ARDEALUL MEU, ARDEAL
Ardealul meu, Ardeal,
Castel corvinean,
Bisericuţă tandră
de Maramureş, ambră
Şi gotice suişuri
În cer, pe acoperişuri.
Orgi mari, răsunătoare,
Valahice cuptoare
De copt coptură, pâine
Pentru cerescul mâine.
Ardealul meu, Ardeal,
Ard focuri sus pe deal
Intrând în rezonanţă,
Ecou de transhumanţă,
Pe plaiuri costoboce
Cu confruntări atroce.
Ard focuri sus, pe deal
În veşnicul Ardeal.
Avram Iancu apare
Cu Hatvani călare
Şi pun la cale pacea.
Ardealu-i carapacea
Pe care stăm cuminţi
Istorie de sfinţi.
Şi tu maghiar şi sas
Cu noi în bun rămas
Moţeştile ţarine
Să le-nţelegi latine
Şi Cimişoara grea,
Să plângi ca la o stea
Şi Goga şi Ciucea
Cu Blajul, Roma mea
Noi lacrimi stors-am vara,
Când s-aşternea negara,
Când roata ne zdrobea
La Alba Iulia.
Ardealul meu, Ardeal,
Pământ sacerdotal,
Un Cluj monumental,
Un Klausenburg natal
Şi Koloszvar fatal.
O Napocă fierbinte
de-atâtea oseminte.
Matei Corvin adună
Maghiara înţelepciune.
Ardealul meu, Ardeal,
Sibiu oriental,
Braşov primordial,
Kronstadt patriarchal.
Cu Stephan Ludwig Roth
Să fiu român mai pot,
Mai pot răbda, mai rabd
Până la Memorand.
Cu Bethlen Gabriel,
Cu tot ce vrut-a el
Şi frate sunt şi fui
cu aprigul secui.
Menemorut întâiul
Şi Horea căpătâiul
Careiul şi Sătmarul
Oradea şi Aradul
Cu Mureşul şi Crişul
Ce profeţiră VISUL.
O cumpănă de râuri
Ce ne tot ară grâuri.
Colinda noastră plânge
Când lanţul greu ne strânge
Păduri care s-au dus
Cu trenul în Apus,
Cu taţi şi cu copii
Cu tot cu ciocârlii.
Dor mult şi vis aud
Mai lângă Năsăud.
Codreni şi agatârşi
Napoleoni învinşi
La Arcole sumanul
Mai scăpăra amnarul
În glas de Mureşan,
De dor mult şi alean.
Bobâlna, tunet greu
Ne-a bântuit mereu.
Ardealul meu, Ardeal
Istorie pe val
Şi burg şi var, cetăţi
Cu româneşti peceţi
Şi cu ungare ziduri
Şi cu săseşti înscrisuri,
Cu zvon de Făgăraş
De Orăştie vas,
O Sarmizegetusă
ce mi-a hrănit o muză.
Şi Iosif Împăratul
Ne-a colindat tot satul.
Cuvântul tainic MAL
Rostit de Decebal,
De Şincai Samuel
Şi tot ce vrut-a el.
Ardealul meu, Ardeal,
Pământ voievodal
Cu tine-n bun ramas :
De ce m-aţi dat de-acas’ ?
LEGENDA STEJARULUI
Tata tăia din codru un trunchi de vechi stejar
să-l facă stâlp de poartă şi piatră de hotar
în glumă el numise stejarul ,,grănicer’’
aflat la frontiera dintre pămât şi cer
cu timpul stâlpul porţii îşi înteţise mlada
şi adumbrea cu creanga şi curtea şi ograda
iar frunza lui duioasă ne transporta în vis
în anu-n care ţara mergea spre paradis
pe sub pământ stejarul mai tare răbufni
la fiecare poartă din sat el reînflori
arborescent şi lacom de prea multă lumină
îşi revărsa din frunză puterea-n rădăcină
şi din mlădiţa dulce noi alţi stejari crescură
în fiecare casă din sat, în bătătură
se înmulţise neamul şi răspândea tării
din rădăcini şi ramuri, din frunze arămii
acest duios amestec de lemn şi suferinţă
ducea în satul nostru atâta-ngăduinţă
de-a ne cunoaşte vatra, podişul şi câmpia
încât se risipise din noi melancolia
acum unite vatra , câmpia şi meleagul
duceau în lume şoapta ce-nvrednici stejarul
să-şi fluture în taină istoria şi neamul.
