Paul Gologan: Momentul Trianon şi abordarea Ungariei după 100 de ani.

Paul Gologan: Momentul Trianon şi abordarea Ungariei după 100 de ani. Neintegrarea minorităţii maghiare şi instrumentalizarea „europeană“ a chestiunii de către Budapesta (I)
    •    Romanian Global News
    •    februarie 4, 2020
    •    Romania


După anunţarea rezultatelor primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, liderii principalelor partide politice reprezentate în Parlamentul României au făcut declaraţii. Asupra uneia dintre ele merită a ne fi îndreptată atenţia întrucât vine să scoată în evidenţă o serie de elemente, ce ating prin valenţele ce le poartă sensibilităţile unei părţi considerabile din rândul cetăţenilor români se arată într-o analiză a LARICS realizată de Paul Gologan* și preluată de Romanian Global News.
Liderul UDMR, Hunor Kelemen, a dat de înţeles că niciun candidat nu s-a adresat în timpul campaniei minorităţii maghiare, nu a oferit o perspectivă de dezvoltare şi aprofundare a coeziunii sociale în acele zone unde cetăţenii au origini etnice distincte, nici măcar sprijinul la nivel declarativ nu a fost cerut, fapt ce a determinat conducerea partidului să decidă că „maghiarii nu vor face campanie pentru niciun candidat. Noi avem încredere în înţelepciunea alegătorilor noştri. Îi îndemnăm să iasă la vot şi să decidă înţelept.“
O consultare a site-ului Biroului Electoral Central a evidenţiat următoarele: Covasna 37,02%, Harghita 42,32% prezenţă la vot în primul tur, în vreme ce în cel de-al doilea procentele s-au redus: Covasna 25,86%, Harghita: 22,86%, cele mai scăzute din ţară, fapt ce duce la concluzia că lipsa de abordare a elementelor specifice acestei categorii electorale o determină, în parte, să nu îşi exprime opţiunea politică, iar argumentul provenienţei şi în ultimul tur de scrutin a unui candidat dintr-o categoria etnică inferioară din punct de vedere numeric, nu a convins. Fenomenul nu este de dată recentă, iar vina pentru modul în care sunt receptate mesajele politicienilor români aparţine în primul rând lor. Practic, chestiunea maghiară nu a fost deloc abordată, deşi e tot mai evident că minoritatea maghiară se decuplează politic de societatea românească.
Ţinta devine Budapesta, nu Bucureştiul.

Minoritatea maghiară este sprijinită să NU se integreze
S-a evitat de-a lungul timpului abordarea reală a problematicii specificităţilor pe care le prezintă cetăţenii români cu origini etnice diferite de cele ale majorităţii, iar faptul că discursul politic a gravitat în jurul construcţiei Noi-Voi nu a făcut decât să adâncească antagonismele. Desigur, liderii acestor minorităţi – la toate nivelele – nu au urmărit de fapt o integrare, date fiind controversatele proiecte promovate în Parlament ce încearcă acreditarea/formalizare ideii identităţii de grup (autonomie culturală şi teritorială):
Propunerea UDMR pentru o Lege privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome – 1993; Propunerea legislativă privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc – 2004 şi 2005; Propunere legislativă din 2019 pentru implementarea – într-o interpretare distorsionantă – subpunctului 1 al punctului III din Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918-2018); sprijinul constant venit dinspre Budapesta pe cale legislativă (Legea privind maghiarii care trăiesc în ţările vecine adoptată la 19 iunie 2001 de legislativul maghiar); penetrarea prin investiţii din Ungaria a principalelor ramuri de activitate: infrastructură, cultură, economie, sport din zona bazinului carpatic cu scopul de a conecta minorităţile maghiare direct cu Budapesta şi de a le deconecta de statele gazdă, Desele declaraţii ale oficialilor maghiari printre care cele ale preşedintelui comisiei de politică externă a Parlamentului Ungariei, Németh Zsolt ce constituie o resuscitare a disensiunilor istorice şi intensifică „conştiinţa abandonării“ atât de prezentă în narativul istoric maghiar; Subjugarea ideologică a etnicilor maghiari prin discursuri specifice perioadei interbelice, fenomen ce se accentuează odată cu venirea la putere a lui Orbán Viktor şi creşte în intensitate după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1 ianuarie 2012, trecută prin parlament in 9 zile, fără a fi dezbătută sau supusă unui referendum.
