superioritate ale politicienilor și administrației maghiare, în numele cărora li se refuzase, la 1848 și la 1867, românilor din Ardeal și Ungaria, un statut politic și social egal cu al națiunilor privilegiate din imperiul dualist.
Autorul blogului crede că a demontat afirmațiile lui Eminescu și că a formulat contrargumente pertinente, punct-cu-punct. Cred că e departe de adevăr.
Condițiile sociale ale majorității populației Ungariei dualiste (suntem în 1870)
sunt cu adevărat dezastruoase. Nu-i vorbă că nici de România nu avem de de să ne fie rușine, pe același temei.
Spectator este un simplu naționalist, orbit de patimă sa nobilă, dar nu are argumente pentru a contesta afirmațiile despre legi, industrie, comerț. De aceea le ignoră și comentează doar ce crede că poate contrargumenta. Doar că și aici argumentele sunt șubrede. Obiceiul presei sau politicienilor națiunilor de a se lăuda cu reușitele profesionale ale unora din realii sau presupușii lor membrii este detestabil. Ungurii, românii, rușii, evreii își fac listele în acest sens. Dar un ungur sau un român școlit în Germania, universitar în Anglia, laureat Nobel ca cercetător american, nu este de vreo naționalitate decât dacă vrea el să se afilieze la una, în nici un caz cariera sa nefiind datoare națiunii din care provine sau căreia îi este abuziv afiliat. Recent, Herta Muller a fost cooptată la români. Nu e româncă ci doar o fostă cetățeancă a României, care a avut experiențe traumatizante în România, care mai are nostalgii de emigrant și calități de mare scriitor german.
Dan Culcer
Eminovici Mihály (Mihai Eminescu), a hungarofób
(Eminescu Mihály, Ecuilibrul (részlet) – 1870 április 22-29)
"Celei mai decăzute populace din Europa, a cărei vanitate nu e decât o lungă şi scârboasă donquixotiadă. Căci ce au aceşti oameni ca să ne superiorizeze? Au ei limbă? Au ştiinţe? Au arti? Au legislaţiune? Au industrie? Au comerţ? Ce au? Limba? Ar trebui să le fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcţiunea, modul de înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc. Ştiinţe? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirei? Istoria civilizaţiunei a înregistrat numai o nulă. Legislaţiune? Drepturi şi legi sînt într-o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutioasă şi nerumegată a principielor celor mai contradictorie, principie care se esclud unul pre altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria. Arte şi literatură? O traducţiune rea din limba germană, şi ştie toată lumea cât de rea poate să fie o traducţiune. Industria? Germană. Comerţul? În mîna evreilor.” (Eminescu Mihály, Ecuilibrul (részlet) – 1870 április 22-29)
-
Spectator spunea...
- Ca autor a blogului Székelyföld nem Románia! (Tinutul Secuiesc nu este Romania!) cred ca stiu cel mai bine, despre ce voiam sa scriu in articolul respectiv si cum am si comentat ar trebui traduse contraargumentele pe care le-am insirat in articol ca sa dovedesc ca Eminescu vorbea prostii. La fiecare punct unde spune ca nu aveam ceva am scris cateva date despre ceea ce a facut pana atunci aceea "populace decazuta" cum sustine Eminescu. Aceste date atesta faptul ca ceea ce a scris Eminescu era numai xenofobie (ungarofobie) si nu patriotism, iar aceasta era menirea acestui articol scris pe blog.
-
6 septembrie 2011, 10:26
-
Dan Culcer. Écrivain roumain vivant en France depuis 1987. spunea...
- Texte subliniate. Acestea sunt răspunsurile din secolul al XXI-lea
ale unui maghiar (sau secui?) la afirmațiile-observațiile pamfletare ale
lui Eminescu, de la finele secolului al XIX-lea.
«Hungarofobia» lui Eminescu, dacă poate fi numită așa, este cât se poate de normală pentru un român care cunoștea istoria relațiilor dintre unguri și români până la data scrierii articolului său. Nobelizarea unor «unguri», după nume adesea doar maghiarizate, nu are mereu relație cu principiul etnic, iar nobelizare nu s-a făcut în multe cazuri pentru calitatea de maghiar a premiatului ci pentru activitatea sa (Lenard, Elie Wiesel, Polanyi, Olah, Wigner au fost cooptați ca maghiari, dar unii nu au studiat în Ungaria, nu au lucrat în instituții maghiare, unii sunt evrei,etc. ) Așa că, contra-argumentele de acest gen sunt fictive. Totuși, dacă vreți să le faceți cunoscute, traduceți-le în română și în altă limbă de circulație. Maghiara e mai puțin citită. Eu o cunosc, dar câți ca mine? Voi publica, dacă vreți, versiunile pe care vi le propun, dacă le veți realiza Dv. (Dan Culcer)
-
6 septembrie 2011, 11:33
-
Dan Culcer. Écrivain roumain vivant en France depuis 1987. spunea...
- Veți observa, domnule Spectator, că nu am comentat încă,deloc, titlul blogului dv. «Ținutul Secuiesc nu este România». Dacă nu este România, ce este?