LA ALBA IULIA
Cum poate o câmpie s-aducă libertate
şi linişte şi pace în cetate
cum din războaie tata s-a-ntors blagoslovit
şi din Carpaţi luat-a miros de fân cosit
văzând avutul nostru acuma la un loc
a exclamat mai tandru : dreptate şi noroc
să se audă-n veacuri cum ne-adunăm cu toţii
să punem cununi ţării şi steaguri noi dreptăţii
aici la Alba unde zidirile latine
au reînviat din moarte, visare şi ruine
noi am trecut izbânda în vechiul nostru cod
sosit-a pe cărare mulţime de norod
iobagi cu inimi calde în formă de vioară
şi cu căciuli miţoase şi voci de primăvară
femei ce-au fost zidite în zid de mănăstiri
tineri băieţi şi fete scăldaţi în amintiri
soldaţi ce din războiul trecut şi-au făcut zestre
soseau cu toţii-n grabă de la aprinse vetre
ca să pecetluiască o vrere de milenii
sădită-n pieptul nostru în tainice vedenii
şi-a fost ca şi cum cerul de noi s-apropia
să binecuvânteze o nou-născută stea
după Big Bangul de pe Câmpia Libertăţii
ce ne-aducea în case lumina libertăţii
de ani lumină visul în noi a-ncremenit
a prins aripi şi vorbă şi s-a desţelenit.
ORAŞUL CARE MĂ ŢINE MINTE
Ev mediu-nzidit
pe- tavă mi-a întins atâta amar de delicii
că bursa mea s-a dus pe apa sâmbetei
seara mă strecuram în suburbii
pe o stradă a renaşterii
la capăt mijea conteporaneitatea
pe unde paşii mă mai sună încă
eram de-acum în plin baroc şi de pe ogive, arcuri, din turnuri
priveau spre noi cioplitorii de piatră
străvechiul fir cu plumb alinia
o geometrie severă
în fiecare zi un porumbel
venea la mine zburând peste basilica Sfântul Michael
doamne,cum ai întabulat pe numele meu
străzile, statuile, cofetăriile, palatele
o întreagă şcoală ardeleană
un patrimoniu de care să ţinem cu dinţii
care a făcut din tristeţea valahă o izbândă
în fiecare zi un porumbel
venea la mine zburând peste basilica Sfântu Michael
oraşul acesta mă ţine minte
vlăstar de plugar de la margini de munţi
cucerit de lumini
Aufklerungul încet bătea din aripi
înscrisuri cu numele meu se mai păstrează
pe sub pământ şi-al istoriei val aici e mai tandru
aici coagulează speranţe
unde nisipul n-a uitat de mare
toate câte-au fost şi nu mai sunt îşi scot capul
de sub o mantie albă
doar dacă puţin scotoceşti a memoriei vatră
ce poate fi oraşul acesta decât o carte cu file-ngălbenite
pe care nişte tineri o răsfoiesc mereu – Clujul e piatra mea
funerară, urna cu cenuşa neamului meu
tras pe roată de nenumărate ori
în fiecare zi un porumbel
venea la mine zburând peste basilica Sfântul Michael.
AM FOST SĂ VĂD HOLDELE PE DEAL
Am fost să văd holdele pe deal
îmi aminteam de o zi din copilărie
când pe tata l-a muşcat un cal
mă iubea satul la poalele căruia
aşteptam coacerea grâului
în dreptul unui cuptor încins
ca în faţa neliniştitei mări
vegheam ca mama să scoată pâinea caldă
rupean coaja aburindă şi mă hrăneam
în toiul nopţii ca şi cum
aş muşca din întuneric
îngenuncheat
la uşa unor flori albastre
stelele îmi alunecau pe gât
mari noduroase şi răzleţe
beam apoi apă din univers
cu mâinile făcute căuş la gură.
S O L D A T U L
Soldatul înaintează pe câmp
printre florile roşii
la mari distanţe de el
în hale negre
murdare
se fabrică
glonţul
pentru trupul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu