Dan Culcer. Sensul cuvântului «bozgor». O anchetă stradală improvizată și inutilă.

Cineva, care se crede ziarist, adică căutător, purtător și difuzor de informație, a pus în circulație un filmuleț în care trecători aleși după criterii incoerente și nedeclarate, din populația unui oraș valah, Bucureșții, sunt interogați asupra sensului cuvîntului «bozgor». Evident, acest expresia argotică, de circulație mai de grabă ardeleană, în mediile românești, este o expresie peiorativă, și se mai aplică încă maghiarului ardelean. Sensul ei exact și originea ar fi interesante de studiat. Dar faptul că un țânc din București nu știe și nu a auzit cuvântul, e poate un semn bun.
Restul interlocutorilor aproximează, dovadă că vorba nu mai e folosită frecvent în zona lor de existență.
Ar fi bine să se repete ancheta în Ardeal. Sunt șanse ca sensul cuvântului să fie ceva mai puțin vag.
Cuvântul Ardeal provine de la Ardaloș, zicea o ardeleancă, fiică de ardelean «expatriat» în Muntenia, adică la București. O propunere de etimologie probabil necercetată. Nu e vorba de un inexistent personaj istoric ungur, cum pare să creadă românca sau cum crede junele anchetator. Poate fi un etnonim sau un toponim. Dar este și numele unui personaj mitic :
« Ardalos. Héphaistos fia, ki a muzsáknak Troizén városában templomot építtetett, miért ezeket ardalidok-nak is hítták: a monda szerint ő a fuvola feltalálója.» (dintr-un Lexikon unguresc)

Deci, ce ne facem dacă toponimul Ardeal nu vine de la ungurescul Erdely, zonă păduroasă, ci de un loc de cult dedicat lui Ardalos, fiul lui Hefaistos, într-o zonă locuită de Agatârși, unde exploatarea minieră, teritoriu a lui Hefaistos, zeul subpământului, are o extraordinar de lungă tradiție?

Populație localizată de Herodot (IV;48) la izvoarele râului Maris [Mureș]. Același autor vorbește și de vecinatatea agatîrșilor cu sciții (IV; 100—IV; 125) ceea ce ar presupune situarea în afara arcului carpatic. Este de remarcat că cele doua localizari ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 ien), a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 i.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V i.e.n.
Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjuratoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 i.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situația arheologica din Moldova centrală ar indica că agatârșii locuiau atât în Transilvania centrală, cât și la Est de Carpați, ceea ar fi în acord cu textele. Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 i.e.n. și care s-a opus expansionismului scitic.
Herodot îi amintește pe agâtirși în conflict cu sciții ( IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care îi consideră o ramura a sciților. Legenda transmisă de Herodot (IV; 10),după care Skytes și Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea sciților, în jurul anului 600 i.e.n. Herodot (IV, 104) îi apropie de traci, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor.
Numele s-a menținut în tradiția literară antică pînă târziu, în epoca romană, când unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreuna cu alte popoare dispărute la acea vreme (dar menționatee în texte în virtutea tradiției), undeva în spațiul eurasiatic (Dion. Perieg. 310-319; Ptol. Geogr. III, 10 si altii). Ca antroponim, numele de Agathyrsos apare în unele inscripții din sec. 1-2 e.n. din Italia (CIL XV, 461-470; CIL XIV 2161 si altele) poate, în amintirea legendarului fiu al lui [Heracles]. Arheologic agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de înhumane de pe Mureșul superior, tipul de morminte Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjuratoare.

Etimologie

Numele celei mai vechi populații consemnate în Transilvania, Agathirsoi (Agatârșii) înseamnă "conducătorii cu toiege" (thirsus = toiag). Ei se ocupau cu extragerea și prelucrarea metalelor. De acolo vine expresia "a conduce cu toiag de fier".

Nu aveam intenția, prin acest text, să mai adaug o ipoteză la seria etimoilogiilor cuvântului Ardeal. ci să arăt doar că în acest domeniu al istoriei și toponimiilor antice e loc de mai bine.
Așa că mă voi întoarce spre prezent. Nu fără a aminti ziaristului amator că profesia asta cere o oarecare temeinicie și seriozitate, mai ales atunci când e vorba de chestiune gingașelor raporturi interetnice.
Dan Culcer