Cazul comunei Ditrău, locuită în majoritate de etnici maghiari, este emblematic pentru modul în care cuplarea maghiarilor din România la propaganda de la Budapesta produce efecte.
„Europenizarea“ separatismului maghiar. „Minority SafePack“
Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, abordările au căpătat o nouă dimensiune, de această dată fenomenul depăşind cadrul statal. Mai mulţi promotori ai drepturilor minorităţilor au uzitat de mecanismele UE pentru a-şi promova proiectele, aflate de cele mai multe ori chiar în contradicţie cu legislaţia statelor membre şi cea europeană.
Două dintre acestea se cuvine a fi analizate întrucât au fost intens promovate în cercurile etnicilor maghiari şi contestate de România în faţa Tribunalului Uniunii Europene şi Curţii de Justiţie a UE. În acelaşi timp, lipsa de consens în mediul internaţional cu privire la înţelegerea naţiunii în sens etnic sau civic este relevantă în acest context, întrucât practica neunitară în procesul de trasare a graniţelor oferă precedent noilor mişcări ce urmăresc autonomia şi mai departe secesiunea. Precedent oferă şi structurile europene care, în cazul destrămării Iugoslaviei, au venit cu o abordare distinctă, sprijinind stabilirea frontierelor internaţionale pe baza fostelor delimitări administrative din interiorul statului. Cel de-al doilea proiect, ca urmare a posibilei lui aplicări, ar putea dezvolta mişcări din categoria celor amintite mai sus, de aceea va fi tratat mai pe larg.
Uniunea Europeană încurajează participarea activă a cetăţenilor în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor cu care ei se confruntă, din această perspectivă „potrivit Tratatului UE, în cadrul unei iniţiative cetăţeneşti europene, ICE (asemănătoare iniţiativei legislative cetăţeneşti din Constituţia României Art.74 (1), un număr de cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui sfert dintre statele membre, pot lua iniţiativa de a invita Comisia să propună legiuitorului Uniunii adoptarea unui act juridic în vederea punerii în aplicare a tratatelor. Înainte de a începe strângerea numărului de semnături necesar, iniţiatorii trebuie să o înregistreze la Comisie, care îi examinează obiectul şi obiectivele. Comisia poate refuza înregistrarea, printre altele atunci când obiectul acesteia din urmă iese în mod vădit din sfera sa de competenţă“.
Redau mai jos doar câteva elemente ce au atras atenţia în privinţa primului proiect de iniţiativă: Conform Comunicatului de presă al Tribunalului UE Nr.120/2019, la 15 iulie 2013, un comitet de cetăţeni a prezentat Comisiei o propunere de ICE intitulată „Minority SafePack – One million signatures for diversity in Europe“. Această iniţiativă urmăreşte să invite UE să îmbunătăţească protecţia persoanelor care aparţin unor minorităţi naţionale şi lingvistice şi să consolideze diversitatea culturală şi lingvistică în UE prin adoptarea unei serii de acte legislative. Din comitetul iniţiatorilor fac parte Hans Heinrich Hansen (Danemarca), Hunor Kelemen (România), Karl Heinz Lambertz (Belgia), Jannewietske Annie De Vries (Ţările de Jos), Valentin Inzko (Austria) şi Alois Durnwalder (Italia) şi Anke Spoorendonk (Germania).
Prin decizia din 13 septembrie 2013, Comisia a refuzat să înregistreze propunerea de ICE pentru motivul că aceasta se afla în mod vădit în afara sferei sale de competenţă. UDMR a catalogat-o ca fiind una politică.