Dacă susțineți această opinie ar trebui să aveți «putirința» să o transformați în realitate. Dar, pentru asta, ar trebui deja să rescrieți istoria. Ceea ce mergea în vremuri comuniste, când se aplica lozinca orweliană (1984).Dar nu mai merge acum.
Vedeți cu adevărat posibile celelalte două variante : 1/autonomia, adică enclavizarea de tip kosovar?
2/ alipirea la Ungaria printr-un coridor de genul celui trasat înainte de 1900 prin colonizarea pe firul Mureșului sau prin tăierea în două a Ardealului, ca în 1940?
Cred că soluția a treia, alipirea integrală a Ardealului, incluzînd județele de care pomeniți, ar fi o soluție mai puțin gustată de statul maghiar, care nu are nevoie de o puternică minoritate românească, după ce a reușit să dizolve minoritatea românească rămasă între granițele sale actuale. Sau prevedeți transferuri de populație?
Dan Culcer
- Afirmatii-observatii pamfletare? Nu cred ca sunteti cunoscator a definitie pamfletului, daca spuneti asta despre afirmatiile lui Eminescu. Care este istoria relatiilor dintre unguri si romani la vremea aceea? Lasati, stiu, este foarte lung si cred ca stiu ce ati scrie, dar eu sustin si stiu altceva si oricum pe acest plan nu va voi intelege niciodata, deci nu are nici un inteles s-o scrieti. Referitor la castigatorii premiului Nobel pe care-i amintiti, cu premiul lui Elie Wiesel nici eu nu sunt de acord, este un premiu castigat pe nedrept, iar pe el nici eu nu-l consider ungur, desi in Ungaria s-a nascut (daca nu ma insel). Majoritatea celorlalti sunt desigur de origine evreieasca, dar acestia au studiat toti in Ungaria iar premiul Nobel au castigat-o ca cetateni americani, din simplul motiv ca nu au avut ocazia sa se afirme in Ungaria si au fost atrasi in America prin "brainstorming"*-ul acestora.
-
6 septembrie 2011, 13:01
-
Dan Culcer. Écrivain roumain vivant en France depuis 1987. spunea...
- Definiția pamfletului.
«C'est un texte à la fois court et virulent qui remet en cause l'ordre établi. Il a beaucoup été utilisé dans la deuxième moitié du XIXe siècle et la première moitié du XXe (de la Commune de Paris à la guerre d'Algérie) ; on lui préfère de nos jours la polémique ou la satire.
Le terme « pamphlet » apparaît de manière officielle en 1824 dans l'œuvre de Paul-Louis Courier : Le Pamphlet des pamphlets.
Il se caractérise le plus souvent par une critique du pouvoir en place. Le verbe est violent, le ton virulent, la forme courte et élancée. Le caractère explosif du pamphlet tient du fait que son auteur a l'impression de détenir à lui seul la vérité ; il jette un regard indigné sur le monde.
Le pamphlétaire doit rétablir le vrai sens des mots qui, selon lui, a été dépouillé. Il veut faire éclater une évidence (d'où une absence de nuance) ; pour cela, il use d'un discours maximaliste et hyperbolisé. Ainsi, il se repose sur une vision du monde catastrophique annonçant la mort de quelque chose (une notion, une valeur...). Le pamphlétaire n'utilise ni argument ni preuve, il recherche l'action immédiate.
Le pamphlet a pour but d'inciter le lecteur à agir en le poussant à l'indignation de vivre dans un « tel » monde.» Sursa Wikipedia. Textele definițiilor (unguresc sau românesc) sunt superficial redactate. Dacă nu știtți franceza, ceea ce nu e un păcat, o traducere automată pe Google e pertientă.
http://ardealul.blogspot.com/2011/09/hungarofobie-romanofobie-toate-fobiile.html
Vă propun să citiți și ce am scris într-o poștare separată (aici). Am înșeles că aveți convingeri și nu sunt dispus să discutați. Asta este forma cea mai pură a dogmatismului. Regret. Ar fi fost interesant. Dar, probabil, o confruntare istorică și ideologică calmă nu vă convine.
Cu tot binele, D.C.
* Un detaliu. «Brainstorming» nu înseamnă atragerea, importul de inteligență, cum se pare că ați crede.
Expresia necesară este brain-drain /loc. s. (americanism) Export de inteligență ◊ „Țările în curs de dezvoltare sunt pe cale de a lua măsuri serioase, în propriile țări, pentru reglementarea problemelor care apar drept cauză a fenomenului de brain-drain.” Sc. 6 VII 77 p. 5. ◊ „Brain-drain-ul constituie, fără îndoială, unul din factorii care alimentează dezvoltarea inegală a economiei mondiale.” Sc. 17 II 79 p. 6. ◊ „În ultimul sfert de veac nu mai puțin de un milion de cadre calificate au fost racolate din «lumea a treia» de către țările occidentale industrializate [...] La același fenomen, cunoscut sub numele de brain-drain, se referă și un studiu al UNCTAD [...]” R.l. 6 V 89 p. 6; v. și Sc. 16 XII 77 p. 5 [pron. brein-dréin] (din engl. americ., fr. brain-drain; DMN, DMC 1966, BD 1968; DN3) -
6 septembrie 2011, 13:24
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu