Legea cu numărul 51 din anul 1848. O propunere de lege care apare târziu.

 Traducere din maghiară

Legea cu numărul 51 din anul 1848. 
Guvernul revoluționar maghiar încearcând să calmeze nemulțumirile sociale și etnice ale românilor ardeleni. 

Hotărârea privitoare la cei de limbă românească.

Camera cea de sus își exprimă voința, și pe cea de jos prietenos o îndeamnă a face asemenea, ca să se arate: 
că amândouă casele și întreaga legiuire, față de cei de neamuri și limbi deosebite ce locuiesc în țara noastră, 
iar între aceștia și față de olahi, adică români, cu simțiri de rudenie și frăție se poartă; cu dânșii bucuros vor împărți toate drepturile ce se pot împărți ale națiunii; prin libertatea comună a constituțiunii, prin egalitatea 
drepturilor și a îndatoririlor, soarta și interesele lor cu ale sale a le contopi dorește, și pe dânșii sub ocrotirea 
constituțiunii a-i socoti mărturisește.  

Spre a da trup acestei declarațiuni, casa îndeamnă ministeriul: ca înaintea caselor să înainteze, ca propunere 
de lege, următoarele:

Propunere de lege.  

Din privirea îngrijorărilor și a dorințelor arătate ale cetățenilor români ai patriei, se hotărăște:

§ 1. Cetățenii de religie grecească unită și neunită, deopotrivă cu ceilalți de religii creștine, întru toată 
patria având aceleași drepturi, și în Ardealul de până acum, fie uniți, fie neuniți, asupra treburilor bisericești, 
sub oblăduirea constituțională a ministeriului răspunzător, liber a dispune vor putea.

§ 2. Protocolele privitoare la aceste treburi lăuntrice bisericești să se alcătuiască în limbile maghiară și română.

§ 3. În școlile lor de început, limba învățăturii poate fi românească, limba maghiară în paralel învățându-se.

§ 4. În comunele de limbă românească, protocoalele ce trebuiesc a fi ținute de notarii sătești să se alcătuiască 
în limbile română și maghiară.

§ 5. Actele de cerere, de legătură și alte înscrisuri particulare scrise în limba românească vor fi pretutindeni 
primate, dacă cu litere și ortografie latinească se vor fi scrise — ceea ce și pentru protocoalele arătate la § 2 și § 4 
se înțelege.

B. Wesselényi Miklós.
 

Text maghiar original

Az 1848 évi 51. számú törvényrendelet

A román ajkúak ügyében hozandó határozat.

A felsöház kifejezi, s az alsó házat is barátságosan felszólítja annak kifejezésére : miszerint a házak s az összes törvényhozás, a honunkban lakó különböző fajuak s ajkúak, s azok közt az oláhok, vagy is romának iránt rokon s testvéries érzettel viseltetik; velők a nemzet minden megosztható jogait szívesen megosztja; az al­ kotmányos közös szabadság, s jog és kötelezettségbeli egyenlőség által, sorsukat úgy, mint érdekeiket a saját magáéihoz kívánja csaholni, s azokat az alkotmány oltalma alatt állóknak vallja. Ezen nyilatkozatnak testté tétele vé­
gett fejszólítja a ház a minisleriumot : miszerint terjessze a házak elébe, mint törvényjavallatot a következőt: 

T o r v é n y j a v a l l a t.  

A hon román ajkú polgárainak nyilvánult aggodalmai s óhajtásai tekintetéből rendeltetik:

1. §. A görög egyesült és nem egyesült vallású pol­gárok a többi keresztény vallásokkal s vallásbeliekkel az  egész honban egyenlő jogokkal bírván, az eddigi Er­délyben is az egyesült úgy, mint nem egyesült vallásuak,  egyházi dolgaik felett, a felelős ministeriumnak alkot­mányos felügyelete alatt szabadon rendelkezhessenek.

2. §. Ezen egyházi belügyek folytáról szóló jegyző­könyveiket szerkezzék magyar és román nyelven.

3. §. Elemi iskoláikban is a tanítás nyelve román lehet, a magyar nyelv a mellett taníttatván.

4. §. A román ajkú községekben a falusi jegyzők által vinni kellető jegyzőkönyvek román és magyar nyelven szerkezendők.

5. §. A román nyelven írt kér-, köt- s más magány oklevelek mindenhol elfogadandók, hogyha latin be­tűkkel s orthographiával irvák, — mi a 2-dik és 4-dik §-ban érdeklelt jegyzőkönyveket illetőleg is értendő.

B. Wesselényi Miklós.