Mai târziu, „organizatorii iniţiativei cetăţeneşti europene au contestat decizia Comisiei în faţa Tribunalului UE care, prin Hotărârea sa din 3 februarie 2017, a anulat această decizie pentru motivul neîndeplinirii de către Comisie a obligaţiei sale de motivare.“ Citind hotărârea se observă că iniţiatorii au fost susţinuţi în demersul lor doar de Ungaria, în calitate de intervenient, deşi aceştia provin din alte state europene, care, dacă ar fi apreciat propunerea ca fiind benefică, ar fi putut susţine cauza. Pentru menţinerea deciziei de refuzare a înregistrării iniţiativei, Comisia Europeană a fost sprijinită de România şi Republica Slovacă (ambele având puternice mişcări ale comunităţii maghiare pe teritoriu). Importanţa pentru ambele părţi a procesului a fost evidenţiată în anul 2014, când, Kelemen Hunor, Ministru al Culturii la acea vreme, a demisionat din funcţie motivând „Nu pot să fiu şi în Guvern şi parte a procesului din partea iniţiatorilor“. A ales să nu fie de partea guvernului. S-ar putea aprecia că agenda partidului pe care îl reprezenta, la acea vreme, nu corespundea cu cea a Guvernului României, în ansamblu, pe subiectul în cauză.
În urma hotărârii Tribunalului, Comisia a înregistrat parţial iniţiativa cetăţenească prin decizia din 29 martie 2017, fapt ce a determinat România să solicite anularea deciziei Comisiei, acţiune care a fost respinsă. 
Conform paginii oficiale a iniţiativei, s-a reuşit strângerea de 1.320.000 de semnături în 11 state, cele mai multe provenind din Ungaria-527.687, România-254.871, Italia-78.396,Slovacia-63.272.
Parcursul ei poate fi urmărit accesând site-ul minority-safepack.eu.
Dorinţa de întărire a mecanismelor de protejare a identităţii persoanelor ce aparţin minorităţilor naţionale este de înţeles în contextul în care există mari decalaje de tratament în spaţiul european, ce încep de la stabilirea unor măsuri adecvate şi care să răspundă nevoilor reale ale acestor persoane, şi continuă până la însăşi recunoaşterea minorităţilor. Sistemele implementate de statele membre prezintă carenţe, şi chiar cele ce abordează subiectul satisfăcător la nivel legislativ, instituind o egalitate de tratament, de cele mai multe ori uită că transpunerea în fapt a elementelor de drept necesită măsuri active, nu doar declarative. Privită din acest punct de vedere, problematica minorităţilor merită a fi discutată, şi ar trebui sa fie de interes inclusiv în legătură cu comunităţile istorice de români ce trăiesc în Ucraina, Serbia sau alte state. Totodată, fostul Ministru pentru Românii de Pretutindeni declara în iulie 2019 că 5,6 milioane de români sunt în diaspora“. Dintre aceştia, luând în calcul prezenţa la vot în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, anume 944.077 votanţi, ce pot fi catalogaţi ca fiind cei mai puternic ataşaţi de situaţia politică din România, şi deci prezintă cele mai mare şanse de a se întoarce în ţară, se poate concluziona că numărul cetăţenilor români care vor rămâne definitiv în afara graniţelor este extraordinar de mare. Aceştia nu intră sub incidenţa reglementărilor internaţionale de protecţie a minorităţilor, dintre care cea mai importantă este Convenţia-cadru. Însă, până şi Convenţia prezintă disfuncţionalităţi, ea nu stabileşte ce se înţelege prin minoritate naţională, fapt ce a dat posibilitatea statelor semnatare să formuleze rezerve şi declaraţii, alegând să includă preferenţial anumite categorii etnice în grupul minorităţilor. Elementele identitare ale românilor din afara graniţelor sunt abordate prin intermediul altor norme, protecţia instituită de mecanismele aferente fiind una precară, şi care nu răspunde satisfăcător situaţiei actuale. Sunt recunoscute drept minorităţi grupuri cu rădăcini istorice, ce numără mii de membri, în detrimentul celor ce manifestă o dorinţă activă, ajunsă la a treia generaţie, de a-şi desfăşura traiul în alt stat decât cel de origine, dar care exprimă, în acelaşi timp, ataşament faţă de valorile cu care se identifică predecesorii lor şi care numără sute de mii de persoane, în cazul celor din Italia cifra trece de un milion.
De ce abordarea Budapestei nu este europeană
Modalitatea în care Ungaria înţelege să abordeze subiectul minorităţilor naţionale nu poate fi decât dăunătoare. Protejarea identităţii acestor persoane nu reprezintă un scop pentru statul maghiar, ci un mijloc de captare a influenţei şi resurselor din zona fostelor teritorii ale sfintei coroane, ajunse la finalul Primului Război Mondial în componenţa altor state. Având doar o atitudine de reacţie faţă de acest subiect şi evitând să propună o altă abordare, România pierde şansa construirii unui dialog deschis pe subiectul mai mare al protejării reale a identităţii acelor persoane ce îşi desfăşoară activitatea, sau au ales să se stabilească, in afara graniţelor ţării.
Politica Ungariei poate destabiliza nu doar statele cu care se învecinează, ci întreg spaţiul Uniunii Europene, după cum se deduce din cea de-a doua iniţiativă.
(Va urma)
*Paul Gologan este absolvent al programului de Internship LARICS şi absolvent au Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.
Deputatul Marius Paşcan: politica separatistă, segregaţionistă, de enclavizare pe criterii etnice, promovată de UDMR şi de către politicienii care reprezintă maghiarimea, naşte monştri
    •    Romanian Global News
    •    februarie 4, 2020

Scandalul de la Ditrău, care a oripilat întreaga țară, bubuie și pe scena politică. Preşedintele executiv al Partidului Mişcarea Populară (PMP), deputatul Marius Paşcan, aduce acuzații grave la adresa UDMR. Acesta susţine că politica separatistă, segregaţionistă şi de enclavizare pe criterii etnice, promovată de liderii maghiari, naşte monştri şi racordarea mediatică a maghiarilor din judeţele Harghita şi Covasna aproape exclusiv la canalele de informaţie din Ungaria au condus la manifestările împotriva celor doi srilankezi de la Ditrău, scrie www.agerpres.ro, preluat de Romanian Global News.
„De ani de zile, afirm consecvent în spaţiul public că politica separatistă, segregaţionistă, de enclavizare pe criterii etnice, promovată de UDMR şi, în general, de către politicienii care reprezintă maghiarimea, naşte monştri. Izolaţionismul, conexiunea şi racordarea mediatică a maghiarilor din judeţele Harghita şi Covasna aproape exclusiv la canalele şi sursele de informaţie reverberate din Ungaria, controlate de FIDESZ şi politica de purificare etnică promovată de Viktor Orban au condus la manifestările anacronice, rasiste, xenofobe, petrecute la Ditrău, din păcate susţinute chiar de prelaţi ai bisericii din localitatea respectivă”, a arătat, luni, într-un comunicat de presă, Marius Paşcan.
Liderul PMP a arătat că ar fi fost bine dacă instituţiile satului ar fi reacţionat la fel de prompt şi atunci când românii erau alungaţi din zonele respective sau atunci când s-a constatat lipsa însemnelor naţionale şi înlocuirea acestora cu alte simboluri în cele trei judeţe din centrul Transilvaniei.
” (…) În acest timp, unii se fac că nu văd nerespectarea simbolurilor de stat ale României în zonă, absenţa tricolorului şi înlocuirea ostentativă a acestuia cu drapelul maghiar şi însemnele aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Absolut bizar, Guvernul României, în anterioara formulă configurată în jurul PSD, pare că subminează şi finanţează deliberat şubrezirea statului român, de vreme ce pesediştii au virat în 2019, în conturile UDMR, peste 29 de milioane de lei, atingând astfel un nou record în raport cu anii anteriori. De menţionat că UDMR nu a prezentat niciodată vreun raport cu privire la cheltuirea acestor sume uriaşe de bani din fonduri publice”, a subliniat Paşcan.
Preşedintele executiv al PMP susţine că, întrucât guvernele României nu sunt preocupate de realităţile din Transilvaniei, Executivul Ungariei alocă sume importante de bani pentru dezvoltarea agriculturii şi economiei, consolidându-şi poziţia în centrul ţării.
„Câtă vreme guvernanţii României nu au nicio preocupare serioasă în raport cu realităţile periculoase din inima Transilvaniei, Ungaria a alocat maghiarilor din ţara noastră peste 145 de milioane de euro în anul 2017 şi o sumă similară în 2018. Anul trecut, Ungaria a lansat fundaţia ‘Pro Economica’ – o replică a fundaţiilor similare mai mici din Slovenia şi Serbia – prin care s-a angajat să verse 312 milioane de euro sub formă de ‘mici’ fonduri destinate dezvoltării agriculturii. (…) Cu cât judeţele Harghita, Covasna şi parţial Mureş vor decădea economic, cu atât vor putea fi ‘cumpărate’ mai ieftin”, a mai afirmat politicianul.
Marius Paşcan a mai arătat că premierul ungar, Viktor Orban, ar visa la refacerea Ungariei Mari şi stimulează pe toate căile posibile materializarea autonomiei etnice, provocând România pe plan internaţional.
„Viktor Orban visează la refacerea Ungariei Mari şi stimulează pe toate căile posibile materializarea autonomiei etnice a pretinsului Ţinut Secuiesc. (…) Îi îndemn deopotrivă, aşa cum am făcut-o dintotdeauna, pe români, maghiari, romi, saşi, evrei şi toate celelalte etnii care compun binecuvântat judeţul Mureş, să nu se lase provocaţi, manevraţi, manipulaţi de interesele şi vrajba promovate de unii politicieni care prin astfel de tertipuri interetnic conflictualiste îşi dobândesc voturile de la un mandat la altul”, a mai spus Marius Paşcan.
Despre drepturile comunităților românești din afara granițelor într-o conferință în Parlamentul European
    •    Romanian Global News
    •    februarie 4, 2020


Parlamentul European a fost gazda unor ample evenimente săptămâna trecută. Votarea acordului privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, la Bruxelles, a fost precedată de conferința pe tema reunirii Basarabiei cu România și a drepturilor românilor din regiunile istorice, organizată de think tank-ul European Centre for Romanian Unity ECRU.
Eurodeputați români din toate grupurile politice în care aparținem în Parlamentul European, reprezentanți ai comunităților românești din Belgia și Franța, ai Ambasadei României în Regatul Belgiei, ai misiunii României la NATO, ai Reprezentanței României la UE și români care lucrează în instituțiile europene și internaționale din Bruxelles au participat la conferința din 28 ianuarie din Parlamentul European, organizată de ECRU în colaborare cu EuropaNova Bruxelles și Liga Studenților Români în Străinătate, filiala Belgia, se arată într-un comunicat de presă, preluat de Romanian Global News. 
Lucia Hossu-Longin a lansat la Bruxelles, în cadrul conferinței, cartea «Oameni mari care au făcut România Mare» și filmul documentar «Ambasadorul Vasile Stoica în America – slujind Unirea».
«Lucia Hossu-Longin, strajă a conștiinței noastre naționale, ne învață de 30 de ani istoria care nu se învață la școală. Pornind de la exemplele oamenilor mari pe care ni i-a prezentat nu doar în cartea sa, ci în întreaga activitate profesională, am lansat un apel către toți reprezentanții români la Bruxelles… Un apel la colaborare și sprijin reciproc pentru a introduce în discursul politic și public european chestiunea Basarabiei și a reunirii și pentru a garanta respectarea drepturilor comunităților românești din afara granițelor, fie că vorbim de Londra, Cernăuți sau Valea Timocului…» au declarat coordonatorii ECRU, Bianca Ficuț și Cornel Radu-Loghin.
Basarabenii Alina Panico și Alexandru Rotaru, activiști civici și jurnaliști, le-au vorbit românilor din instituțiile europene și internaționale din Bruxelles despre situația alarmantă a presei independente și a sistemului educațional din Republica Moldova și despre integrarea europeană ca singură soluție politică și economică pentru cei aproximativ 3 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova. Potrivit acestora, politicienii de peste Prut au hrănit aşteptările cetăţenilor cu visul integrării în Uniunea Europeană, dar au omis să spună că integrarea în marea familie europeană se poate face doar prin Unirea cu România.